Cedarea Bulgariei, cadoul olandez, câștigul strategic pentru Orban și zâmbetul lui Putin

Marea veste primită de Sofia a venit din Olanda care a transmis oficial Parlamentului bulgar că renunță la toate obiecțiile legate de intrarea Bulgariei în Spațiul Schengen. Fără condiții, fără „precizări suplimentare”, fără să pomenească de o eventuală împărțire a procesului în două etape, „Schengen pentru spațiul aerian” și apoi restul.

Anterior, Bulgaria, spre deosebire de noi, avusese o poziție politică extrem de clară și de fermă: nu suntem de acord cu o intrare în Schengen pe bucăți, primind firimituri din ceea ce ar fi trebuit să fie de mult timp recunoașterea eforturilor făcute pentru a îndeplini cu succes criteriile tehnice impuse prin reglementările europene în domeniu. Desigur, asta ar fi putut să spună și România, dar a preferat abordarea cunoscută, în linia modestiei ascultătoare a diplomației noastre și cu rezultatele pe măsură pe care le cunoașteți, în speranța că Înalta Poartă va binevoi să ne dea totuși ceva.

Ce-au făcut frații și prietenii noștri bulgari? Au negociat în spiritul eternului troc de la Bruxelles, acolo unde se joacă pe schimburi reciproc avantajoase pe bani foarte mulți. Așa se formează, ca să spun așa, o atmosferă favorabilă și prietenoasă, oricum esențială în orice situație dar cu atât mai mult cu cât contextul este unul atât de complicat și aproape mereu de punctul de explozie cum este cel de acum când totul depinde de viitoarele decizii ale Ungariei. De-abia, foarte greu, Viktor Orban a fost convins să iasă din sală la momentul când avea votul politic pentru aderarea Ucrainei și R.Moldova, asta însemnând că se va nota în documentul final doar abținerea Ungariei și nu folosirea dreptului său de veto. Este un precedent rar folosit și doar în momente extrem, extrem de tensionate și importante, îmi amintesc acum de Angela Merkel care a ales să absenteze strategic de la luarea deciziei privind viitorul Președinte al Comisiei Europene.

De data asta, întrebarea este ce-a obținut Orban atât de important și semnificativ? Primul răspuns, totuși prea mic și prea evident, era cele 10 miliarde de Euro deblocate în urgență de Comisie...oricum insuficient a declarat ulterior premierul Ungariei, spunând că țara sa nu va fi de acord cu pachetul financiar de 50 de miliarde euro (care va fi supus din nou discuției la un Summit extraordinar în ianuarie) decât dacă țara sa va primi totalitatea fondurilor restante blocate de Comisie. Multe, multe miliarde. Dar nici asta nu ar fost decât o promisiune și nu o certitudine imediată.

Drept care, mulți s-au uitat la ce se negocieri erau anunțate și ce decizii mai erau luate în afara temelor principale înscrise pe agendă, de regulă ca urmare a discuțiilor între unii lideri prezenți la Bruxelles. În acest sens, tocmai pentru a vedea cum se negociază în mod real și profesionist (de cine știe cum și poate), să reamintim ce declara cu puțin timp înainte de începerea lucrărilor Summit-ului, Nikolai Denkov, primul ministru al Bulgariei: „Ungaria a transmis un mesaj oficial, cu toate că la un nivel destul de scăzut, că dacă taxa nu va fi suprimată, își va folosi dreptul de veto în problema Schengen. Am decis să nu ne asumăm riscuri în acest sens”.

În consecință, a venit decizia de ultimă oră care a venit de la Sofia: coaliția aflată la guvernare a comunicat că renunță complet la taxele impuse pentru tranzitul de gaze rusești către Serbia și Ungaria.

Este vorba despre taxe care intraseră în vigoare la mijlocul lunii octombrie, cu o urmare directă la nivelul protestelor foarte tensionate transmise de cele două țări de destinație (Serbia și Ungaria) care au spus că, din această cauză, cetățenii lor vor trebui să plătească mai mult. S-au adresat Comisiei Europene, ministrul sârb al energiei argumentând că instituirea taxelor respective era ceva împotriva reglementărilor europene. Era vital pentru Orban să reușească să-și impună din nou voința, așa cum succesul aderării Bulgariei la Schengen este un obiectiv strategic național.

De notat că Orban a presat pentru asta în condițiile în care dependența țării sale de gazul rusesc rămâne mare, cu importuri semnificative pe rețeaua TurkStream și alte conducte din Turcia, via Bulgaria și Serbia. Legea votată la Sofia ar fi impus o taxă d tranzit de 20Leva/MWh pe gazul din Rusia.

Ce avem acum? Reușită totală pentru Ungaria, semnal extrem de important pentru Bulgaria și, posibil, deblocarea unui segment semnificativ din negocierile prin Spațiul Schengen. Semnificativ dar nu definitiv deoarece jocurile de la Viena ar putea să facă să dureze impasul actual, mai ales pe timp de iarnă și în condițiile în care, avertizează diverse surse, s-ar putea ca haosul care se instalează pe piața politică americană să tensioneze piețele de energie din toată lumea și să readucă în imediată atenție amenințarea rusească în combinație cu cea a OPEC. Posibil, nu neapărat. Cu o singură condiție : europenii să fie în stare să găsească , prin miracol, posibilitatea unui demers economic și de securitate comun care să însoțească discursul politic.

Vom vedea rapid dacă estre o discuție închisă la subiectul prezentat azi sau doar o deschidere pentru alt capitol, cu mult mai complex căci, nu uitați, rețeaua TurkStream este în continuă dezvoltare, la fel ca și nevoia de gaze la un preț abordabil.