„Un copil are nevoie de o mamă vie, nu perfectă”. Ce spun psihologii despre efectele concediului maternal prelungit
0Deși este adesea perceput ca o perioadă de liniște și bucurie, concediul lung de maternitate poate deveni, în lipsa sprijinului și a contactului social, o veritabilă capcană psihologică. Primele luni sunt firești, pline de emoție și adaptare, însă treptat, rutina și absența validării externe pot duce la epuizare emoțională, anxietate sau depresie.
„O mamă are nevoie să fie ancorată în sine, în propria identitate, pentru a fi cu adevărat disponibilă copilului. Când se pierde în rol, pierde tocmai acea forță interioară care o face o figură de sprijin și de siguranță”, explică pentru Adevărul dr. Gabriela Marc, psiholog clinician principal și lector universitar asociat la Facultatea de Psihologie și Științele Educației.
Conform spuselor sale, relația sănătoasă dintre mamă și copil nu se bazează pe simbioză, ci pe o conexiune care respiră: o legătură ce permite apropiere și autonomie.
Identitatea pierdută după naștere
Nașterea schimbă complet ierarhia interioară a unei femei. Cariera, prietenii, proiectele și dorințele par să se estompeze, înlocuite de o nouă identitate totală: cea de mamă. În primele luni, această dăruire este firească, dar când spațiul personal dispare complet, femeia începe un proces tăcut de dizolvare interioară.
„Atașamentul autentic nu cere sacrificiu total, ci prezență echilibrată. Copilul are nevoie de o mamă sigură pe sine, capabilă să ofere protecție fără a se pierde în rolul de îngrijitor”, spune psihologul. „O mamă care rămâne conectată la propriile nevoi: la odihnă, sens, identitate, îi oferă copilului nu doar îngrijire, ci modelul unui adult întreg și sănătos emoțional”, adăuga aceasta.
Presiunea socială a sacrificiului
Modelul „mamei perfecte”, mereu disponibilă și zâmbitoare, este, în realitate, toxic. „Sacrificiul continuu nu dovedește iubirea, ci marchează pierderea contactului cu propriile limite. O mamă epuizată emoțional transmite copilului nesiguranță, chiar dacă îl iubește sincer. Iubirea autentică presupune prezență, nu perfecțiune”, afirmă dr. Gabriela Marc.
Ea subliniază că uneori cel mai bun lucru pe care îl poate face o mamă pentru copilul ei este să-și ofere câteva clipe de respiro: „Grija de sine nu este egoism, ci o formă matură de iubire, aceea care îl învață pe copil că și mama are dreptul la odihnă, la emoții și la un spațiu propriu.”
Mitul sacrificiului matern perpetuează vinovăția. „Ni s-a spus că o mamă bună trebuie să renunțe la sine, că iubirea se dovedește prin epuizare. Dar, în realitate, un copil are nevoie nu de o mamă obosită, ci de una vie, prezentă, capabilă să se bucure și de el, și de ea însăși”, explică psihologul.
Când mama își revendică timpul personal: câteva minute de liniște, o conversație, o activitate care îi aparține, ea nu se îndepărtează de copil, ci se reconectează cu sine, pentru a reveni mai caldă și mai răbdătoare. „Atașamentul sănătos se construiește în jurul unei mame care știe să fie acolo, dar și să se întoarcă spre sine atunci când are nevoie. O mamă care are grijă de ea îi arată copilului că și el va avea dreptul, cândva, să-și poarte de grijă”, adaugă aceasta.
Riscul izolării
Izolarea transformă maternitatea într-o formă tăcută de singurătate. Fără rețea de sprijin, femeia devine singurul sistem de reglare emoțională pentru copil și pentru sine. „Nicio persoană nu poate susține singură atâta intensitate. Atașamentul nu se construiește doar între mamă și copil, ci și între mamă și lumea care o înconjoară”, avertizează dr. Gabriela Marc.
Ea adaugă că simpla reconectare la lume: o cafea cu o prietenă, o oră de activitate profesională, o întâlnire sinceră, nu diminuează legătura cu copilul, ci o face mai sigură: „Un adult care se simte văzut și susținut devine mai calm, mai stabil, mai capabil să ofere copilului ceea ce acesta are cel mai mult nevoie: o prezență liniștită și plină de încredere.”
