Exclusiv România, în stare de „paralizie” față de noua inițiativă nucleară a Franței. Adevărul din spatele ofertei lui Macron

Inițiativa președintelui Macron cu privire la așa-zisa extindere a umbrelei nucleare franceze nu presupune, de fapt, vreo garanție pentru țările partenere, deci nu poate înlocui protecția americană, explică experții consultați de „Adevărul”. Totuși, refuzul României de implicare ne va costa.

Umbrela nucleară franceză este plină de „găuri”. FOTO: EPA EFE

Președintele francez Emmanuel Macron a anunțat, în 2 martie, cu ocazia vizitei la baza operațională Île Longue, acolo unde se află submarinele franceze cu capacități nucleare, revizuirea doctrinei nucleare prin introducerea conceptului de „descurajare avansată”. Unul dintre cele mai importante elemente de noutate pe care le aduce această nouă strategie este posibilitatea de a deplasa elemente ale arsenalului nuclear francez în alte țări aliate din Europa.

„Descurajarea avansată este o abordare progresivă. Ea oferă, în primul rând, posibilitatea partenerilor de a participa la exerciții de descurajare. Aceasta poate implica, de asemenea, activități de semnalare, inclusiv dincolo de frontierele noastre stricte, sau participarea convențională a forțelor aliate la activitățile noastre nucleare. În cele din urmă, poate prevedea, în anumite circumstanțe, desfășurarea unor elemente ale forțelor strategice la aliații noștri”, a precizat președintele francez.

El a explicat că așa cum submarinele nucleare franceze sunt ascunse în oceanele lumii, și aeronavele cu capabilități nucleare vor putea să fie amplasate în adâncimea continentului european.

„Această dispersare pe teritoriul european, asemenea unui arhipelag de forțe, va complica calculele adversarilor noștri și va conferi acestei descurajări avansate o mare valoare pentru noi. Ea ne va consolida apărarea, oferindu-i amploare și o nouă profunzime strategică, coerentă cu mizele de securitate din Europa. Valoarea sa va fi, cred eu, foarte mare și pentru partenerii care vor intra alături de noi în această logică, iar teritoriul lor va câștiga o legătură oficială cu descurajarea noastră”, a precizat Macron.

Președintele a precizat că demersul este complementar celui al NATO și s-a derulat în deplină transparență față de Statele Unite ale Americii și în coordonare strânsă cu Regatul Unit.

Germania va fi, arată oficialul, un partener-cheie al acestui efort. „Încă de acum, alte țări au acceptat acest dialog și, dincolo de partenerii și prietenii noștri britanici și germani deja menționați, Polonia, Țările de Jos, Belgia, Grecia, Suedia și Danemarca i se vor alătura. Este o veritabilă convergență strategică între țările noastre, de natură să ofere o reală profunzime apărării continentului nostru. Discuțiile sunt, de asemenea, deschise cu mai multe alte țări și vor continua în săptămânile și lunile următoare”, mai arată el.

Macron a precizat că această colaborare presupune o muncă comună privind monitorizarea amenințărilor, privind zona de informații, mijloacele de comunicare specifice și o înțelegere comună a mecanismelor escaladării și a modului de a le face față, în special în faza convențională.

Președintele a susținut că țările partenere pot contribui alături de Franța la consolidarea capacităților Europei în trei domenii: avertizarea timpurie — adică capacitatea, printr-o combinație de sateliți și radare, de a detecta și urmări rachetele care ne-ar putea viza; controlul spațiului aerian prin apărare aeriană extinsă și protecții anti-rachetă și anti-dronă, și, în final, capacitățile de lovire în mare profunzime.

Macron a subliniat că decizia de folosire a armamentului nuclear rămâne la latitudinea Franței. „Nu va exista nicio împărțire a deciziei ultime, nici a planificării, nici a punerii sale în aplicare. În virtutea Constituției noastre, aceasta aparține exclusiv președintelui Republicii, răspunzător în fața poporului francez.” De asemenea, definirea intereselor vitale a căror încălcare va determina folosirea armamentului nuclear rămâne la latitudinea Franței. „Nu va exista o garanție în sens strict al termenului”, a mai precizat el.

Aceste declarații au fost primite cu entuziasm de unii analiști de securitate.

