Video „Nimeni n-a putut să creadă că în România se poate ajunge la așa o înapoiere”. Interviul filmat pe ascuns din România anului 1989

„Este un infern. Nu poți să faci nimic, nu poți să vorbești cu nimeni”, mărturisea un român filmat clandestin în 1989, cu doar câteva luni înainte de prăbușirea regimului Ceaușescu. Imaginile și interviul secret, readuse recent în atenția publicului, au stârnit numeroase reacții din partea românilor.

București în ultimii ani de comunism. Foto: Urban Tamas. Fortepan.hu

Un interviu realizat pe ascuns de jurnalistul britanic Peter Bass cu o familie din România și imaginile filmate clandestin în ultimele luni înainte de prăbușirea regimului Ceaușescu au stârnit emoție și numeroase reacții, la peste trei decenii de la Revoluție.

În filmarea de 12 minute, o versiune mai condensată a unui documentar realizat în 1989, Alex Petre și Tania Mag au vorbit despre viața de zi cu zi în România. Imaginile, înregistrate cu doar câteva luni înainte de căderea lui Nicolae Ceaușescu, surprind și Bucureștiul acelor vremuri.

„Este un infern. Nu poți să vorbești cu nimeni”

Alex Petre descria România acelor luni drept o societate în care neîncrederea domina relațiile dintre oameni.

„Este un infern. Nu poți să faci nimic, nu poți să vorbești cu nimeni. Toată lumea este bănuitoare. Toată lumea se întreabă: de ce îmi spune, de ce îmi face, de ce mi-a adus? Ne bănuim unii pe alții. Copiii noștri sunt obligați să facă toate prostiile, toată propaganda. Începând cu grădinița, cu Șoimii Patriei, și continuând cu școala și facultatea”, povestea Alex Petre, în interviu.

Lipsurile alimentare ocupau o mare parte din viața de zi cu zi. Pentru familiile cu copii, procurarea hranei devenise o ocupație istovitoare.

„Nu este destulă mâncare. Oamenii care au copii își rup de la gură ca să poată să-i crească pe ei ca lumea. Carnea este pe rație și rația este foarte mică. Un kilogram de carne pe lună pentru o persoană. Un pachet de unt, jumătate de kilogram de brânză, zece ouă”, afirma Tania.

Oamenii pierdeau ore întregi pentru a găsi produse de bază, haine sau medicamente.

„Se pierde foarte mult timp cu procurarea hranei, cu procurarea hainelor, cu statul la cozi, încontinuu. Facilitățile medicale în România, formal, există, dar numai formal. Sunt perioade în care nu se poate găsi aspirină, nu se poate găsi un antitermic pentru copii, nu se pot găsi picături pentru nas, nu se pot găsi pansamente stomacale”, relata femeia.

Chiar și produse medicale elementare deveniseră greu de procurat.

„Sunt foarte mulți oameni bolnavi de stomac care nu au cu ce să se trateze. Până și serul fiziologic se dă pe rețetă și se găsește foarte greu”, adăuga aceasta.

Ore întregi pentru o oală de mâncare

Cei doi români au vorbit și despre frigul din apartamente și restricțiile de gaze.

„Foarte multe cartiere nu au gaze. Din acest motiv, în multe case este foarte frig. Sunt nouă grade. Presiunea gazelor este atât de mică, încât cu greu se aprinde cel mult un ochi”, afirma femeia.

Tania Mag Petre în 1989. Foto: Muzeul Memoriei

În asemenea condiții, pregătirea hranei dura câteva ore.

„Trebuie ore întregi ca să se fiarbă o oală de mâncare. Deci mamele trebuie să stea noaptea, dacă pot, să facă de mâncare pentru familia întreagă. Femeia care vine de la slujbă și ajunge acasă nu mai are răbdare să vorbească cu copiii ei. Nu mai are nici timpul în care să vorbească cu copiii ei”, adăuga ea.

Stresul permanent se răsfrângea și asupra copiilor.

„Copiii sunt repeziți, foarte des mănâncă bătaie absolut de pomană, fără să merite, din cauza condițiilor de stres în care părinții trăiesc”, adăuga românca.

Regimul care a distrus încrederea între oameni

Alex Petre a vorbit în interviu despre felul în care regimul lui Nicolae Ceaușescu a ajuns treptat să controleze tot mai multe aspecte ale vieții publice și private. El afirma că Nicolae Ceaușescu reușise să-și consolideze puterea înlăturând treptat oamenii care ar fi putut să i se opună.

