Ce-au învățat militarii de la politicieni în 2023: o inovație mortală

Militarii din toate timpurile sunt educați doar pentru a ucide inamicul la modul cel mai eficient și definitiv posibil, folosind toate mijloacele din dotare, executând fără discuție orice ordin pe linie ierarhică. Nu le cere nimeni nici să gândească, nici să comenteze, nici să aibă interpretări personale de vreun fel. Sunt doar mașini de executat ordinul de a trage cu pușca. Asta e, pe asta se bazează întreaga arhitectură a unei armate, și doar așa poate funcționa mecanismul de a ucide la ordin ierarhic superior.

Militar pe front Foto Profimedia

Anul 2023 a adus o ofertă specială: începe să se schimbe fundamental definiția a ceea ce este acceptabil ca a fi definit ca „obiectiv militar legitim”. Dacă, până acum, măcar se făceau eforturi ca loviturile militare să fie îndreptate doar împotriva unor obiective de interes strict militar, acum, după cum vedeți foarte ușor, se multiplică atacurile împotriva altor obiective, cele care, prin convențiile internaționale, erau foarte precis definite ca „obiective protejate”.  Treptat, interdicțiile de acest fel au început să fie ignorate începând cu perioada celui de-al Doilea Război Mondial,  interdicțiile în domeniu fiind progresiv ignorate în măsura în care terorizarea și uciderea populației civile devenea, în sine, obiect militar acceptabil ca formulă maximală de presiune asupra liderilor politici și militari din tabăra adversă. Proces care a culminat cu lansarea de americani a celor două bombe nucleare împotriva unor orașe, demonstrație militară cumplită care a avut efectele cunoscute.

A fost un episod într-atât de teribil, ca urmări directe și indirecte dar și prin implicațiile pentru viitor, încât, mult timp, a existat consensul că regulile privind conducerea războiului, cu limitările de rigoare extrem de stricte, trebuiau repuse în funcțiune. Și asta s-a făcut – sau s-a sperat că se putea face - prin apariția noilor tipuri de legislații extrem de severe privind genocidul, crimele de război și cele împotriva umanității, cu toate subcapitolele care s-au adăugat în ultimele decenii în carta mondială a ororilor.

Anul 2023 – și perspectiv certă pentru 2024 – a confirmat că bombardarea precisă și de multe ori repetată a obiectivelor civile a început să devină parte a manualelor de luptă după care s-au pregătit forțele în conflictul în Ucraina sau Israel. Lovituri de o ferocitate extremă au fost și continuă fără încetare împotriva unor spitale, tabere de refugiați, convoaie umanitare, oraș și cartiere rezidențiale. Schimbarea de joc este extrem de importantă deoarece atacurile de acest gen, cele în care „ținte legitime” erau obiective civile relevante prin simbolismul lor, au fost până acum doar în manualele de pregătire studiate în taberele teroriste, de aici ajungând la atacuri sălbatice ca cele cu care s-a obișnuit Europa sau ca cel din Israel de pe 7 octombrie, executat de unitățile Hamas și Jihadului Islamic.

„Costurile acestei mutația pe care o suferă definiția de „țintă militară legitimă” sunt extrem de importante deoarece, din momentul în care se acceptă explicația dată rapide militari („bombardăm țintele respective deoarece acolo se află inamici ascunși printre civili”) implică o extensie imediată a non-discriminării atacurilor care, în principiu, poate duce spre acceptarea distrugerii totale a oricărei ținte, cu populație cu toate. Cu scuze ulterioare. Și astea dacă militarii vor fi nevoiți să apară vreodată în fața unui tribunal internațional pentru crime de război. Dar și asta este din ce în ce mai imposibil deoarece unele dintre țările combatante (Rusia și Israel, în cazul de acum) nu recunosc autoritatea Tribunalului Penal Internațional.

Este oare un model care se va extinde ?  Oricum ar această capacitate în contextul în care, cu certitudine, politicienii extinde și justifică prin diversele lor discursuri războinice senzația de impunitate pe care o au militarii diverselor armate.

Anul 2023 a arătat – fie și numai pentru segmentul de care am vorbit azi – cât de goale de conținut sunt speranțele de pace  și cât de amarnică este încrâncenarea în favoarea destrucției, alimentată cu maximă inconștiență de un flux uriaș de arme trimise în zonele de conflict.

În esență, acesta este mesajul pe care l-a învățat lumea și l-au primit militarii în 2023, cu asta intrăm împovărați în 2024, pentru asta plătim și vom plăti în continuare.