Genocid, crime de război: termeni care-și pierd sensul în 2023. Pot să și dispară în 2024?

Mulți dintre marii actori de pe scena internațională așa ar vrea să se întâmple. Și cât mai repede, pentru ca, astfel, să se confirme că nu mai există cadru juridic, fie el și îndepărtat și teoretic cum a devenit acum, pentru a aduce vinovații în fața justiției.

Contextul favorizează un asemenea demers deoarece pandemia reală și cumplită care a cuprins lumea în 2023 este aceea a violenței pe toate palierele vieții statelor și indivizilor. Nu mai există limite, în niciun fel, deoarece devin irelevante – din motive de partizanat politic – oricare dintre definițiile juridice pentru fapte încadrate în categoriile crime de război, genocid, fapte împotriva umanității. Se întâmplă asta deoarece a devenit imposibilă aplicarea acestora în mod egal și obiectiv, așa cum sperau cele care le codificau cuprinsul în pregătirea Procesului de la Nuremberg și reluate apoi în Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale și în definiția general acceptată și în UE:

* Genocid: acte comise cu intenția de a distruge, în totalitate sau parțial, un grup național, etnic, rasial sau religios.

* Crime împotriva umanității: acte comise în cadrul unui atac sistematic pe scară largă, îndreptat împotriva populațiilor civile.

* Crime de război: acte comise care încalcă dreptul războiului (de exemplu, Convențiile de la Geneva). Printre exemple se numără maltratarea prizonierilor de război, uciderea ostaticilor sau distrugerea deliberată a municipiilor, a orașelor sau a satelor.

Ar trebui să fie într-atât de importante și impresionante prin pedepsele prevăzute în legislația internațională încât chiar ar putea să fie un obstacol majora în prevenirea ororilor și, la nevoie, pentru pedepsirea exemplară a vinovaților. Începe să nu se mai poată din moment, vedeți ce se petrece acum, super-puterile se folosesc de deptul de veto în Consiliul de Securitate pentru a se bloca reciproc atunci când vorba dspre lansarea de anchete internaționale în zonele unde au interese directe sau prietenii lor trebuie acoperițiu cu orice preț.

Asta o știți deja și o vedeți, așa cum constatați și că este imposibil ca procesul acesta de dizolvare rapidă a fundamentelor legislației internaționale în domeniu se dizolvă rapid și, foarte posibil fără întoarcere, pregătind terenul pentru ce vor fi conflictele viitoare.

În paralel, urmând aceeași logică a disoluției ordinii internaționale care, în istorie, atinge dimensiunile de acum doar înainte de mari șocuri globale, se mai întâmplă ceva cu valoare nu numai simbolică: se politivează la extrem dezbaterea asupra rolului și activității organizațiilor umanitare internaționale relevante pentru perioadle acestea de uriașe suferințe. În consecință, sunt atacate acum direct locațiile în care se află centrele de ajutor organizate de Criucea Roșie și organizațiile similare, sunt lovite direct, intenționat, spitale și convoaiele de cu echipamente medicale.

Poate vă amintiți că, asistând în 1859 la ororile bătăliei de la Solferino, omul de afaceri elvețian Henri Durant a scris o lucrare devenită referință universală și apărută în 1862, cea care a dus edificarea Crucii Roșii Internaționale.. În 1964, Convenția de la Geneva a marcat începutul procesului legislativ privind regulile războiului și protecția asigurată civililor, în 1949 fiind redactată cea de-a patra Convenție de la Geneva „pentru prevenirea și pedepsirea crimei de genocid, acțiune de distrugere intenționată a unui „grup etnic, rasial sau religios...uciderea membrilor grupului respectiv...sau producerea deliberată de condiții de viață pentru un grup de populație, astfel calculate încât să provoace distrugerea sa fizică totală sau parțială”. Este acum în ceață totală încercarea Curții Penale Internaționale de a lansa anchete în acest domeniu în Ucraina sau în Israel și începe să fie clar că este cvasi imposibil să se acționeze cumva la modul practic.

Și pesemne că așa vor sta lucrurile și anul viitor, în tăcerea neputincioasă a organizațiilor internaționale amenințate c, în cazul că trec de linia roșie, una sau alta dintre marile puteri își vor retrage sponsorizările...

În consecință, lumea întreagă pare să fi obosit și să devină la rândul; ei indiferentă la orori și suferință, considerând chiar războiul ca un lucru firesc și la care, în anumite limite, se poate uita ca la un spectacol. Cu condiția să rămână acolo, departe, unde oricum există o tradiție istorică în acest sens. Poate, cel mult, să sperăm că va fi totuși organizată în 2024 proiectata Conferință Internațională privind încălcările prevederilor Convenției de la Geneva despre care se spune deja că ar fi boicotată în forță de SUA.

Între timp, nimeni nu este atent (sau s-a plictisit să mai dea atenție) semnelor care vin din societățile cele mai avansate din această lumea a noastră care începe să se dezechilibre. Este la fel de actuală ca în 2021 când a fost postată, o felicitare postată de Thomas Massie, membru republican în Congresul american în care apare alături de întreaga sa familie fericită cerându-i lui Moș Crăciun să aducă mai multă muniție.

Poziție împărtășită și colegul său de partid Andy Ogles din Tenessee care însoțește fotografia cu următorul mesaj „Crăciun fericit! Atmosfera însăși a armelor, oricând și mereu limitează interferențele răului. Armele merită un loc de cinste alături de tot ce este bun!”

Ce va fi în 2024?

Sunt doar două exemple din pandemia de violență individuală devenită fenomen social definitoriu și care, încet dar foarte sigur, se extinde înspre Europa unde explodează din ce în ce mai multe cazuri doar aparent ciudate dar, pe fond, expresie a convingerii absolute că instrumentele de intervenție de care dispune societatea tradițională sunt insuficiente și pot fi înlocuite de actele de justiție individuală sau de grupuri de vigilantes.  

Huntington anticipa „refacerea ordinii mondiale”. Posibil, dar înainte trebuie să se termine de desfăcut asta de acum. A început acum. Oare cu ce preț?