„Principalul atu pe care l-a avut a fost că a știut, încet-încet, să-i înlăture din funcțiile de conducere, și ale Partidului, și ale Guvernului, pe toți cei care erau în momentul când a preluat această putere. Treptat, a înlocuit Guvernul cu marionete, cu oameni de paie incapabili, cei care, în afară de a-l linguși, nu știau să facă nimic”, afirma românul.

El adăuga că regimul reușise să distrugă încrederea dintre oameni.

„A reușit să facă din fiecare om, din fiecare membru al acestei societăți, din fiecare familie, o unitate individuală care să nu poată să coopereze sau să se alieze cu altă unitate”, mai relata Alex Petre.

Drama femeilor în ultimii ani ai regimului

Tania deplângea situația femeilor în urma politici pronatalistă a regimului Ceaușescu.

„Oricărei femei i se cere să crească copii, să muncească la serviciu, să muncească acasă, dar condițiile în care trebuie să facă toate aceste lucruri sunt foarte grele. Femeia română de astăzi trebuie să nască cinci copii. După această cifră, avortul este permis”, afirma Tania.

În lipsa accesului legal la întreruperi de sarcină și la mijloace contraceptive, numeroase femei apelau la proceduri clandestine extrem de periculoase.

„Mijloacele de contracepție sunt interzise la noi în țară. Se apelează la tot felul de persoane nespecializate, la metode manuale și inumane. Foarte multe femei încearcă să-și provoace avortul și ajung în spital în stare foarte gravă, cu hemoragii puternice, complet anemiate”, adăuga ea.

Tania își amintea o scenă tulburătoare întâlnită într-un spital, care i-a rămas întipărită în memorie.

„Lângă ușă era o baltă de sânge. Lângă chiuvetă, sub chiuvetă, era o ploscă în care se afla un avorton de cinci luni și ceva. Perfect format. Era îngrozitor să te uiți la el. Nu puteai să te uiți, nu puteai să te speli, nu puteai să întorci ochii nicăieri ca să te ferești. Imaginile acelea te pot urmări o viață întreagă”, adăuga ea.

„Cu 15-20 de ani în urmă eram un popor aproape fericit”

Privind în urmă, cei doi comparau atmosfera apăsătoare din 1989 cu România de la începutul anilor ’70, pe care și-o aminteau mult mai optimistă.

„Cu 15-20 de ani în urmă eram, pot să zic, un popor aproape fericit. Plin de speranță în viitor. Nu aveam niciuna dintre problemele pe care le avem acum. Generația mea era o generație căreia îi plăcea să cânte, să danseze, să petreacă, să meargă în excursii. Eram o generație plină de încredere în viitor. Nimeni n-a putut să creadă că în România se poate ajunge la o asemenea înapoiere, atât din punct de vedere cultural, cât și din punct de vedere economic”, afirma Alex Petre.

Alex Petre în 1989 Foto: Muzeul Memoriei

Cu numai câteva luni înainte ca regimul să se prăbușească, cei doi nu vedeau nicio cale prin care Ceaușescu ar putea fi îndepărtat.

„Dar ca acum, după 25 de ani, să te conducă un tiran, un analfabet, un agramat, împreună cu toată familia și clica lui, era de neimaginat și nu ne-am fi putut închipui niciodată”, arăta Alex Petre.

Cu numai câteva luni înainte ca regimul să se prăbușească, Alex Petre nu vedea nicio cale pașnică prin care Ceaușescu ar fi putut fi îndepărtat.

„Nu știu ce ar putea face Vestul, ce ar putea face chiar și Estul acum pentru a răsturna tirania lui Ceaușescu. Poate numai intervenția armată ar putea să-l dea jos. Și nici compasiune nu cred că merităm, pentru că, totuși, ar trebui să ieșim afară cu cuțitele, cu topoarele, să facem ceva, să terminăm odată cu asta”, afirma el.

Cei doi nu puteau ști că regimul Ceaușescu mai avea doar câteva luni de existență.

„Iubesc această țară foarte mult. Îmi pare foarte rău că a ajuns în halul în care a ajuns și vreau din tot sufletul să putem, să ne unim, să facem ceva, să o reparăm, să devină iarăși România cea frumoasă, bogată și minunată”, afirma Tania.

Povestea filmului realizat în secret în 1989

În 2025, Muzeul Memoriei a prezentat publicului din România mărturia video realizată în 1989, inclusă în cercetarea „Adolescent în comunism: finalul anilor ’80 și Revoluția”.

