Interviu „Nu se mai întorc cu adevărat acasă. Acea lume a dispărut”. Tinerii germani care au în grijă moștenirea sașilor plecați din Transilvania

Johanna, Nikolas și Luisa, trei voluntari germani aflați în România, au în grijă una dintre cele mai spectaculoase biserici fortificate din Transilvania. Biserica evanghelică din satul Apold (județul Mureș) aflat la aproximativ 20 de kilometri de Sighișoara, a fost vreme îndelungată centrul spiritual al comunității săsești.

Johanna, Nikolas și Luisa la biserica din Apold. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

Ansamblul medieval din Apold cuprinde biserica fortificată, turnurile și zidurile sale de apărare și păstrează vestigii ale vechii comunități săsești.

A fost întemeiat în secolul al XIII-lea și a trecut în timp prin mai multe transformări, care i-au conturat înfățișarea actuală.

Comunitatea germană din Apold a rămas numeroasă până în prima jumătate a secolului XX. În 1941, satul avea 1.382 de locuitori, dintre care 680 erau sași. Al Doilea Război Mondial și anii care i-au urmat au lovit puternic comunitatea: 36 de sași din Apold au murit pe front, iar în ianuarie 1945, 75 de bărbați și femei au fost deportați la muncă forțată în Uniunea Sovietică.

Biserica salvată de la prăbușire

În timpul regimului comunist, vechea comunitate a sașilor s-a risipit treptat, iar mulți locuitori au început să plece. Exodul decisiv a avut loc însă după 1990, când aproape întreaga comunitate săsească din Apold s-a mutat în Germania și Austria. În 1996, în sat mai trăiau doar doi sași, în timp ce sute de foști locuitori ai Apoldului și urmașii lor se stabiliseră în Germania.

La începutul anilor 2000, biserica fortificată, rămasă fără comunitatea care o îngrijise timp de secole, a intrat la rândul ei într-o perioadă de degradare.

„În 2003, membri ai viitoarei asociații CasApold au participat la lucrările de reparații de urgență necesare pentru a preveni prăbușirea bisericii fortificate”, arată reprezentanții asociației, care se ocupă de conservarea patrimoniului cultural din Apold și de revitalizarea ansamblului fortificat.

În următorul deceniu, degradarea accelerată a fost încetinită prin mai multe proiecte de restaurare și conservare, realizate cu ajutorul donațiilor, al contribuțiilor proprii și al finanțărilor europene. În prezent, biserica fortificată este principalul proiect al Asociației CasApold, care urmărește conservarea și readucerea la viață a ansamblului; monumentul este salvat de la colaps și găzduiește evenimente culturale, expoziții și ateliere de meșteșuguri.

„Viziunea noastră este de a reutiliza biserica fortificată într-un mod durabil și de a crea un loc dinamic, plin de viață și activități culturale”, precizează asociația.

Biserica revitalizată a sașilor

În acest demers sunt implicați și Johanna, Nikolas și Luisa, trei tineri din Germania ajunși în România printr-un program de voluntariat. Pentru aproximativ jumătate de an, ei locuiesc la Apold și se ocupă de biserica fortificată, primesc vizitatorii și contribuie la activitățile desfășurate în jurul monumentului.

În cele câteva luni petrecute în România, cei trei au început să înțeleagă limba română și să cunoască tot mai bine comunitatea din Apold și împrejurimile sale. Au întâlnit puțini dintre sașii rămași în satele din zonă, dar au observat legătura puternică pe care cei plecați în Germania au păstrat-o cu locurile natale și cu patrimoniul lăsat în urmă. Mulți se întorc periodic în Transilvania, își revăd casele și satele și încearcă să păstreze vie legătura cu lumea din care au plecat.

Johanna, Nikolas și Luisa au relatat pentru „Adevărul” cum au ajuns să petreacă o jumătate de an într-un sat din Transilvania, ce înseamnă grija pentru biserica fortificată din Apold, pe care o consideră cea mai frumoasă din zonă, și cum privesc ei dispariția aproape completă a vechii comunități săsești de la Apold, dar și întoarcerea periodică a celor plecați.

Adevărul: Cum ați ajuns aici, la Apold?

Johanna: Eu și Luisa suntem în prezent voluntare aici. Suntem din Germania și vom sta aici timp de jumătate de an. Am venit în martie, deci suntem deja aici de aproximativ cinci luni.

Nikolas: Și eu sunt din Germania. Am fost aici și anul trecut. De fapt, nu aveam nicio legătură cu România înainte să ajung aici. Programul de voluntariat din Germania ne-a prezentat această posibilitate și mi s-a părut foarte interesantă. Era cam ceea ce căutam, așa că am decis să vin aici și să fac programul de voluntariat la Apold.

Ce știați despre România înainte să veniți aici? Dar despre această parte a Transilvaniei și despre bisericile fortificate?

Luisa: Nu foarte multe, ca să fiu sinceră. Știam că există sașii transilvăneni și aveam câteva informații generale despre România. Dar, după ce am ajuns aici, am descoperit peisajele foarte frumoase, oamenii și bisericile fortificate. Am învățat foarte multe de când sunt aici.

