Prima mișcare de senzație ca preludiu la alegerile europene

Charles Michel, președintele Consiliului European, a anunțat că-și părăsește postul pentru a putea participa la alegerile europene din iunie deschizând lista partidului liberal reformist din Belgia, mișcare spectaculoasă și surprinzătoare, cu consecințe multiple și care deplasează ponderea marilor jocuri politice  în Europa.

Prima consecință este că, acum, liderii europeni la nivelul șefilor de state și guverne, sunt puși în situația neașteptată de a trebui să aleagă succesorul lui Charles Michel cu aproape 6 luni mai devreme decât se așteptau, adică la Summit-ul care va fin organizat imediat după alegerile europene din 6-9 iunie. În mod normal, negocierile pentru alegerea Președintelui Consiliului UE porneau imediat după alegerile europene și se purtau DUPĂ ce erau stabilite structurile de comandă ale tuturor celorlalte instituții europene, reflectând cât se poate mai exact structura de putere din Parlamentul European, acolo unde se vedea care este echilibrul între partidele politice europene și, în funcție de asta, numărul de locuri care le revenea în instituțiile europene. Înlocuitorul lui Charles Michel urma  să fie cunoscut de-abia în noiembrie, lucru normal – se spunea până acum – tocmai fiindcă este vorba despre personajul cu cea mai mare reprezentativitate la nivel european, cel care exprimă poziția consensuală la cel mai înalt nivel și negociază în numele UE cu omologii săi șefi de state și guverne din întreaga lume.

Decizia de acum pune partidele politice europene dar și șefii de state și guverne în fața unei mari dileme pentru care nimeni nu pare să fie pregătit. Pe de o parte, primul dintre neobișnuitele scenarii deschise acum este ca liderii europeni să-l aleagă pe succesorul lui Charles Michel imediat după alegerile europene. Asta presupune un joc la mare risc deoarece negocierile care au început deja la cel mai înalt nivel se poartă acum pe baza proiecțiilor realizate de diverse instituții de sondaje, teama fiind că s-ar putea ca rezultatele finale să-i oblige la noi negocieri.

Majoritatea sondajelor anticipează o serie de rezultate pe care marii actori din jocul european se vor strădui din toate puterile s-o vadă consolidată prin rezultatele finale ale alegerilor, anume păstrarea predominanței celor două mari partide europene, popularii și socialiștii urmai de cei din RENEW, cu partidele din zona naționalistă, suveranistă cu creșteri modeste în perspectivă.  În această logică, ca în trecut, se anticipează și structura de comandă a instituțiilor europene și, în consecință, pe asta se negociază.

Dar există și posibilitatea, unii spun infimă dar care există prevăzută în Tratate, ca liderii să nu poată alege un succesor pentru Charles Michel. Asta va face ca, automat, postul respectiv să fie ocupat temporar de Primul Ministru al Ungariei, Viktor Orban, țara care, la momentul respectiv, va deține președinția temporară a UE până când, în noiembrie, va fi organizată alegerea noului președinte. Greu, dar nu imposibil, caz în care Consiliul va fi condus de un eurosceptic exact în momentul în care se organizează cele mai delicate negocieri pentru desemnarea președinților Comisiei Europene și Parlamentului, se organizează audierile comisarilor în Parlamentul European și trebuie continuată activitatea externă, spre exemplu cea de sprijinire financiară și militară a Ucrainei la care Orban se opune agresiv.

Exact asta nu mai trebuia să se întâmple pentru că se adaugă o notă suplimentară, foarte puternică, senzației de haos decizional din Europa puterii politice într-un context internațional în care acest tip de confuzie va fi – este deja – dublată de campania nemiloasă și plină de surprize neplăcute din SUA.

Este limpede că partidele politice europene sunt obligate acum să-și regândească toate planurile de campanie și să înceapă cel mai periculos dintre jocuri, adică negocieri în orb bazate exclusiv pe sonajele realizate de institutele proprii sau cele naționale și europene. Se joacă pe presupuneri, fără niciun fel de certitudini din moment ce orizontul este înnegurat de atâtea probleme economice și de securitate care pot schimba oricând opțiunile electoratului. Din acest motiv, pe piețele politice urmează să apară cu mult mai devreme bătăliile grele și, poate chiar interesant de văzut, manifestele electorale prezentate de candidații care erau păstrați pentru intrare în arenă cu mult mai târziu, pentru bătăliile realmente importante care privesc posturile din instituțiile reprezentative europene.

Vă place poza cu doamna blondă cu fața vopsită în culorile steagului european? Spectaculoasă imagine și profund simbolică din punct de vedere politic. Și poate cu un oarecare sens electoral, deoarece culorile sunt lavabile, de foarte bună calitate și iese ușor, fără să lase urme. În plus, are meritul excepțional de a putea fi decontată la autoritatea electorală centrală drept material de campanie. Perisabil.