Într-un editorial semnat de boardul editorial al Financial Times se arată că „oferta președintelui Emmanuel Macron de a staționa resurse nucleare franceze în Germania și în alte câteva țări europene marchează cea mai importantă revizuire a doctrinei nucleare a Franței dintr-o generație. Este un pas semnificativ înainte în eforturile Europei de a-și asuma o mai mare responsabilitate pentru propria apărare într-un moment în care puterea brută preia controlul asupra cooperării și dreptului internațional în modelarea ordinii globale, atacul americano-israelian asupra Iranului fiind cea mai recentă amintire.”

Europa nu se mai poate baza pe deplin pe SUA pentru a o furniza, în ciuda asigurărilor diplomaților americani, protecție nucleară, arată sursa citată.

„Umbrela de securitate a Americii ar putea veni în curând cu condiții ideologice sau economice pe care europenii nu mai sunt dispuși să le îndeplinească”, arată articolul citat.

„Aceasta lasă puterilor nucleare ale Europei - Regatul Unit și Franța - sarcina de a-și extinde protecția asupra vecinilor lor, ideal ca un supliment la o umbrelă mult mai mare a SUA, dar în cel mai rău caz, în locul acesteia. Marea Britanie face deja acest lucru prin comandamentul comun al NATO; Franța nu o face. Responsabilitatea a revenit Franței de a demonstra ce este pregătită să facă”, scrie Financial Times.

Răspunsul lui Macron, scriu jurnaliștii britanici, „a depășit așteptările”. Ei acceptă că declarațiile președintelui au fost ambigue și că nu s-a discutat despre garanții nucleare și nici nu este clarificată noțiunea de „interese vitale ale Franței”.

Franța deține al patrulea arsenal nuclear ca mărime din lume, cu aproximativ 300 de focoase nucleare. Acestea pot fi desfășurate din patru submarine, dintre care cel puțin unul se află constant pe mare, sau livrate de avioane de vânătoare Rafale. Oficialii spun că Franța cheltuiește aproximativ 13% din bugetul său de apărare pentru menținerea descurajării nucleare.

Înseamnă oferta Franței de colaborare o nouă umbrelă nucleară asupra țărilor europene partenere? Putem ieși de sub umbrela nucleară a SUA și să fim protejați de puterile nucleare europene, Franța și Marea Britanie? Ce mesaj transmite România către Franțe prin faptul că nu s-a numărat printre primele țări care participă la proiectul de „descurajare avansată”? Sunt întrebări la care au explicat experții consultați de „Adevărul”.

Liviu Horovitz: „Din păcate, Franța nu își întinde protecția nucleară”

Liviu Horovitz, expert în problematică nucleară și cercetător în cadrul Diviziei de Securitate Internațională a Institutului German pentru Afaceri Internaționale și Securitate de la Berlin, a explicat pentru „Adevărul” că inițiativa nu înseamnă că țările partenere vom fi protejate de armele nucleare franceze.

„Din păcate, Franța nu își întinde protecția nucleară peste țările europene care au intrat în acea colaborare, așa cum a scris presa internaționala. Ar fi fost tare bine să fie, dar nu asta a spus președintele Franței”, a precizat Horovitz pentru „Adevărul”.

Expertul arată că Macron nu a vorbit despre garanții nucleare, nici despre integrarea acestor țări într-o zonă de protecție nucleară franceză, „ci este vorba de o cooperare pentru a semnaliza atât oponenților cât și aliaților o cooperare în domeniul nuclear. Nici mai mult, nici mai puțin. Deci este vorba de organizarea de exerciții, despre participarea cu echipamente convenționale la exerciții franceze. Și cam atât.”

În ceea ce privește mutarea de către Franța a unor elemente de arsenal nuclear pe teritoriul țărilor partenere, din nou discuția este nuanțată: „Președintele francez spune într-o jumate de propoziție din discursul amintit că Franța își păstrează opțiunea de a muta părți ale dispozitivului nuclear pe teritoriul anumitor țări aliate. Rămân însă neclare situațiile în care se va întâmpla acest lucru. Premisa de la care se pleacă, dar din nou nu este foarte clar, este că Franța ar putea, într-o situație de criză, să mute avioane cu încărcătură nucleară sau parte din dispozitivul aviatic într-o altă țară. În discurs, Macron spune că principalul scop al acestei acțiuni este de a permite poziționarea în adâncime a dispozitivului francez, cu alte cuvinte, pentru a putea fi atacat mai greu pentru că acesta nu se mai află în totalitate pe teritoriul francez, ci se află în varii locații din Europa”.

