România îmbătrânește, dar nu are suficienți oameni să îngrijească seniorii: un lucrător la 100 de vârstnici, față de 5 în OECD

România are nevoie de o forță de muncă mai numeroasă în domeniul îngrijirii persoanelor vârstnice, în condițiile în care aproape 1,35 milioane de seniori locuiesc singuri, iar populația de peste 65 de ani reprezintă deja mai mult de 20% din populația țării. România are în prezent aproximativ un lucrător formal în îngrijirea de lungă durată la 100 de persoane de peste 65 de ani, față de aproximativ cinci la 100, media statelor OECD.

Mai mult de 20% din populația României are peste 65 de ani Foto: arhivă

Datele sunt prezentate în Barometrul „Bătrânii singuri. Drama nevăzută a României”, realizat de Alianța Binelui Comun (ABC) și publicat cu ocazia Zilei Internaționale a Persoanelor Vârstnice, marcată la 1 octombrie.

Potrivit analizei, România are aproape 3,9 milioane de persoane cu vârsta de cel puțin 65 de ani, care reprezentau, la începutul anului 2026, 20,5% din populația rezidentă. Estimările citate în barometru indică o creștere a ponderii acestei categorii de populație până la aproximativ 31% în 2050.

În același timp, aproximativ 1,35 milioane de persoane de peste 65 de ani locuiau singure în 2025.

Faptul că o persoană vârstnică locuiește singură nu înseamnă automat că are nevoie de servicii de îngrijire, însă schimbarea structurii gospodăriilor și distanța tot mai mare dintre generații modifică modul în care este asigurat sprijinul pentru seniorii care își pierd parțial autonomia.

Un lucrător la 100 de seniori

Diferența dintre România și media statelor OECD este vizibilă în ceea ce privește personalul disponibil pentru îngrijirea de lungă durată.

România are aproximativ un lucrător formal în acest domeniu la 100 de persoane cu vârsta de peste 65 de ani, în timp ce media OECD este de aproximativ cinci lucrători la 100 de seniori.

Și finanțarea sectorului este mai redusă. România alocă aproximativ 0,3% din PIB pentru îngrijirea de lungă durată, față de 1,7%, media OECD, potrivit datelor citate în barometru.

În aceste condiții, familia rămâne principala sursă de sprijin pentru persoanele vârstnice. Situația devine însă mai dificilă atunci când copiii adulți locuiesc în alt oraș sau în altă țară.

Aproape 29% dintre seniorii urbani nu își au copiii în apropiere

Potrivit barometrului, aproape 29% dintre seniorii din mediul urban nu își au copiii în apropiere, aceștia locuind într-un alt oraș sau în străinătate.

Transferurile de bani, apelurile telefonice și comunicarea video pot menține legătura dintre membrii familiei, însă nu pot înlocui activitățile de sprijin care presupun prezență fizică, precum însoțirea la medic, cumpărăturile sau ajutorul în gospodărie.

În mediul urban, trei din cinci seniori se confruntă cu singurătatea, potrivit cercetării realizate pentru barometru. Aproape 310.000 sunt estimați ca având un nivel foarte ridicat de singurătate.

Datele referitoare la singurătate provin dintr-o cercetare reprezentativă pentru populația vârstnică din mediul urban și nu sunt extrapolate automat la întreaga populație de peste 65 de ani din România.

59% dintre seniorii din orașe ar accepta programe de sprijin

Cercetarea arată că 59% dintre seniorii din mediul urban declară că ar fi deschiși la programe de sprijin.

Printre măsurile propuse de Alianța Binelui Comun se află extinderea serviciilor de îngrijire la domiciliu și a serviciilor mobile, precum și dezvoltarea transportului social, în special în mediul rural.

Barometrul propune introducerea unui pachet minim garantat de îngrijire la domiciliu pentru persoanele cu nevoi reduse și moderate și dezvoltarea forței de muncă din domeniul îngrijirii de lungă durată.

O altă propunere vizează sprijinirea membrilor familiilor care îngrijesc persoane vârstnice, în condițiile în care aceștia asigură în prezent o parte importantă a activităților de îngrijire.

Nevoia de îngrijire apare înaintea dependenței severe

Analiza atrage atenția asupra persoanelor vârstnice care nu sunt încă sever dependente, dar care au nevoie de sprijin pentru a-și menține autonomia.

În acest context sunt propuse mecanisme de identificare timpurie a vulnerabilității, inclusiv un screening realizat prin medicina de familie și serviciile sociale.

Alianța Binelui Comun propune și contactarea proactivă a persoanelor vârstnice după evenimente care pot crește riscul de izolare sau pierdere a autonomiei, precum pierderea partenerului, externarea din spital, o cădere sau diminuarea capacității de a se descurca singure.

Pe termen mai lung, barometrul propune dezvoltarea unei evidențe anuale privind situația seniorilor, printr-un indice care să urmărească, la nivel național și județean, locuirea de unul singur, izolarea, existența unei persoane disponibile la nevoie, nivelul de autonomie și accesul la servicii.

În paralel cu creșterea numărului și ponderii persoanelor vârstnice, datele privind locuirea singură, distanța dintre generații și numărul lucrătorilor din îngrijirea de lungă durată conturează dimensiunea resursei umane necesare pentru serviciile destinate seniorilor.