Creşterea copilului, problema fiecărei mame care are serviciu

După ce trece perioada în care mamele pot sta acasă, părinţii recurg de obicei la ajutorul unui membru al familiei, o dădacă, un vecin sau o creşă, în funcţie de veniturile pe care le au. FOTO Shutterstock

În ultimii zeci de ani, femeile din ţările dezvoltate s-au alăturat forţei de muncă într-un număr din ce în ce mai mare, iar jumătate dintre mamele din lume primesc salariu pentru munca pe care o desfăşoară, scrie BBC.

În ciuda carierelor îndelungate şi a experienţei, mamelor nu le vine mai uşor să jongleze serviciu cu viaţa de familie. La două generaţii după ce femeile din Occident au început să urce pe scara ierahică a corporaţiilor importante, pentru a ocupa poziţii de conducere, mamele din prezent încă se luptă cu diferenţele de salarizare. Însă, o altă problemă esenţială cu care se confruntă este că nu ştiu în grija cui să îşi lase copii. 

Disponibilitatea de a obţine, la un preţ accesibil, o îngrijire bună pentru copiii lor reprezintă o problemă majoră. Experţii consideră că această situaţie, pe care din ce în ce mai multe femei o experimentează, are un impact deosebit de important asupra activităţii lor profesionale.

„Femeile care se află pe un drum ascendent în cariera lor spun că provocările de a-şi gestiona cu succes treaba de la serviciu, dar şi cea de acasă, reprezintă obstacole serioase“, explică Ilene Lang, preşedinte şi director executiv la Catalyst, o organizaţie non-profit care pledează pentru rolul femeilor în funcţiile de conducere.

Modelul european

Unele ţări au reuşit mai bine decât altele să găsească soluţii pentru femeile aflate în această situaţie. Spre exemplu, în ţările scandinave ajutorul este oferit de la naşterea copilului, fiind oferit un concediu de maternitate mandatat care le protejează femeilor locul de muncă cât timp cât stau acasă, fie că este vorba de luni sau ani.

Concediul de maternitate poate fi plătit în totalitate, înlocuind salariul, aşa cum se întâmplă în Franţa şi Germania. De asemenea, el poate fi plătit parţial, precum în Austria şi Canada. Însă, în SUA şi Australia, el nu este plătit deloc.

În unele ţări, statul prevede că inclusiv taţii pot sta acasă pentru a creşte copilul, primind banii care i se cuvin în acest timp. Sunt state în care se poate ca ambii părinţi să stea acasă, dar care primesc mai puţini bani.

După ce trece perioada în care mamele pot sta acasă, părinţii recurg de obicei la ajutorul unui membru al familiei, o dădacă, un vecin sau o creşă, în funcţie de veniturile pe care le au. Astfel, calitatea suportului exterior pe care mamele îl primesc face diferenţa când vine vorba despre cariera lor. Experţii consideră că ţările din nordul Europei oferă cele mai bune condiţii pentru mamele care lucrează, deoarece statul furnizează ajutor de îngrijire al copilului şi concediu maternal plătit.

În Suedia, unde mamele pot sta acasă 40 de săptămâni şi primesc concediu maternal plătit, şi în Norvegia, unde femeile îşi pot petrece 38 de săptămâni cu bebeluşul, există cele mai mari procente ale mamelor care lucrează. În Danemarca, concediul maternal ţine 18 săptămâni, iar în toate aceste ţări nordice, trei din patru mame au un loc de muncă.

„Dovezile privitoare la Europa arată că acolo unde guvernul suportă costurile de îngrijire ale copilului, mult mai multe femei deţin un serviciu“, spune Yassine Fall, şeful secţiei de Abilitare Economică pentru Femei de la Organizaţia Naţiunilor Unite.

Sisteme de ajutor: cazul Chinei

În China lucrează 320 de milioane de femei, dintr-un total de 1,3 miliarde de cetăţeni. Cu câteva decenii în urmă, unităţile comuniste de muncă furnizau locuinţe şi îngrijire pentru copiii lucrătorilor lor. În prezent, majoritatea acestor măsuri au dispărut. Şi asta pentru multe dintre femeile care lucrează provin din mediul rural şi şi-au lăsat copiii împreună cu bunicii.

Începând cu anii '70, în China există o vârstă obligatorie de pensionare care prevede că femeile care lucrează în industriile grele să se retragă din serviciul activ la 50 de ani, iar cele care desfăşoară o activitate managerială sau administrativă, la 55 de ani.

Astfel, bunicile pot avea grijă de nepoţi, însă dezavantajul este că ele au şi o pensie mai mică decât bărbaţii de aceeaşi vârstă cu ele. În cazul altor mame, care au serviciu, lipsa opţiunilor le poate obliga  pe acestea să aleagă să se mute împreună cu părinţii sau socrii lor.

Bona şi grădiniţele de stat

Multe mame din ţările occidentale recurg la ajutorul unei bone. În cele mai multe cazuri, acestea vin din alte state şi muncesc pentru banii pe care să-i trimită propriilor copii. De obicei, doar familiile cu o situaţie financiară bună îşi permit o bonă. În oraşe ca New York şi Londra nu este anormal ca o bonă să lucreze 50 de ore pe săptămână şi să primească între 25.000 şi 45.000 de dolari pe an.

„În Statele Unite, guvernul oferă locuri la grădiniţe sau subvenţii de îngrijire a copilului care vine din familii cu venituri mici“, explică W. Steven Barnett, profesor la Universitatea Rutgers din New Jersey.

Deşi femeile din SUA au început să joace un rol important în dezvoltarea economiei americane, începând cu anii '70, guvernul nu a luat nicio măsură specială pentru a le ajuta. Deşi nicio ţară nu a reuşit să-şi îmbunătăţeacsă în totalitate ajutorul destinat îngrijirii copiilor, experţii spun că există semne care arată că lucrurile stau din ce în ce mai bine, faţă de acum câteva decenii, cel puţin, constată BBC.