Concediul maternal ca spațiu de creștere
„Prin prezență conștientă și echilibru, maternitatea își găsește adevărata forță. Nu perfecțiunea o face sigură, ci autenticitatea”, subliniază psihologul. „Copilul nu are nevoie de o mamă fără greșeală, ci de una care știe să se reconecteze cu sine atunci când se pierde”, menționează aceasta.
Micile ritualuri zilnice: câteva minute de liniște, un duș fără grabă, o plimbare scurtă, o carte deschisă, devin ancore care o ajută pe mamă să rămână prezentă și echilibrată, completează specialista. La fel de important este sprijinul partenerului, al familiei, al prietenilor: nicio mamă nu ar trebui să fie singură în acest rol.
„A cere ajutor nu înseamnă slăbiciune, ci o formă de luciditate și curaj. Maternitatea nu este un test de rezistență, ci un proces de relaționare. Relația cu copilul înflorește atunci când mama are spațiu să fie ea însăși un adult viu, cald, prezent, care iubește nu din epuizare, ci din plenitudine,” a adăugat Gabriela Marc.
Echilibrul emoțional al mamei, condiția atașamentului sigur
Psihologul clinician și psihoterapeut Geta Udrea adaugă că perioada concediului de maternitate de doi ani ar trebui privită nu doar prin prisma beneficiilor pentru copil, ci și a sănătății mintale a mamei. „Deși timpul petrecut acasă favorizează formarea unei legături afective puternice, el poate aduce și riscul de pierdere a identității. Multe femei se simt copleșite, izolate, neînțelese și obosite, iar aceste trăiri, dacă nu sunt gestionate, pot duce la anxietate sau depresie”, a declarat Geta Udrea pentru Adevărul.
Ea subliniază că, deși studiile arată clar importanța prezenței mamei pentru formarea atașamentului securizant, calitatea interacțiunilor contează mai mult decât timpul petrecut împreună: „Nu este suficient ca mama să fie prezentă fizic; este esențial ca prezența ei să fie autentică, empatică și conectată emoțional. O mamă epuizată, deși bine intenționată, nu poate oferi un atașament sigur dacă nu are resursele interioare necesare.”
Potrivit specialistei, societatea și familia joacă un rol crucial în sprijinirea femeii în această perioadă: „Sprijinul real înseamnă participarea tatălui la îngrijirea copilului, validarea emoțională a mamei și accesul la rețele de suport: de la prieteni și familie până la consiliere psihologică. O mamă susținută și ascultată are șanse mai mari să rămână conectată la propria identitate și să evite epuizarea.”
Normele culturale și idealul mamei perfecte pot accentua presiunea psihologică. „Vinovăția că îți dorești un moment de liniște sau o activitate doar pentru tine e una dintre cele mai mari capcane. A fi o mamă bună nu înseamnă a renunța la tine, ci a te îngriji tocmai pentru a rămâne disponibilă copilului”, a mai spus Geta Udrea, care consideră că bunăstarea emoțională a mamei ar trebui privită drept o prioritate publică, nu doar personală.
„Un concediu de maternitate de doi ani este un pericol uriaș pentru mame”
Tema a fost readusă în atenția publicului și de actrița Laura Cosoi, care a vorbit deschis despre propriile experiențe în podcastul „E vremea mea”, difuzat pe canalul de YouTube Pacientul 2.0.
„Un concediu de maternitate de doi ani de zile este un pericol uriaș pentru mame, din păcate, pentru că nu-și mai găsesc locul și nu se mai regăsesc după doi ani, nicăieri! Eu m-am simțit singură și mi-era teamă că nu o să mă mai regăsesc”, a declarat actrița, mărturisind că a învățat să ceară ajutor și să își acorde timp pentru sine.
„Trebuie să mănânc prima, dacă mi-e foame! În patul meu, nu îmi doresc copii! Am nevoie de somn, pentru că de mine depinde echilibrul familiei”, a spus Laura Cosoi în dialogul cu Laura Ivăncioiu, una dintre gazdele podcastului.
Dincolo de diferențele de perspectivă, mesajul comun al psihologilor și al vocilor feminine care aleg să vorbească sincer rămâne același: o mamă echilibrată este cea care are grijă și de copil, și de sine. „Maternitatea nu este un test de rezistență, ci o relație vie. Iar copilul are nevoie de o mamă vie, nu perfectă”, conchide dr. Gabriela Marc.
Se încarcă comentariile...