Cu alte cuvinte, această mutare aduce beneficii în principal pentru dispozitivul francez și doar într-o măsură secundară este, eventual, pozitivă pentru țara gazdă. „Evident, demersul va avea o funcție de semnalizare, polonezii sau germanii sau alte națiuni care la momentul respectiv fac parte din sistemul de descurajare francez vor declara „avem la momentul acesta un avion francez sau o serie de avioane franceze pe teritoriul nostru” și acesta este un mod de a semnaliza o anumită coeziune politică.”

„Din punct de vedere militar, acest lucru nu joacă un rol prea important”

Cu toate acestea, din punct de vedere militar, „acest lucru nu joacă un rol prea important pentru că la finalul zilei, indiferent unde se află avionul respectiv, acesta este dotat cu arme nucleare franceze aflate sub comanda președintelui Franței. Fie că decolează din Polonia sau decolează din Franța, din punct de vedere militar, este același lucru. Diferența de rază de acțiune nu este semnificativă.”

Horovitz explică faptul că simpla prezență a avioanelor franceze cu încărcătură nucleară într-o anumită țară nu înseamnă că acestea vor apăra țara respectivă.

„Nu o vor apăra. Nici dacă sunt și nici dacă nu sunt pe teritoriul țării respective. Președintele francez reiterează în acest discurs dimensiunea europeană a dispozitivului nuclear francez și spune că există situații în care supraviețuirea unor aliați cheie ar putea să determine folosirea armei nucleare franceze”, explică el.

Franța, spre deosebire de Statele Unite, nu se pregătește să folosească arme nucleare într-un mod limitat, arată expertul. „Franța are un dispozitiv nuclear pe care îl poate folosi, în principiu, o singură dată pentru a distruge un adversar plecând de la premisa că și adversarul respectiv va face același lucru cu Franța, dacă are suficiente arme nucleare. Președintele francez reiterează sau face cât se poate de clar faptul că scopul armelor nucleare franceze este de a produce distrugere adversarului într-un grad în care acesta să nu se poată reface. Franța nu se pregătește însă, nu planifică, nu are niciun fel de capacități ca să poarte un război nuclear limitat și ca atare doar pentru interese absolut vitale este Franța dispusă să își folosească armele nucleare din dispozitivul ei.”

„Care sunt interesele vitale pentru apărarea cărora Franța va folosi arma nucleară?”

Întrebarea importantă este „Care sunt aceste interese vitale pentru apărarea cărora Franța va folosi arma nucleară? „Președintele declară în discurs că este vorba despre Franța continentală și teritoriile franceze de pe restul planetei, fostele colonii pe care le au. Și apoi spune că pe lângă aceste teritorii franceze există o dimensiune europeană. Aceasta este politică standard franceză. Deci aici nu există nicio schimbare. Ceea ce este nou este o specificare mai clară, care de fapt este poate chiar mai restrictivă decât au sugerat-o chiar și unii oficialii francezi în ultimii ani, anume că vor fi folosite arme nucleare franceze în cazul în care este pusă în pericol supraviețuirea aliaților cheie. Punct. Nici mai mult, nici mai puțin. Deci, spre deosebire de Statele Unite, care oferă garanții de securitate, Franța nu oferă garanții de securitate nici Germania și niciunei alte țări.”

Expertul subliniază ambiguitatea din discursul francez: „Macron nu a spus nimic despre apărarea unui aliat atacat convențional, de exemplu. Enunțul neclar spune că doar dacă supraviețuirea unui aliat ca stat este pusă în pericol. Asta înseamnă că s-ar putea ca, în cazul unora dintre acești aliați, fără a menționa care sunt aceștia, Franța ar putea interveni. Diferența este enormă față de angajamentul SUA, care spun că fiecare centimetru de țară din NATO va fi apărat cu toate elementele de care dispun, inclusiv armele nucleare.” Aceasta este o adevărată garanție de securitate.

Concluzia expertului de la Berlin: „Franța nu își întinde protecția nucleară peste țările europene care au intrat în acea colaborare”.

Există totuși niște schimbări în doctrina nucleară franceză pe care președintele Macron le-a anunțat în discursul citat. „Această dimensiune europeană este exact la fel cum era și înainte, acolo nu se schimbă nimic. Unde se schimbă într-adevăr ceva este în această admitere a Franței că ar fi benefic pentru interesele ei, ca într-o situație de criză să-și mute dispozitivele nucleare în alte țări”, arată expertul.

