Democrație sau luptă pe viață și moarte pentru exterminarea dușmanului?

Ce avem acum pe piața politică, ce se arată și la noi că este și, mai ales, promite să fie în viitoarele campanii electorale, este o abandonare treptată a mănușilor politeții și a dulcegăriilor din  manualele despre democrație pentru a se concentra pe lovituri rapide, năucitoare și menite să distrugă cel  care nu mai este adversar, ci inamic politic și dușman al națiunii.

Se topesc în neant, de parcă nici n-ar fi fost vreodată, poveștile despre tranziția echilibrată pe care o presupune transferul puterii în sistemele cu adevărat democratice. Cine preia puterea, o face rapid, cât mai cuprinzător posibil în toate zonele strategice. Așa cum face, spre exemplu, Donal Tusk, noul prim ministru al Poloniei, la un mod care va servi drept lecție tuturor prietenilor din Europa în general și în special din spațiul acesta al nostru central și est european. Nu se încurcă în amănunte și taie în carne vie. Imediat după preluarea puterii, schimbă tot.

1. A numit noii șefi ai agențiilor de securitate, informații și luptă împotriva corupției, afirmând că se așteaptă la o „cooperare foarte bună, loială și disciplinată” cu noile personaje-cheie: col.dr.Dorota Gawecka (care condusese în prealabil informațiile militare), Anieska Kwiatko-Gurdak, acum în fruntea Biroului anti-corupție. Șeful agenției interne de securitate a fost numit col. Rafal Syrysko, cu 30 de ani de experiență în contrainformații și în domeniul securității interne, noul șef la informații este col. Pawel Szot, iar noul șef al contrainformațiilor militare este generalul Jaroslaw Stroziyk.
2. O mișcare la fel de rapidă și amplă, cu dimensiune strategică evidentă, a fost darea afară și înlocuirea imediată a tuturor conducătorilor instituțiilor de presă din sectorul de stat, din agenția națională de presă precum și a altor șefi de instituții de stat pe care s-a bazat guvernul anterior. Membrii opoziției s-au mobilizat și au ocupat pentru scurt timp sediul televiziunii naționale care și-a întrerupt emisia, acuzând guvernul Tusk de practici neconstituționale.

Vizibilă este apariția unei polarizări extreme cu accente violente și cu o oarecare nuanță de disperare și care accentuează discursul formațiunii politice care a pierdut alegerile și acuzată de a fi de extremă dreapta, extremist naționalistă și anti-europeană. Începe oare în Polonia un climat electoral de tip american care să aibă apogeul în perioada alegerilor pentru Parlamentul European?

Foarte posibil să se întâmple aș, dată fiind ponderea de până acum a grupului polonez în ceea ce ar trebui să fie, sau se dorește a fi, proiectatul grup al suveraniștilor și al extremei drepte în legislativului european.

Linia replicii europene la ridicarea acestui curent ar putea să fie foarte rapidă, Tusk în Polonia arată cum se poate racționa eficient pentru formarea unui cordon sanitar despre care se corbește intens la Bruxelles. Dar atenție la evoluțiile din SUA care merg în același sens, dar sunt mult avansate. Deja, după decizia Curții Supreme din Colorado privind non-eligibilitatea lui Trum, decizie care urmează acum să fie discutată de Curtea Supremă din SUA, a venit ieri un nou șoc de mare amploare: Joe Biden, Președintele în exercițiu al SUA, spune că Trump „cu siguranță a susținut o insurecție, nu există niciun fel de dubi în acest sens. Zero dubii...Donald Trump amenință multe lucruri din țara noastră: dreptul la avort, dreptul de veto, legile civile, reputația Americii în lume...Dar democrația este lucrul pe care-l amenință Trump cel mai mult”.

Simple detalii? Nu cred. Nu poate fi subestimat șocul uriaș pe acre-l generează poziția unui președinte în exercițiu al SUA care-și acuză adversarul politic de cel mai grav lucru într-un stat normal democratic: participare la insurecție adică la încercarea de înlocuire prin violență a ordinii stabilite prin alegeri libere. Mișcările lui Tusk, atât de complexe și de rapide, pot să arate și nevoia de a consolida statul împotriva unor posibile contestări violente de tipul atacului împotriva Capitoliului.

Teama multora este că, într-adevăr, asemenea apetit pentru violență primară se poate dezvolta și în Europa. Curând. Amplu. Iar pe timp de criză, asta poate genera mișcări sociale cu finalitate imposibil de prevăzut.