Pericolul nevăzut al jocurilor de noroc la adolescenți: impulsuri puternice, autocontrol fragil
01 din 4 liceeni din România a jucat deja la pariuri. În lipsa unor reglementări eficiente și sub presiunea algoritmilor care le vând „câștiguri rapide”, adolescenții ajung tot mai devreme în cercul vicios al dependenței.
Un nou raport realizat de CeSIP scoate la iveală amploarea fenomenului. Iar psihologii avertizează: păcănelele online le rescriu relația cu banii, riscul și propria valoare personală.
Creierul adolescentului, vulnerabil în fața recompenselor
„La această vârstă, creierul adolescentului este ca o mașina sport cu motorul turat la maxim dar cu frâne slabe. Sistemul limbic, care ne ajută să simțim, să ne amintim, să reacționăm (fugă, luptă, îngheț) și să căutăm recompense (hrană, atașament, validare socială, siguranță), este hiperactiv. În același timp, cortextul prefrontal, care se ocupă cu luarea de decizii, focusarea atenției, controlul impulsurilor și al planificării, nu este încă, în totalitate, dezvoltat (dezvoltarea se finalizează în jurul vârstei de 25 de ani). De asemenea, în această perioadă vorbim despre o hipersensibilitate la dopamină (neurotransitatorul care are legătură cu mobilizarea spre căutarea plăcerii și evitarea durerii),” explică, pentru „Adevărul”, Andreea Ștefiuc, psiholog clinician și psihtoerapeut cu formare în terapia experientială a copilului, cuplului și familiei.
În opinia sa, ori de câte ori un adolescent apasă „spin” și așteaptă rezultatul, creierul său este inundat de dopamină. „Păcănelele funcționează pe recompensă intermitentă variabilă, adică: uneori câștigi, de cele mai multe ori pierzi, dar nu știi niciodată când vine următorul câștig. Aceasta este cea mai adictivă formă de recompensă cunoscută de știință, aceeași folosită la rețelele sociale sau la droguri. Dopamina crește motivația de a repeta un comportament care produce plăcere, dar inhibă capacitatea de a aștepta recompense pe termen lung, precum „învăț acum ca să iau bursă anul viitor" sau „îmi fac curat în camera azi ca să pot să ies în weekend cu prietenii", adaugă specialistul.
De la câștig rapid la anxietate și izolare
Păcănelele, conform spuselor sale, creează iluzia controlului și supraestimarea șanselor de câștig. „Adolescenții (și nu doar ei) cred adesea că au control asupra rezultatului, că „dacă mai dau o dată, sigur iese”. Se activează zone din creier implicate în luarea deciziilor și predicția recompensei. Dar în adolescență, aceste regiuni (din cortexul prefrontal) nu sunt suficient dezvoltate asa cum precizam mai devreme. Prin urmare, ei subestimează riscul și supraestimează șansa de câștig”, completează Andreea Ștefiuc.
De asemenea, la această vârstă, ea spune că vorbim despre o neuroplasticitate crescută. Ceea ce înseamnă că, foarte ușor, ceva ce este repetat devine ritual. „Încep să asocieze plictiseala, stresul sau disconfortul, emoțiile intense cu nevoia de stimulare. Adică, vor căuta din nou jocul. Când inevitabil apare pierderea, se activează foarte intens sistemul limbic ceea ce poate conduce la un comportament compulsiv de recuperare a pierderii, adica si mai mult timp petrecut pe site-urile de jocuri”, susține ea.
Psihologul Andreea Ștefiuc avertizează că expunerea repetată la jocurile de noroc modelează creierul adolescentului într-o direcție riscantă: devine tot mai dependent de stimulare exterioară și mai puțin capabil să se autoregleze emoțional. „În viața de zi cu zi, asta se traduce prin izbucniri emoționale intense, atacuri de panică, accese de furie sau chiar comportamente agresive”, explică ea. Adolescenții ajung să evite activitățile care cer efort susținut, cum ar fi cititul, învățatul sau sportul și pot dezvolta dificultăți de concentrare, izolare socială și simptome depresive.
