Localitatea care a dat naștere unui parc național și viitor geoparc UNESCO este stațiune turistică VIDEO
0De vineri, 16 februarie 2024, comuna Costești a devenit a patra stațiune din „Oltenia de sub Munte” și a zecea din județul Vâlcea. Este tărâmul bolovanilor uriași cu forme fantastice și a nenumărate schituri și mănăstiri seculare.
În urmă cu două decenii și jumătate, în Costești Vâlcea se scria primul episod al „Mineriadelor din ´99” ce au culminat cu „Pacea de la Cozia”. În locul în care peste ani avea să se înființeze primul și singurul, deocamdată, Muzeu al Trovanților din România, minerii și-au făcut „încălzirea” în drumul lor spre București.
Din cauza numelui - Costești - multă lume face confuzie între localitatea vâlceană devenită acum stațiune turistică și cea argeșeană în care au avut loc cele mai sângeroase confruntări între minerii din Valea Jiului și forțele armate. La Vâlcea, deși a avut loc primul conflict cu forțele de ordine dintr-una din cele mai cunoscute mișcări din România ultimelor trei decenii, nu s-a tras nici măcar un foc de armă. Comuna care a intrat în istoria recentă datorită acestui episod a devenit una dintre cele mai noi stațiuni turistice din România.
Localitatea Costești „de Vâlcea” este astăzi cunoscută pentru că a dat naștere unui fenomen în urma căruia au apărut un parc național și un geoparc aspirant UNESCO. Tot aici se află unele dintre cele mai înguste canioane din România, dar și singurele biserici rupestre / capele cu altarul spre vest.
Tărâmul bolovanilor „vii” cu forme ciudate
Vineri, 16 februarie, Guvernul României a aprobat 14 localități / părți din localități ca stațiuni turistice de interes local, printre care și comuna Costești din județul Vâlcea.
La Costești s-a născut primul ONG din România care a înființat unui parc național care la rândul său a dus la apariția geoparcului aspirant UNESCO „Oltenia de sub Munte”, al cărui ambasador este cunoscutul jurnalist britanic Charlie Ottley, realizatorul documentarelor „Wild Carpathia” și „Flavours of Romania”.
Este vorba despre Asociația Kogayon, căreia i-a pus bazele un cunoscut geolog din România, Florin Stoican, om al locului și despre Buila - Vânturariţa, cel mai mic parc național din țara noastră, înființat în 2004, ce se întinde pe o suprafață de 4.186 de hectare. În vecinătatea acestuia se găsesc unele dintre cele mai cunoscute mănăstiri seculare din România: Hurezi / Horezu - inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO, alături de ceramica din Horezu, Frăsinei, Arnota și Bistrița, ultimele două fiind chiar pe raza comunei Costești.
În Parcul Național (PN) Buila - Vânturarița se află și unele dintre cele mai izolate mănăstiri / schituri - monument istoric din țara noastră: Iezer, Pahomie și Pătrunsa, dar și unicul Muzeu al Trovanţilor care, deși nu se află în aria propriu-zisă a parcului, ci la o mică distanță, este prezentat ca parte din acesta. Reprezintă o rezervație naturală cu o colecție impresionantă de formațiuni geologice ciudate din calcar și nisip care ajung la dimensiuni impresionante și despre care se spune că „sunt vii”, „cresc” în timp. Numărul de 300 de trovanți de care se pomenește însă într-un comunicat de presă al primăriei, în care s-au strecurat și alte inexactități, nu este confirmat de nici un specialist în domeniu.
Bisericuțele rupestre unicat
PN Buila - Vânturarița mai adăpostește și unul dintre cele mai înguste canioane - Cheile Bistriței, dar și „Peștera Sfântului Grigorie Decapolitul” cunoscută și sub denumirea de „Peștera Liliecilor” - o rezervație naturală în care din cele 17 specii de liliecii care erau cunoscute și ocrotite prin lege în urmă cu mai mulți ani astăzi au mai rămas în jur de patru, potrivit specialiștilor consultați de „Adevărul” .
În interiorul acesteia se află și două bisericuțe rupestre unicat, iar în apropiere se găsește și Peștera Urșilor, în care s-au găsit urme din perioada neolitică și fosile ale urșilor preistorici, dar și vetre de foc conservate din timpul culturii Cucuteni.
În localitate sunt zece biserici, dintre care unele schituri, pe lângă cele două mănăstiri renumite - Bistrița (datată la 1494, ctitorie a boierilor Craiovescu, pictată integral de Gheorghe Tăttărăscu, reprezentativă pentru Țara Românească) și Arnota (ctitorie a lui Matei Basarab, 1634) -, precum Schitul „44 de izvoare” (botezat în acest fel de Regele Carol I), Schitul Păpușa (Biserica Sfântul Grigore Decapolitul, 1712) ori Schitul Peri.
Mănăstirea Bistrița-Vâlcea adăpostește nu doar moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul despre care se spune că sunt făcătoare de minuni, dar și cea mai veche icoană a acestui sfânt, care datează din secolul al XVI-lea, precum și cea mai veche reprezentare în frescă, tot din secolul al XVI-lea - prezentă pe peretele nordic al bisericii destinată bolniței acestei mănăstiri.
Județul celor 10 stațiuni
„Județul Vâlcea este campion la numărul de stațiuni turistice, de la cele balneare: Călimănești - Căciulata, Olănești și Băile Govora, Ocnele Mari, la cele de interes local - Brezoi, Voineasa, Malaia, Vaideeni și stațiuni de interes național - Horezu. O nouă stațiune se află în faza de acreditare, Costești, o zonă extrem de ofertantă prin lăcașurile sale de cult, importante obiective de patrimoniu, și prin cadrul său natural”, a menționat coordonatoarea Centrului Național de Informare și Promovare Turistică Vâlcea, Monica Gheorghiu.
Comuna vâlceană a fost atestată documentar printr-un hrisov al lui Neagoe Basarab din 1512. Este situată în partea de vest a județului, la poalele Masivului Buila - Vânturarița, parte din grupa Munților Căpățânilor, pe drumul care leagă Râmnicu Vâlcea de Târgu Jiu, DN67.
După cum menționam în deschiderea materialului, din „Oltenia de sub Munte” - un ținut cu istorie, legende și povești fabuloase, care merg până la haiduci, comori cu aur, daci și romani - fac parte de acum patru stațiuni, două de interes național - Băile Olănești și Horezu - și alte două de interes local - Vaideeni și Costești.
Se încarcă comentariile...
