Poate deveni Uniunea Europeană principalul finanțator al Ucrainei pe timp de război?

Până ieri, întrebarea nu numai că ar fi fost socotită ca imbecilă, rău-intenționată și de-a dreptul provocatoare, în condițiile în care, imediat după ce a început conflictul din Ucraina, Statele Unite ale Americii au devenit, de departe, cel mai important și constant sponsor al Ucrainei, alocând în acest sens fonduri enorme.

Mai mult, americanii au fost cei care au introdus în narațiunea politică o formulă care a fost aproape instantaneu preluată d toți aliații săi, în special de europenii din NATO, asigurând lumea că acest ajutor va fi acordat Ucrainei „atâta timp cât va fi necesar”. Și, în permanență, cel puțin până acum, baza tuturor raționamentelor a fost analiza oferită zilnic de „serviciile de informații britanice ” (știți care, aceea repetată și la noi de regimentele de generali în rezervă și în retragere) care dădea ca sigur eșecul forțelor armate rusești rămase de mult timp fără oameni, fără resurse și fiind nevoite să repare ce se mai putea folosind piese de la frigiderele furate din Ucraina de trupele de ocupație.

Acum, întreaga discuție despre „banii pentru Ucraina” se poartă într-un context cu totul nou și cu multe – sau chiar foarte multe – elemente extrem de neclare și îngrijorătoare. Prima chestiune de importanță strategică globală este decizia – de altfel așteptată – a Congresului de  a vota în favoarea deschiderii procedurilor care pot duce la destituirea Președintelui Joe Biden, situație care dezechilibrează în mod vizibil  credibilitatea SUA și, practic, oprește sau micșorează semnificativ marja de manevră a lui Biden în a obține fondurile suplimentare pe care le cerea pentru susținerea Ucrainei și Israelului.

„Putin mizează pe eșecul SUA de a asigura sprijinul pentru Ucraina...și datoria noastră este de a le demonstra că se înșeală  - a declarat Biden în deschiderea vizitei lui Zelenski la Washington. Istoria va judeca foarte sever pe cei care întorc spatele cauzei libertății. Azi e în joc libertatea Ucrainei. Dacă nu-l oprim pe Putin, atunci va fi în primejdie libertatea noastră a tuturor. Putin va continua și vor fi încurajate aspirațiile agresorilor de peste tot din lume, cei care vor încerca să preia tot ce pot folosind forța. Nu-mi voi deturna privirea de la Ucraina și nici poporul american nu o va face”.

Miza directă a discuției o constituie suma suplimentară de 61 miliarde $ solicitată în urgență de Casa Albă în favoarea Ucrainei, demers susținut de democrați și negociat de republicani care ar putea fi de acord în condițiile în care Joe Biden ar schimba politica sa de până acum privind imigrația în SUA, considerată prea permisivă și laxă.  Dar, repet, discuția asta și-a schimbat unghiul de abordare din moment ce Biden se află de acum cel puțin sub presiunea morală uriașă a procedurii de destituire care, spun surse americane concordante, s-ar putea concentra pe afacerile familiei Biden cu Ucraina și/sau China. Credibil ca republicanii să-și forțeze cum și cât pot avantajul.

Timp în care, așa cum se subliniază la Washington, rezultatele faimoasei contra-ofensive ucrainene sunt modeste și parcă sunt pe cale să fie anulate de atacurile foarte puternice ale rușilor mobilizați să fructifice condițiile luptei d timp d iarnă pe care, istoric, au demonstrat că o cunosc foarte bine.

Cum nu se știe foarte bine care va fi rezultatul negocierii politice interne de la Washington și în contextul în care, chi9ar în caz de acord, deblocarea fondurilor va cere timp, în orice caz mai mult decât finele acestui an, atunci de unde ar putea veni banii respectivi, fără de care blocajul Ucrainei ar fi destul de previzibil?

Răspunsul, spun responsabilii de la Bruxelles, în primul rând Ursula von den Leyen, președinta Comisei Europene și Louis Michel, președintele Consiliului Uniunii Europene, trebuie neapărat să vină prin solidaritatea europeană exprimată în două modalități distincte dar parte a aceluiași mare proiect strategic de susținere a Ucrainei. În primul rând, este vorba despre un vot (care trebuie să fie unanim) pentru un ajutor financiar de 50 miliarde Euro care, întâmplător sau un, este echivalentul sumei aflate în dispută la Washington. A doua dimensiune va fi ajungerea la un acord asupra unor „garanții de securitate” pe care UE să la ofere Kievului. Și, evident, problema este de a obține un vot unanim și pe decizia de a deschide negocierile de aderare cu Ucraina și, la pachet, cu R.Moldova și Bosnia-Herțegovina și, eventual, de a vedea ce se poate face în direcția alăturării Georgiei la UE. Deocamdată, în numele Ungariei, primul său ministru a scris pe FB că „nu susținem o aderare rapidă a Ucrainei la UE”.

Johannes Hah, comisarul european pentru buget, a declarat pentru Reuters că guvernul american a informat UE încă din primăvară că „ar fi extrem de favorabil ca noi, UE, să devenim vârful de lance pentru ajutorul financiar pe termen lung pentru Ucraina și ca noi să exercităm, într-un anume fel, o presiune pe Camera Reprezentanților și pe Senatul (american) astfel încât ei să ne urmeze”.

Exact asta se întâmplă acum și nu am niciun fel de îndoială că Președintele Johannis va susține, în numele unei Românii aflate statistic în plină creștere economică, că UE trebuie și are de unde să-și reexamineze bugetul comunitar pentru a introduce 33 miliarde euro ca împrumuturi și 17 miliarde de euro subvenții nerambursabile pentru Ucraina.