Preot din Tulcea, martor la agonia morții a doi tineri: „De ce ne comportăm ca și când suntem nemuritori?“ VIDEO
0Alexandru Balaban, preot la parohia Dăeni din Tulcea, a fost martor la tragedia care s-a petrecut joi între Babadag și Două Cantoane. Neputincios, a asistat la agonia tinerilor.
Drumul dintre Constanţa şi Tulcea, în lungime de aproximativ 120 de kilometri, se parcurge de regulă, în peste 2 ore. Având doar o singură bandă pe sens, este foarte periculos, de-a lungul lui fiind foarte multe cruci ce reamintesc de şirul tragediilor care au avut loc de-a lungul timpului. Guvernanții promit de mulți ani că vom avea drum expres.
Joi, 26 ianuarie 2023, o fată de 17 ani şi un băiat de 15 ani au murit într-un accident rutier, iar conducătorul auto, în vârstă de 21 ani a ajuns în comă la spital. Ulterior, a murit și el, transmite Inspectoratul Județean de Poliție Tulcea. Tragedia s-a produs între localităţile Două Cantoane şi Babadag.
„Ieri, 26 ianuarie a.c., în jurul orei 15:54, polițiștii rutieri tulceni au fost sesizați prin apel 112 cu privire la producerea unui accident rutier soldat cu victime omenești.
Din primele verificări s-a stabilit faptul că, un bărbat în vârstă de 21 de ani, din județul Tulcea, în timp conducea un autoturism pe DN22/E87, din direcția localității Babadag, către localitatea Baia, ar fi pierdut controlul direcției de deplasare și ar fi intrat în coliziune cu cioata unui arbore de pe aliniament, după care, autoturismul s-a rostogolit în afara părții carosabile.
Din păcate, în urma producerii accidentului rutier a rezultat decesul a doi pasageri minori, ambii în vârstă de 17 ani, din județul Tulcea.
Conducătorul auto a fost transportat la o unitate medicală din Constanța pentru îngrijiri de specialitate, ulterior survenind decesul acestuia“, conform unui comunicat de presă al IPJ Tulcea.
Preotul Alexandru Balaban a fost martor la agonia victimelor și, încă sub emoția provocată de cele văzute, a postat un mesaj emoționant pe Facebook:
„Dragi părinti,
Vă rog din suflet, educați-vă copiii, responsabilizați-i atunci când le dați o mașină pe mână.
Știu, e drept și eu m-am bucurat când am luat permisul, dar viața e mai presus de toate, o altă mașină se poate lua, dar de un alt suflet nu ai cum să mai faci rost, când s-a despărțit de trup e greu, foarte greu, nu se mai repară, nu se mai întoarce!
Întâmplarea face că azi veneam dinspre Tulcea și am văzut cât de haotic se mergea pe șosele, cred că m-a și depășit la un moment dat și m-am gândit că oare nu se gândesc la viețile lor, oare nu se gândesc la mamele lor care i-au ținut la sân, oare nu se gândesc la tații lor care îi așteaptă acasă, oare nu se gândesc la bunicii lor care rabdă de dor să-i întâmpine în prag?
Unde vă grăbiți fraților, încotro, de ce ne comportăm ca și când suntem nemuritori, pentru că viața e ca "o floare și un abur de dimineață'", duhul iese și nu se mai întoarce?
De data aceasta cu toate că merg mai încetinel, mi s-a deschis și portbagajul și am oprit să-l închid, cred că 3-4 minute, iar în acel moment m-au depășit 5-6 mașini, cred că mi-au zis si "câteva" pentru că încurcasem puțin circulația.
Îmi continui drumul, ies din pădure de la Babadag, departe în zare, un nor de praf, o fi furtună, vârtej? Nu , era o mașină ieșită mult în decor, împărțită în bucăți. Teoretic nu-mi venea să cred, practic era real.
Pentru că uneori sunt sensibil, dar fiind zilnic în fața vieții și a morții, am încercat să ajut, dar ce pot să fac? Eram complet neputincios, ce să fac și cum să fac? Primul gând a fost acela "DOAMNE, TE ROG, SĂ FIE ÎN VIAȚĂ, AJUTĂ-LE".
Prima dată văd un tânăr în agonie și am zis din nou, "Doamne, ajută-l sau măcar iartă-l", iar mai încolo încă doi tineri tot în agonie, fata cu o față blândă, aveai impresia că doarme, dar nu a fost așa.
Cât de neputincioși suntem în fața morții, am fi dat ani de la noi numai să știu că acei tineri mai trăiesc.
Sincer am tot sperat, m-am tot rugat, SALVATORII au încercat să-și facă treaba, mă uitam în ochii lor, salvase multe vieți, dar acum erau epuizați și neputincioși, se vedeau în ochii lor lacrimile de mamă și de tată, îi priveau ca pe proprii copii și și-ar fi dorit mai mult să facă pentru acești copii, dar era peste puterile lor de data aceasta.
La un moment dat mă întrebase un domn,cred că polițist, "ați văzut, cum a fost, ce s-a întâmplat" sincer nici nu m-ai știu ce am răspuns și nu cred că mai contează.
Am tot văzut fel și fel de comentarii, fel și fel de reacții, eu atât vă întreb? Dacă era fiul sau fiica dumneavoastră, mama sau tatăl, sora sau fratele cum ați fi reacționat? Răul se face de oricine, binele doar de oameni cu caractere puternice.
Mai contează în aceste momente " vorbele de duh" NU, dar ce contează?
Contează cu adevărat să ne rugăm ca Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească în latura celor drepți.
Recunosc, nu-i cunoșteam, dar am aflat cum îi cheamă și mă rog pentru sufletele lor la fiecare Liturghie și sper ca Dumnezeu să asculte printre multe altele și rugăciunile noastre.
Gândiți-vă că acum mamele și tații lor suferă, sunt în grea încercare, sunteți părinți, puteau fi in locul lor copiii voștri, ai noștri, nu-i mai amărâți pe cei dragi ai lor, lăsați-i să-și plângă în liniște copiii.
Și noi suntem șoferi, unii am trecut prin accidente, nu a fost ușor, dar încă suntem pe aici, Dumnezeu ne-a păzit, să nu-l mâniem!
Fraților, când vă ies cei dragi pe ușă, în cazul de față copiii, sărutați-i pe creștet și spuneți-le să meargă încet, pentru că cineva îi așteaptă acasă și dacă nu se mai întorc se "îmbolnăvesc" de dor.
Dumnezeu să-i ierte!
Veșnică să le fie pomenirea!
P.S. Rugați-vă pentru sufletele lor, dar și pentru cei dragi care suferă din pricina acestui necaz!“
Se încarcă comentariile...
