„Unii români sunt extrem de aroganți și nu admit că nu știu ceva”. Cu ce naționalități preferă IT-iștii români să lucreze

Munca în echipe internaționale le-a oferit multor români ocazia de a cunoaște oameni din culturi diferite și felul în care aceștia se raportează la lucru. Un programator român a provocat o dezbatere despre naționalitățile cu care românii au colaborat cel mai bine, dar și despre experiențele mai puțin plăcute.

Munca în IT le-a oferit multor români șansa de a cunoaște oameni din culturi diferite. Foto: Magnific.com

„Sunt curios ce experiențe pozitive, negative, amuzante sau de-a dreptul de smuls părul din cap ați avut lucrând cu oameni de diverse naționalități. Personal, mi-a plăcut să lucrez cu nemții, irlandezii și spaniolii, probabil cel mai mult cu spaniolii. Chinezii mi s-au părut niște colegi foarte simpatici și serioși, deși de multe ori este mai greu să legi o relație mai personală cu ei. Cu indienii am avut mai multe experiențe negative, dar de obicei cu bărbații; femeile mi s-au părut mereu mai serioase. Thailandezii, în schimb, mi s-au părut foarte faini. La voi care ar fi primele și ultimele trei locuri și de ce?”, a întrebat acesta pe comunitatea Reddit.

Străinii, apreciați pentru profesionalism și stilul direct

Mulți români au apreciat profesionalismul colegilor străini, stilul direct de comunicare și respectul pentru echilibrul dintre viața profesională și cea personală. Englezii, germanii, nordicii, olandezii și americanii au fost menționați cel mai adesea printre colaboratorii preferați.

„Am avut așa: nemții – stresul cel mai mare, regulile sunt obligatorii pentru toți, în afară de ei; unii, în schimb, au fost de treabă, pentru că era în interesul lor să fie așa. Francezii – foarte profesioniști, deși alții au avut o colaborare mai grea cu ei. Englezii – foarte profesioniști în majoritatea cazurilor, dar unii exagerează cu ironiile. Scandinavii sunt, în general, în regulă. Portughezii – buni și foarte umani. Americanii – tot profesioniști, însă câțiva nu păreau să lucreze nimic. Cu indienii a fost, în general, greu, dar au existat și situații de succes. Chinezii – dedicați, însă bariera culturală a fost prea mare”, a relatat un programator.

Un alt român, care susține că a lucrat zece ani cu oameni din numeroase țări, a remarcat diversitatea experiențelor avute.

„În principiu, interacțiunile cu europenii sunt o plăcere. Englezi, francezi, nemți, polonezi sau greci – toți se diferențiază prin diverse particularități, dar, în ansamblu, am avut experiențe plăcute și prietenoase. Îmi place că majoritatea sunt relaxați și simți că vorbești cu niște prieteni. Cu oamenii din Statele Unite mi se pare că șansele sunt de 50 la 50: cei în regulă sunt ca europenii, iar alții pot fi foarte îngâmfați și te tratează ca pe un inferior în clipa în care își dau seama că nu ești de-al lor. În Asia de Est am avut mai puține interacțiuni, dar oamenii au fost respectuoși. Cea mai mare problemă a fost limba”, a scris acesta.

Un alt participant a avut o opinie mult mai aspră despre colaboratorii din Statele Unite.

„Cei din Statele Unite sunt foarte prefăcuți. Pentru ei, nu există mamă, nu există tată: totul se reduce la bani, interese personale și beneficii. Unii au un talent remarcabil pentru disimulare, însă aproape toți sunt extrem de egoiști și își pun propriul interes mai presus de orice”, a susținut acesta.

Nordicii au fost remarcați pentru organizare și pentru respectarea timpului liber, în timp ce englezii au fost apreciați pentru atitudinea lor relaxată.

„Nordicii aveau o structură bună și un echilibru excelent între muncă și viața personală. Francezii cu care am colaborat erau foarte buni din punct de vedere tehnic și ne înțelegeam foarte bine. Mi-au plăcut și nemții care lucraseră în medii internaționale, dar și englezii”, a adăugat un programator.

Părerile despre chinezi au fost împărțite. Un român i-a descris drept rapizi, eficienți și deschiși să învețe, în timp ce altul a remarcat diferențele culturale:

„Chinezii mi s-au părut foarte crispați. Bariera culturală este mare și îți poate lua ani să treci de ea, după care descoperi că sunt oameni foarte în regulă”, a relatat acesta.

Și francezii au lăsat impresii diferite.

„Am avut experiențe mixte cu ei. Ceea ce nu am apreciat a fost că nu păreau sinceri. Aveam impresia că sunt politicoși în fața ta și te judecă pe la spate”, a povestit acesta.

În schimb, alt participant a apreciat colaborarea cu francezii mai în vârstă.

„Eu am lucrat mult timp în Franța și îmi plăceau mai mult cei trecuți de 50 de ani. Aveau mult umor și un vocabular mai bogat. Cei tineri erau imprevizibili: unii foarte faini, alții nu”, a adăugat acesta.

Românii, apreciați și criticați de conaționali

Părerile despre colaborarea dintre români au fost împărțite. Unii participanți au spus că au lucrat cel mai bine cu oameni din propria țară, în timp ce alții au reclamat competiția exagerată, aroganța sau lipsa de solidaritate.

„Cel mai mult? Cu românii. Cel mai puțin? Cu românii”, a remarcat un comentator.

Altcineva a povestit că experiențele sale cu românii au fost, în general, bune, chiar dacă a observat și unele obiceiuri deranjante.

„Unul singur era puțin mai enervant, pentru că ocupa zece minute dintr-o ședință zilnică de 15 minute numai cu prezentarea activității sale. Munca lui nu era cu nimic mai complexă decât a noastră, doar că oferea mult prea multe detalii tehnice despre ceea ce făcuse în ziua precedentă”, a scris acesta.

Altul a criticat inventivitatea cu care unii colegi încercau să evite sarcinile.

„În general, colegii români pe care i-am avut mi s-au părut oameni plăcuți. Totuși, de multe ori încercăm să ocolim munca. Este incredibil câte metode găseau unii pentru a mai păcăli câte o sarcină”, a observat acesta.

Unii IT-iști au avut experiențe mai puțin fericite. Unul dintre ei a susținut că unii programatori români tind să transforme pregătirea profesională într-o competiție permanentă.

„Unii români sunt extrem de aroganți și nu admit niciodată că nu știu ceva. La interviuri sunt în stare să te întrebe cum se construiește un sistem de operare de la zero. Mi se pare că nu sunt orientați spre rezultate și spre buna conviețuire cu ceilalți colegi, ci mai ales spre a demonstra că ei sunt adevărații programatori”, a scris acesta.

Un român a observat o îmbunătățire a culturii profesionale la conaționalii săi.

„Românii – depinde de cine dai. Procentul oamenilor cu care am lucrat bine mi se pare mai mic, dar este în creștere. Acum 20 de ani întâlneai mai ales mentalități moștenite din comunismul corporatist sau atitudini de bișnițar”, a susținut acesta.

Altcineva a atras însă atenția că asemenea relatări nu pot defini popoare întregi.

„După ce parcurgi suficiente comentarii, devine evident că, în afara situațiilor în care există diferențe culturale semnificative, naționalitatea contează mult mai puțin decât personalitatea și profesionalismul fiecărui individ. Nu am observat tipare legate de anumite țări. Este vorba despre oameni. Dacă ajungi să crezi că o țară întreagă este asemenea celor doi sau trei indivizi cu care ai lucrat, atunci problema este la tine”, a concluzionat acesta.