Johanna: Nici eu nu aveam vreo legătură cu acest loc înainte să vin aici pentru prima dată. Nici nu știam despre acest fenomen al bisericilor fortificate din Transilvania. În cazul meu a fost cam la fel ca în cazul Luisei.

Ați cunoscut sași care încă locuiesc aici sau care se întorc în sat?

Johanna: În Apold nu au mai rămas foarte mulți sași, pentru că cei mai mulți au plecat. Unii se întorc însă vara. Pe cei puțini care încă locuiesc aici am ajuns să-i cunoissem, la fel și pe unii dintre cei care revin pentru o perioadă în timpul verii. Ei vin adesea la biserică și atunci avem ocazia să vorbim cu ei.

Ce vă povestesc?

Luisa: Cei mai mulți vin aici în vacanță. Când intră în biserică spun: „Aici m-am căsătorit”, „Aici am fost botezat”. Sunt foarte legați de acest loc pentru că aici au crescut. Dar este și o poveste tristă. Au plecat de aici, iar acum văd cum multe dintre bisericile fortificate se degradează. Se vede că acesta este locul din care provin, dar, într-un fel, nu mai este casa lor.

1/12

Satul Apold și biserica fortificată Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (25) jpg Foto: Picasa

Nikolas: Sunt și sași care, dacă nu mai au legături în Germania, se întorc definitiv aici. De obicei sunt persoane mai în vârstă, uneori fără copii. Dar comunitatea pe care au avut-o cândva aici nu mai există. Așa că, într-un sens, nu se mai întorc cu adevărat „acasă”, pentru că acea lume a dispărut. Asta face întoarcerea dificilă.

Johanna: În plus, cei mai mulți și-au vândut casele atunci când au plecat. Așa că pentru mulți nici nu mai este atât de simplu să se întoarcă, decât dacă își cumpără o altă casă.

Ce faceți concret aici, ca voluntari?

Luisa: Îmi place să spun despre mine că sunt un fel de „paznic al cetății”. Noi răspundem de acest loc. Avem cheile, deschidem biserica pentru turiști, dar ne ocupăm și de lucrurile practice care trebuie făcute: mici lucrări de întreținere, cositul ierbii și alte treburi. În același timp, învățăm despre cultura săsească și despre cultura românească din această zonă. Și asta face parte din activitatea noastră și este foarte interesant.

Nikolas: Se organizează și evenimente. De exemplu, a fost o școală de vară. Eu am participat la ea pentru că am lucrat aici anul trecut, nu anul acesta. Voluntarii s-au ocupat de multe lucruri pentru ca evenimentul să se desfășoare bine. Mai vin și grupuri de turiști.

Johanna: În mod normal, zi de zi, aici la biserică suntem doar noi două. Mai sunt și membri ai asociației care vin din când în când, unii poate o dată pe săptămână, alții mai rar. Dar cea mai mare parte a timpului suntem doar noi două.

Ați venit mai mulți voluntari din Germania în România?

Johanna: Da. Noi am venit împreună cu alți patru voluntari, dar ei lucrează în diferite locuri din România. La Apold suntem doar noi două active în acest proiect.

Nikolas: Eu nu intru în acest grup de voluntari de anul acesta. Am fost aici anul trecut, iar acum sunt doar în vizită.

Este o biserică veche și importantă. M-aș fi așteptat ca localnicii să fie mai implicați în îngrijirea ei, nu să fie nevoie să vină tineri din Germania. Localnicii vă ajută?

Luisa: Fiind o biserică evanghelică luterană, cei mai mulți dintre românii din sat nu au o legătură directă cu ea. Biserica este întreținută, restaurată și reparată în mare parte cu ajutorul voluntarilor, iar aceștia nu sunt în principal români. Vecinii noștri români merg la biserica ortodoxă, deci nu au aceeași legătură cu acest monument. În schimb, ne-au primit foarte călduros aici, în Apold. Avem niște vecini foarte buni.

1/12

Satul Apold și biserica fortificată Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (2) jpg Foto: Picasa

Totuși, biserica fortificată este unul dintre monumentele reprezentative ale acestei zone. Oamenii din sat sunt conștienți de importanța ei?

Johanna: Sigur că este un monument reprezentativ, dar nu cred că majoritatea oamenilor din sat realizează pe deplin acest lucru. Ei au propriile vieți, propriul lor univers. Desigur, văd clădirea, văd turiștii care vin și faptul că locul este încă viu. Am avut, de exemplu, în luna mai, un eveniment care a atras și oameni din sat, un fel de mică sărbătoare. Dar, în afară de astfel de evenimente, nu cred că există un interes foarte mare din partea lor pentru acest loc.

Cum ați reușit să învățați româna? Pentru că vorbiți deja cu mine în română.

Johanna: La începutul șederii noastre am avut un curs de limba română, împreună cu ceilalți voluntari care au venit cu noi. Cursul a durat aproximativ o săptămână. Apoi am continuat cu lecții online încă vreo două luni. Dar cea mai mare parte din limba română am învățat-o pur și simplu vorbind, zi de zi, cu oamenii din sat.