Se precizează perspectiva conflictului major de mare intensitate în Orientul Apropiat. Cine participă?

Deocamdată e vorba despre faza pregătitoare și, destul de ciudat și îngrijorător, nimeni nu poate spune dacă evenimentele următoare vor prelungi acest scenariu nou care schimbă foarte serios modul de conducere a războiului, implicit (dacă mai preocupă pe cineva), regulile umanitare determinate de articolele cam prăfuite ale Convențiilor de la Geneva.

Tehnologia a permis apariția unei mutații fundamentale care determină foarte multe dintre aceste schimbări. Tehnologia permite politicienilor să aprobe acum nu numai atacul cu drone comandate de la foarte mar distanță, adesea de la centrele de operațiuni aflate pe alt continent împotriva unor ține considerate legitime, iar ideea de asasinare a unui lider politic sau militar devine absolut acceptabilă, parte a unui tip de conflict hibrid care-și făurește acum propriile sale legi. Armatele tradiționale există și sunt încă funcționale, cu tot ansamblul lor de legi de funcționare, dar în statele dintr-o anume parte a lumii, căci restul sunt obligate să trăiască și să se supună cel puțin dualității create de apariția unor extrem de puternice armate non-statale aflate de regulă sub comanda unor lideri religioși care sunt în același timp și lideri religioși.

În paralel, tot în această ultimă perioadă, aproximativ în aceleași spații vaste, vedem că se constituie cu rapiditate și armate private conduse de „lorzi ai războiului”, armate alcătuite din forțe locale cărora li se adaugă ,mercenari in toate țările lumii, veniți să lupte exclusiv pentru bani pe perioada de contract și nu pentru o cauză sau sub culorile unui steag, ci doar pentru bani.

Mai există și a treia posibilitate: în momente dificile, în disperare de cauză, unele guverne aflate sub mare presiune abandonează o parte din principii și se văd obligate să angajeze fie un întreg corp de mercenari străini, fie să le deschidă porțile armatei regulate în care să integreze „unitățile internaționale”.

De aici se nasc situații noi, neprevăzute în manuale și care generează confuzii extrem de primejdioase, cu riscul imediat, ca acum în Orientul Apropiat, de a asista la o internaționalizare a conflictului. Mecanismul este foarte simplu, chiar mortal de simplu și aveți la îndemână două exemple foarte clare ce pot degenera oricând în conflicte majore.

În Liban, de decenii Hezbollah s-a dezvoltat ca o formațiune politică ce posedă o adevărată armată proprie, cu mult mai numeroasă și mai bine înarmată decât Hamas. Devine acum ținta loviturilor militare ale Israelului și este extrem de posibilă o ofensivă terestră în Libanul acuzat că nu a făcut nimic împotriva celor din Hezbollah și, în consecință, acționează contra intereselor fundamentale ale Israelului. În consecință, conform logicii de răspuns pe care Israelul o desfășoară acum în Gaza și Cisordania, Libanul poate fi atacat și distrus, eventual aneantizat odată cu Hezbollah.

Situație extrem de dificilă în Irak unde, în acest moment, premierul cere urgent retragerea contingentului american și al forțelor internaționale rămase pe teritoriul țării (ultima rămășiță din marea „Coaliție împotriva terorii”) ca răspuns la atacul cu dronă executat de americani și care a ucis un lider local, Abu Taqwia care conducea o formațiune pro-iraniană considerată responsabilă pentru acțiuni contra bazelor SUA. Situația este chiar ciudată: SUA recunosc oficial guvernul irakian dar nu acceptă cererile succesive ale parlamentului de la Bagdad și acum ale premierului de a părăsi țara, tocmai pentru că estimează că nu se poate descurca singură împotriva grupărilor teroriste care deja au atacat ca răspuns, cu o dronă, baza americană  de la Shaddad.

Ce vor face occidentalii și, în special americanii? Vor încerca să reînvie Coaliția internațională, cerând sprijinul oficial al statelor din NATO sau vor forma propria lor coaliție de state prietene care să susțină o eventuală acțiune extinsă a Israelului în cazul în care inflamarea zonei va însemna și lovirea unor ținte din țările menționate, avansarea unor trupe terestre și declanșarea loviturilor împotriva Iranului prezentat drept sponsorul direct al mișcărilor teroriste din Orientul Apropiat?

Devine extrem de ușor, oricum cu mult mai ușor ca în trecutul destul de apropiat, să fie posibil de stăpânit acest conglomerat de situații în care se amestecă diferitele tipuri de forțe militare comandate de interese politice complexe, naționale și internaționale. Deplasările forțate de populație, genocidul, curățirea unui teritoriu pe criterii etnice, crimele de război fac parte deja, în modul cel mai natural, din acest tip nou de război fără reguli care poate cuprinde nu numai adversari declarați ci și, ca ceea este acum generat de conflictul din Ucraina, va lovi nemilos întreaga lume.

Ca atare, în diverse medii specializate, a reapărut întrebarea: cine sunt statele care vor dori să răspundă unui eventual apel pentru constituirea unei noi „Coaliții împotriva terorismului” în Orientul Mijlociu după aventurile cu succes mai mult decât discutabil din trecut și în contextul în care nu e foarte limpede cine va contabiliza în continuare costurile financiare ale ajutorului fără limite pentru frații ucraineni? Veți vedea, răspunsurile vor începe să vină foarte repede.