Potrivit descrierii filmului, povestea a început în septembrie 1989, când Alex Petre și Tania Mag Petre l-au întâlnit la Mamaia pe jurnalistul britanic Peter Bass. Întâlnirea a dus la realizarea unui interviu secret, iar Alex Petre a filmat discret imagini din București. Materialul original avea peste 60 de minute, iar caseta a fost scoasă cu dificultate din România. Fragmente din film au fost difuzate de televiziunea britanică pe 25 decembrie 1989.

1/9

București in 1986, Sursa Fortepan Urbán Tamás (3) jpg

Apariția imaginilor a avut urmări pentru cei doi și după căderea regimului. Potrivit relatării care însoțește documentarul, în februarie 1990 telefonul familiei a fost întrerupt timp de două luni, iar în mai Alex Petre ar fi fost îndemnat de directorul instituției unde lucra să își caute alt serviciu, din cauza relațiilor cu cetățeni străini pe care nu le raportase. În septembrie 1990, Peter Bass s-a întors la București, i-a ajutat să obțină vize pentru Marea Britanie și le-a cumpărat bilete doar dus.

Familia a rămas ulterior în Marea Britanie. Filmul a stat în arhive peste trei decenii, până când Alex Petre l-a regăsit și l-a pus la dispoziția Muzeului Memoriei, care a publicat în 2025 o versiune condensată a documentarului.

Cum au reacționat românii la imaginile din 1989

Mini-documentarul a fost prezentat recent într-o postare pe Reddit, unde a stârnit numeroase reacții. Unii români și-au amintit de lipsurile și atmosfera din ultimii ani ai regimului Ceaușescu, în timp ce alții au remarcat cât de greu este de înțeles astăzi acea perioadă pentru cei care nu au trăit-o.

„Mă trec fiori când mă gândesc că n-au trecut nici 40 de ani de atunci și oamenii deja au uitat. Vor să se întoarcă înapoi în acele vremuri. A rămas doar ideea că «se făcea». Dar se pare că s-a uitat ce se făcea mai exact”, a comentat un român.

Altcineva a amintit că mulți tineri au o impresie romanțată despre ultimii ani ai regimului comunist.

„Problema este cu cei tineri care cunosc perioada respectivă doar din poveștile «romanțate» ale părinților sau bunicilor și care chiar cred că înainte de '89 a fost bine. Dacă i-ai pune să stea la o coadă de la 4 dimineața ca să poată cumpăra 1 kg de carne, sunt curios câți dintre ei ar mai lăuda «Epoca de Aur» a lui Ceaușescu”, a adăugat acesta.

Alți români au completat imaginile din documentar cu propriile amintiri. Unul dintre ei, care spune că a prins câțiva ani de comunism, a enumerat câteva dintre experiențele care i-au rămas în memorie.

„Am prins și eu câțiva ani de comunism, iar pe lângă cele relatate de cei doi, aș mai adăuga câteva amintiri din acei ani cenușii: penele de curent aproape zilnice – seara era cel mai rău, când eram nevoit să învăț la lumina lumânării; frigul din casă, pe perioada iernii, din cauza lipsei agentului termic; pâinea la rație – jumătate de pâine de persoană, dată în baza unei cartele. La fel și uleiul sau alte produse alimentare. Portocale sau banane vedeam doar în perioada Crăciunului. Pepsi doar uneori, când mergeam la mare, vara. Nu știam că există Coca-Cola sau multe alte produse care astăzi se găsesc la discreție”, își amintea acesta.

El adăuga și că sâmbăta se mergea la școală și la muncă, că elevii erau duși la manifestațiile de 1 Mai și 23 August și la muncile câmpului, iar lipsurile se resimțeau de la îmbrăcăminte și dulciuri până la filme, muzică și posibilitatea de a călători.

„Am fost în clasa a XII-a în 1989. Confirm. A fost un infern. A fost groaznic”, a scris un alt utilizator.

Un alt român, născut după căderea regimului, arăta că nostalgia după Ceaușescu i-a fost familiară încă din copilărie.

„Eu, de când eram copil, din '96, în București, auzeam că a fost mai bine pe vremea lui Ceaușescu. A fost constant pentru mine”, relata acesta.

Un alt român, născut în același an, avea însă o experiență opusă.

„Și eu tot în '96 sunt născut. Dar am auzit numai de rău despre comunism. Acum cred că depinde cine a dus-o bine și cine a dus-o rău atunci”, a scris acesta.