Potrivit psihologului, în adolescență, sentimentul de valoare personală se formează adesea în funcție de grupul de apartenență și de modelele sociale alese. Tinerii resping valorile transmise în familie și împrumută comportamente de la colegi sau influenceri pe care îi admiră. În acest context, jocurile de noroc devin un ritual acceptat și chiar încurajat în cercul lor social. „Păcănelele creează amintiri emoționale intense, mai ales când apare un câștig”, punctează ea. Astfel, adolescenții ajung să creadă că succesul financiar poate fi obținut rapid și ține de șansă, nu de efort sau responsabilitate. În lipsa unei educații financiare timpurii și a unui model sănătos în familie, crește riscul formării unei relații distorsionate cu banii.
Sărăcia și influența socială: alți factori de risc
Andreea Ștefiuc atrage atenția și asupra unui alt factor sensibil: sărăcia. Mulți adolescenți încep să joace ca o formă de „ieșire” din lipsuri, sperând că vor obține rapid validare socială și statut.
De altfel, ea subliniază faptul că fundamentul valorii personale se construiește încă din copilărie, prin relațiile de siguranță cu adulții apropiați. Copiii au nevoie să simtă că sunt acceptați chiar și atunci când greșesc sau sunt dificil de gestionat emoțional. „Mesajul implicit ar trebui să fie: ești important pentru mine, am grijă de tine, iar responsabilitatea ta nu este să mă liniștești pe mine ca părinte”, mai spune Andreea Ștefiuc. Astfel, adolescentul învață să-și recunoască propriile limite și să ceară ajutor când are nevoie.
În lipsa acestor baze relaționale solide, riscul de a căuta validare și reglaj emoțional în surse exterioare, precum jocurile de noroc, crește semnificativ. Expunerea repetată la păcănele reconfigurează sistemul de recompensă din creier, reducând sensibilitatea la plăcerile obișnuite și crescând impulsivitatea, anxietatea și predispoziția către alte dependențe. Pe termen lung, pot apărea tulburări de somn, lipsă de motivație și simptome depresive.
Ce e de făcut? Andreea Ștefiuc recunoaște că prevenția e mai ușoară decât tratarea unei dependențe deja instalate. Iar responsabilitatea nu aparține doar familiei, ci și școlii, comunității și factorilor politici care ar trebui să reglementeze mai ferm accesul adolescenților la jocuri de noroc.
În plan familial, psihologul recomandă construirea unui atașament sigur încă din primii ani de viață. Asta înseamnă părinți prezenți, cu o bună capacitate de reglare emoțională și dispuși să-și lucreze propriile traume pentru a proteja copilul. Totodată, profesorii ar trebui să-și adapteze metodele generației actuale, una diferită de tot ce au cunoscut până acum, și să transforme relația cu elevii într-un spațiu de sprijin și colaborare reală cu părinții.
Când dependența s-a instalat, spune specialistul, nu e suficient să interzici: trebuie să înlocuiești. „Adolescenții au nevoie de sens, de apartenență, de autonomie și de contexte în care să se simtă utili. Terapia, sportul, voluntariatul, deciziile negociate în familie, reducerea accesului la factori declanșatori și activitățile care reconstruiesc încrederea în sine și în propriul corp sunt esențiale”, conchide ea.
România, una dintre cele mai permisive țări în fața jocurilor de noroc
Cel mai recent raport realizat de CeSIP („Betting on a Better Future”) arată dimensiunea alarmantă a fenomenului jocurilor de noroc în rândul minorilor din România. Mai exact, unul din patru liceeni (26%) a declarat că a pariat cel puțin o dată, iar cei mai mulți au început între 13 și 14 ani, o vârstă la care accesul legal la astfel de activități este interzis.
Potrivit cercetării, mai bine de jumătate dintre adolescenții care au pariat (53%) au folosit telefonul mobil personal pentru a accesa aplicațiile sau site-urile de pariuri sportive. Iar reclamele online joacă un rol semnificativ: 56% dintre respondenți spun că au fost expuși la astfel de mesaje publicitare, deși acestea nu ar trebui să vizeze minori.
Motivele invocate de adolescenți variază: de la curiozitate, la presiunea grupului de prieteni, până la speranța unui câștig ușor. Jocurile de noroc devin, astfel, o formă de explorare, dar și un mecanism de reglare emoțională, într-un context lipsit de filtre parentale sau de prevenție educațională.
Aproape 1 din 2 tineri spun că nu cunosc reglementările legale privind interzicerea accesului minorilor la jocurile de noroc. Această lipsă de informare, coroborată cu inacțiunea autorităților și absența unor filtre eficiente de vârstă, face ca România să fie astăzi una dintre cele mai permisive țări europene în fața acestei adicții digitale.
Se încarcă comentariile...
