Americanii nu mai dau bani pentru Ucraina, europenii trebuie să facă rost, până la 1 februarie, de cele 50 de miliarde de euro promiși Kievului. Cum?

Chestiunea este de mare actualitate, apărută imediat după ce Ungaria a folosit dreptul de veto la Summit-ului din decembrie, premierul Orban spunând că celelalte State Membre pot să trimită bani, cât de mulți vor, cu o singură condiție: să nu afecteze cumva bugetul multi-anual al UE și nici drepturile financiare ale țării sale. Ce-i de făcut, deoarece, tehnic, conform Tratatelor, o asemenea decizie necesită unanimitate și, pe de altă parte, în condițiile actuale, fără acești bani europeni, spune Președintele Zelenski, Ucraina nu va putea rezista?

Soluția stă în voința politică de a explora posibilitățile oferite de „Planul B” care urmează să fie validat, într-o formulă sau alta, de către liderii europeni care se vor reuni într-o ședință extraordinară pe 1 februarie, totul sub presiunea dezvoltărilor militare nefavorabile ucrainenilor și, mai ales, a perspectivei că se prea poate ca acolo să se instaleze un „război înghețat” sau că, în varianta optimistă, conflictul să dureze ani și ani de zile, continuând să dreneze necontenit rezervele financiare și militare europene.

În consecință, doamna Ursula von den Leyen (foto, alături de prim ministrul belgian Alexander De Croo), actuala președintă a Comisiei Europene (și care-și va baza campania de realegere în acest post exact pe susținerea necondiționată dată proiectelor în favoarea Ucrainei), multiplică asigurările că va fi găsită o cale de a strânge banii respectivi. Cu ocazia unei conferințe de presă susținute la preluarea de către Belgia a președinției rotative a Consiliului, Ursula von den Leyen a reamintit că Rusia a lansat noi atacuri masive împotriva Ucrainei, țară cu care liderii europeni au decis să înceapă negocieri de aderare, etapă după care UE ar trebui să demareze urgent procedurile pentru crearea unui mecanism de asistență financiară pentru stabilizarea Ucrainei.  Și cere „mecanisme operaționale” urgente și legendele urbane care circulă acum deosebit de intens pe culoarele de la Bruxelles vorbesc despre formule negociate cu Statele Membre care, în mod inovativ, să reînvie vechiul sistem de achiziție comună a vaccinurilor în pandemie. De ce nu, a mers foarte bine și poate fi operaționalizat oricând pentru a răspunde oricărui tip de pandemie sau, extinzând problematic, oricărei situații considerată amenințare strategică la existența UE.

Se spune că Una dintre variante, prima invocată, a fost ca Statele Membre să anunțe o contribuție voluntară, prezentată drept una de solidaritate istorică cu Ucraina, reprezentând o cotă suplimentară la contribuția anuală în funcție de PIB-ul național (și aici suntem în poziție privilegiată, fiind țara cu a doua creștere economică din UE).

Mai sunt două variante, raportate de colegii de la Financial Times. Prima posibilitate ar fi ca statele europene să emită garanții financiare pentru UE, ceea ce ar permite Comisiei să împrumute de pe piețe financiare externe aproximativ 20 miliarde Euro. Interesantă opțiune deoarece nu implică garanții financiare oferite de UE, ci necesită participare statelor care, în acest moment, oferă cea mai înaltă notă de credit din partea agențiilor internaționale. A doua opțiune ar fi o decizie, curajoasă dar destul de riscantă, ca UE să finanțeze o serie de împrumuturi succesive pe termen scurt către Ucraina, în sistemul în care, cum notează cei de la Financial Times, a permis trimiterea către Kiev a 18 miliarde Euro.

Decizie extrem de dificilă deoarece va veni exact în momentul în care vor demara motoarele pentru competiția esențială în UE, adică alegerile europarlamentare care vor defini viitoarea configurație a spațiului de putere și conducerea principalelor instituții comunitare.

Context în care este foarte posibil ca tema aceasta a celor 50 de miliarde pentru Ucraina ar putea să devină o ofertă superbă pentru campania euroscepticilor care, cu siguranță, vor spune că suma respectivă ar fi putut fi folosită mai bine pentru nevoi naționale, subliniind că este relativ greu de imaginat că seria de împrumuturi acordate Ucrainei va fi recuperată pe termen scurt sau mediu. Dimpotrivă, liderii europeni vor putea spune că Ucraina nu poate fi lăsată singură, susținând SUA în momentul atât de dificil în care congresul american pare să aibă probleme cu încrederea în victoria certă a Ucrainei, neascultând predicțiile entuziaste ale generalilor, inclusiv ale celor români.

Dar există o bază, dincolo de angajamentele politice, pentru optimismul investițional al liderilor europeni în Ucraina? Sigur că da, argumentează Atlantic Council care spune că „economia de război a Ucrainei merge surprinzător de bine”, analiză susținută în maree și de semnatarii „Security Council Report” , dar cu un bemol din partea experților de la la European Council on Foreign Relations. În ce ne privește, discuția nu a început deoarece, în afara problemei Schengen, probleme externe nu mai există, tocmai, poate, din dorința de a nu supăra pe vreunul dintre jucătorii de pe piețele externe în acest an în care totul este pus sub semnul întrebării. Bani avem, așa că nu mă îndoiesc că președintele Johannis va avea o sarcină ușoară în a fi de acord cu ceea ce se va scrie în comunicatul final.

P.SW. (cam inutil) Va fi oare trecută decizia finală și prin Parlament, va fi oare necesar mandatul Parlamentului pentru orice angajament financiar suplimentar al României?