Un alt pas nou sunt aceste elemente de comunicare politică, spune Horovitz, „care sunt eminamente politice, și care prevăd că facem exerciții împreună, mergem să ne uităm la exercițiile lor, participăm în diferite moduri.”

Și apoi există încă un element foarte important, arată el, „anume o definiție foarte clară a elementelor convenționale care vor fi integrate împreună: apărare antiaeriană, folosire de rachete de distanță lungă și toate elementele de adunare de informații pentru a evalua pericolul strategic etc. Și aici, datorită faptului că Franța nu își subsumează dispozitivul nuclear la planificarea strategică a NATO, unele țări europene vor lucra paralel și bilateral cu Franța pentru a dezvolta aceste mecanisme. Dar ideea că statele acelea sunt protejate și celelalte state nu sunt protejate nu are prea mult de a face cu realitatea.”

Umbrela nucleară a SUA în pericol?

Demersul președintelui Marcon vine pe fondul unei creșteri a lipsei de încredere în parteneriatul cu SUA, singurul furnizor de protecția nucleară pentru țările NATO.

„Acest demers al Franței vine în contextul strategic în care Statele Unite se reorientează încet spre Asia. Peste această situație, vine această administrație Trump, care are cu totul și cu totul alte idei privind aliații europeni. Trebuie spus însă că administrația Trump - de la bun început, cu toate presiunile pe care le-a făcut în domeniul convențional pe aliați să investească mai mult și cu toate aceste comentarii de genul „dacă nu plătiți, nu vă apăr” și așa mai departe - încontinuu a spus că aceste condiționări nu se aplică domeniului nuclear, că umbrela nucleară americană este altceva. Chiar și acum, la conferința de securitate de la München, Elbridge Colby, subsecretarul de stat pentru afaceri politice, a declarat că europenii trebuie să se ocupe de apărarea prin mijloace convenționale, nu vor trebui să-și dezvolte capacități nucleare, deoarece SUA va acoperi această zonă. Administrația Trump este, deci, de părere că umbrela nucleară americană nu este pusă sub semnul întrebării”, explică expertul.

Pe de altă parte însă, sigur, aliații europeni încontinuu se întreabă dacă o administrație precum cea a președintelui Trump, într-o situație de criză ar folosi într-adevăr arme nucleare să ne apere. „În contextul în care există anumite dubii, diferite țări se gândesc ce măsuri ar putea adopta. Modul de abordare al Franței în acest context este că există o garanție de securitate a Statelor Unite, dar că mai avem nevoie de o asigurare, să spunem, suplimentară și complementară cu cea a Statelor Unite și Franța face pași, în mare parte politici, tocmai pentru crea o asigurare adițională sau pentru a arăta și părții adverse că europenii cred într-un centru adițional de decizie și, ca atare, există încă o amenințare nucleară pentru adversarii noștri, pe lângă cea a Statelor Unite. Și atunci întrebarea la care Franța vrea să răspundă este cum poate lucra cu diferiți aliați pentru a accentua această poziție franceză.”

Pot Franța și Marea Britanie înlocui umbrela americană?

Întrebat în ce măsură țări precum Germania sau Polonia pot dezvolte arme nucleare pentru a-și asigura propria protecție nucleară, Horovitz a precizat: „Trebuie spus că în primul rând este foarte scump și în al doilea rând că este periculos în sensul că în perioada în care te hotărăști și începi să investești în dezvoltarea de arme nucleare, s-ar putea cineva să te bombardeze, cum vedem că se întâmplă în Iran. Sigur, Federația Rusă are alte capacități, nu este Statele Unite, dar pentru țări nenucleare în Europa, sigur, există posibilitatea ca Federația Rusă să folosească atât forțe convenționale cât și, într-o oarecare măsură, forțe neconvenționale pentru a le împiedica să-și facă rost de un arsenal nuclear. Este scump, este greu și durează destul de mult. Și sigur, întrebarea este „la ce sau pe cine ajută? Care sunt avantajele și care sunt costurile?”

În ceea ce privește măsura în care Marea Britanie și Franța ar putea înlocui protecția nucleară americană, răspunsul expertului este: „nu prea”. „Atât Franța cât și Marea Britanie nu s-au pregătit, nu au forțele nucleare necesare pentru acest lucru.”

