Vot istoric în Adunarea Generală a ONU: Rezoluție cu valoare morală enormă dar nu și obligatorie

Un vot care are în primul rând meritul de a cartografia cu precizie care este în acest moment raportul forțelor, tendințelor și alianțelor pe piața oricum fluidă a relațiilor internațional. Este un vot solicitat în urgență la nivelul Adunării Generale după ce, în Consiliul de Securitate, luarea unei decizii pe tema cererii privind o întrerupere a focului pe motive umanitare în Gaza fusese blocată de SUA care și-a folosit dreptul de veto.   

Acum s-a solicitat votul din partea celor 193 de State Membre ale Organizației Națiunilor Unite și rezultatul este copleșitor chiar dacă, repet acest lucru, Rezoluția (introdusă de Algeria, Bahrein, Comore, Djibouti, Egipt, Irak, Iordania, Kuweit, Liban, Libia, Mauritania, Maric, Qatar, Arabia Saudită, Somalia, Sudan, Tunisia, Emiratele Arabe Unite, Yemn și Satatul POalestina)  nu are caracter obligatoriu. Dar, fără niciun fel de îndoială, reprezintă o luare de poziție a comunității internaționale care, din punctul meu de vedere, greu poate fi ignorată .  153 de state au votat „pentru”, 10 voturi „împotrivă” 23 de abțineri. Semnal politic major și imposibil d contesta, mai ales că, vorbind despre sprijinul politic în scădere de care beneficiază Israelul și SUA, votul de acum trebuie comparat cu o Rezoluție pe o tematică similară care a beneficiat în octombrie de 123 de voturi „pentru”, 14 „împotrivă” și 44 de abțineri.

Iată rezultatul de acum:

Interesant și foarte sugestiv, chiar înainte de vot, Gildan Erdan, ambasadorul Israelului la ONU a spus că „o încetare a focului înseamnă doar un lucru și numai asta, ușurează supraviețuirea Hamas, a teroriștilor autori de genocid care au ca scop anihilarea Israelului și a evreilor”. Și Joe Biden s-a exprimat tot atunci spunând că lumea poate vedea că Israelul este susținut de „cea mai mare parte a lumii”, inclusiv SUA și UE în lupta sa împotriva grupării teroriste Hamas, adăugând însă că Israelul „începe să piardă din sprijin din cauza bombardamentelor  nediscriminatorii care au loc”.

Este foarte posibil ca această situație de acum din Adunarea Generală șă se poată repeta și în alte forumuri internaționale, fie ca vot reactiv direct la situația tragică din Gaza, fie ca reacție negativă față de comportamentul Israelului, din ce în ce mai des acuzat de ignorare gravă a regulilor fundamentale de joc, inclusiv a Convențiilor de la Geneva privind protejarea populației civile.

Întrebarea de fundal, cea care motivează interesul și emoția dezbaterilor în care a fost discutată Rezoluția mai are o explicație. Poate brutală, poate cinică, dar absolut reală: suntem martorii anulării treptate a tuturor barierelor puse de comunitatea civilizată în ceea ce înseamnă ducerea războaielor, iar asta înseamnă incapacitatea statelor lumii de a impune regulile respective ca formulă general acceptată și obligatorie. Caz în care, dacă nu este condamnată azi o situație de încălcare gravă și în formă continuată a regulilor respective de către un stat oarecare, atunci, mâine, va fi imposibil de acuzat și condamnat comportamentul unui alt stat care comite fapte asemănătoare.

Urmează două zile în care șefii de state și guverne din UE vor discuta și acest subiect și este foarte interesant, în lumina votului de la ONU, ce poziție vor avea și, mai ales, ce tip de măsuri vor susține și cu ce argumente. Nu mă refer la poziția și argumentele României, oricum refugiată tradițional în zona abținerilor diplomatice, ci la ceea ce vor decide – cu asumarea consecințelor firești – liderii care contează din UE cu pozițiile lor până acum divergente pe asemenea chestiuni fundamentale. Apar acum ca evidente costurile indeciziilor și calculelor politicianiste care au dus la o situație aproape imposibil de gerat și la o lipsă de soluții care nu mai poate fi acoperită doar de discursul demagogic. Recursul la forță pentru a apăra privilegii a devenit oare singurul mecanism recunoscut ca util și demn de folosit în relațiile internaționale? Pesemne că nu suntem foarte departe de punctul de inflexiune în care mecanismul va fi pus să lucreze la viteză de croazieră.