A început bătălia predicțiilor pentru anul electoral european 2024

Peste tot e la fel: miza „europenelor” încinge deja la maximum scenele electorale naționale și definește miza tratativelor de la Bruxelles în ce privește grupările, regrupările sau constituirea unor blocuri ad-hoc de alianțe – unele chiar surprinzătoare – pentru desemnarea de candidați în vederea ocupării locurilor din Parlamentul European și, pe baza configurației finale a PE, prezentarea candidaților pentru funcțiile din TOATE structurile europene. Apoi, în faza a treia, tot ca la noi, în principiu, dar cu diferențe notabile de la un stat membru la altul, se va vedea în ce măsură rezultatele de la „europene” vor fi într-atât de importante încât să devină vector semnificativ de influențare n alegerile naționale.  

Mizele, firește. sunt enorme și patimile pe măsură. Cel puțin, asta se vede la nivelul politicienilor, grupurilor de analiști care fac acum proiecții și sondaje la comanda diverselor partide sau alte structuri, dar est încă extrem de neclar dacă ele vor suscita și o preocupare reală în zona electoratului. În general din ce în ce mai puțin preocupat de politică, acesta s-ar putea să reacționeze la modul obișnuit, adică prin absenteism ridicat, lăsând competiția să fie decisă doar de nucleele dure ale partidelor, cele care votează la ordin și, evident, sunt foarte puțin sau chiar deloc interesate de ce se spune în hârtiile unde e expusă pe larg doctrina partidului respectiv în ce privește chestiunile europene. Un dezinteres acut care va face, spun unii analiști, ca procesul alegerilor europene din acest an să fie polarizat doar pe cestiunile controversate (sau dramatic-controversate) și mai puțin, sau chiar deloc, pe marile proiecte ale construcției europene sau de expunerea de teme în domenii altele decât cele dominate de actualitatea economică imediată.

Interesant, în acest context, principalele case de sondaje au transmis evaluări și proiecții care, în principiu, cel puțin până în acest mesaj, merg pe o linie comună: se estimează că prudența tradițională a electoratului european moderat conservator  va determina structura viitoare a Parlamentului European. Iată, în acest sens, analiza celor de la PUBLYON...

European Parliament elections 2024 April 2023 projection of seats distribution

...pe care o puteți compara cu cea de la Atlantic Council:

...sau cu proiecția realizată de Geopolitical Monitor:

Departe, sau chiar foarte departe de ceea ce transmit adepții partidelor suveraniste, naționaliste sau euro-sceptice care  spun că, dimpotrivă, Europa politică a anului 2024 va însemna o răsturnare de situație în favoarea conceptului de „Europa Națiunilor”, în fapt spargere a modelului Europei piețelor comune și integrate și întoarcerea spre diferite forme de autonomie națională, unele echivalente cu ieșire efectivă din sistemele economice și sociale  majore care definesc UE. Există oare o bază reală pentru aceste temeri, dincolo de retorica politică ? Aveți aici o prezentare a peisajului electoral european 2024 în perspectiva celor care alcătuiesc acest grup care interesează acum și România.

Foarte interesantă analiză deoarece, pe fond, sintetizează dilema cu care se confruntă alegătorii europeni: vor vota oare, cum speră tenorii acestui grup al dreptei radicale, în favoarea  unei viziuni asupra Europei bazată pe protejarea identității naționale și a rădăcinilor sale iudeo-0creștine sau vor accepta oferta clasică a unui centru echilibrat bazat în principal pe oferta, până acum imposibil de nerefuzat reprezentată de accesul neîngrădit la fondurile europene așa cum s-a întâmplat în cazul Poloniei și Ungariei? Greu de spus, mai ales că această zonă de contestare a politicii tradiționale europene poate să primească  noi argumente în funcție de mersul ostilităților din Ucraina și de nevoia ca europenii să bage mult mai mulți bani pentru ajutorarea  Kievului pe termen nedefinit sau de apariția unei posibile presiuni migratorii din acea zonă sau din Orientul Apropiat.

În fine, este la fel de limpede că aceste alegeri europene vor fi influențate, mai mult decât oricând, de referințele la deciziile și trendurile care marchează deja alte competiții electorale, în principal pe piața americană dar și de presiunea de a se defini în raport cu Rusia și China dar și cu conceptul de independență energetică față de diferite piețe externe. Toate partidele politice europene care contează își definesc pozițiile, ale noastre încă se bat în ligheanul intern, așteptând să vadă cum se împart apele la ceilalți, căci candidații sunt aceiași, indiferent de gradul de performanță demonstrat deja de echipele care au reprezentat România în Parlamentul European și s-au afirmat ca jucători competenți în domeniul extern.

Dar asta caută oare partidele să trimită la Bruxelles sau altele sunt, din nou, criteriile de selecție?