Horovitz subliniază că dincolo de capacitatea tehnică absentă, nu există nici voința politică în acest sens.

„Franța cât și Marea Britanie au arsenale relativ mici, sau în comparație cu SUA foarte mici. Și nu numai că au arsenale mici, dar ele nu sunt foarte diversificate. Deci ele au niște arme nucleare foarte potente care le pun pe niște submarine, francezii mai au și pe avioane, și pun aceste submarine undeva sub mările lumii. Macron a ținut discursul în fața submarinului nuclear și a explicat că numai pe acel submarin există mai multă putere destructivă decât toate bombele care au picat în al doilea război mondial în Europa. Franța este credibilă atunci când spune că își apără teritoriul propriu cu arsenalul nuclear pe care-l are, dar nu ar fi credibilă dacă ar spune că va apăra toată Europa. Combinația de forțe nucleare și convenționale pe care le are SUA îi permite, pe de altă parte, să aibă puterea de descurajare necesară”, concluzionează expertul.

România este într-o stare de paralizie 

Analistul de securitate Ștefan Popescu susține că „nu există mari riscuri, nu există nici mari beneficii. Există beneficii în ce privește relația cu Franța, dar este clar că prin faptul că România nu s-a aflat în prima linie, acest lucru arată Franței că relația nu este atât de specială.”

Expertul crede că atitudinea ezitantă a României nu poate fi explicată prin argumentul conform căruia aliatul american ar privi cu circumspecție această cooperare: „Nu cred că acesta este un argument care stă în picioare în condițiile în care Polonia, o altă țară care are o relație mult mai robustă decât România cu Statele Unite ale Americii, s-a înscris în această dinamică lansată de Franța. Deci nu cred că stă în picioare cu atât, mai mult cu cât România a menținut aceeași rezervă și față de criza din Iran.”

România este într-o stare de „paralizie sau așteptare încă mi-este greu să separ cei doi termeni în ce privește România. Este ca și cum nu știm ce să alegem. Așteptăm să vedem, să se ducă apa din sită și să se mai cearnă lucrurile. Nu cred că am decis încă. Dar în orice caz, această absență arată Franței că România nu este partenerul cel mai important din Est și că parteneriatele cele mai importante din Est ale Franței sunt Polonia, respectiv Grecia, Grecia în special, dar și Polonia, în ciuda faptului că aici trebuie să coabiteze cu influența americană. Dar în niciun caz România.”

Virgil Bălăceanu: „Noi suntem temători și ar putea să ne coste”

Generalul (r) Virgil Bălăceanu explică faptul că Franța ar putea disloca în țările partenere arme nucleare tactice pe aeronavele Rafale. „În rest, Franța are arme nucleare strategice pe submarine. Dar aici vorbim de arme nucleare tactice cu o bătaie de până la 500 de km și s-ar vorbi de o dislocare pe teritoriul mai multor țări. E o măsură de descurajare cu arme nucleare tactice. Polonezii oricum i-au invitat pe americani să-și disloce armele nucleare tactice în Polonia.”

Generalul crede că „și pentru România ar fi un lucru pozitiv, absolut, dar noi suntem temători”.

Bălăceanu susține că armele nucleare tactice americane sunt dislocate inclusiv în Turcia. „Și turcii nu au renunțat la ele. Nu mai vorbim de Italia, de Belgia, de Olanda, de Germania. Dacă vrem să ne protejăm integritatea teritorială, trebuie să folosim toate modalitățile. Nu astfel aducem război, ci îl păstrăm mai departe de noi. Pentru că ai capabilități de descurajare. Arma nucleară tactică este o capabilitate de descurajare. ”

Nici Bălăceanu nu crede că participarea României ar aduce probleme în relația cu SUA: „Și Polonia nu îi supără pe americani? Au zece mii de militari americani acolo. Interesant este că văd că și Grecia își dorește arme nucleare tactice și nu are graniță prea departe de România. S-ar putea să ceară Bulgaria și noi să rămânem în așteptare. Pentru că noi de multe ori rămân în așteptare. Dar e o așteptare care nu-ți oferă garanții privind apărarea și securitatea. Faci puțin pe plan național, faci foarte puțin pe plan internațional și mergi pe principiul românesc, acela „om vedea noi ce o fi” și ne poate costa. Când am făcut lucrul ăsta în istorie, ne-a costat.”