Cum s-a desfășurat una dintre cele mai luxoase și exclusiviste petreceri din istorie. Un ultim bal imperial al Europei

La începutul secolului al XX-lea, au avut loc ultimele baluri imperiale din istoria Europei. Au fost două evenimente strălucitoare, în care s-au investit sume la care astăzi, ne este și frică să ne gândim. Au participat sute de invitați și au încheiat o adevărată epocă. 

Poză de grup la ultimul bal al Romanovilor Foto: wikipedia

Atunci când ne gândim la fast și opulență extremă, ne putem duce cu gândul doar la balurile imperiale de altădată. Mai ales în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, acestea reprezentau apogeul fastului și al etichetei la curțile europene. Aceste evenimente nu erau simple petreceri, ci adevărate demonstrații de putere, bogăție și influență dinastică. Aveau loc în săli monumentale de bal, cum ar fi Sala Oglinzilor de la Versailles sau sălile Palatului Hofburg din Viena, fiind luminate de mii de lumânări din ceară de albine (extrem de scumpe) și decorate cu oglinzi uriașe, foiță de aur și aranjamente florale exotice.

Invitații purtau costume din catifea, mătase și brocart, împodobite cu fir de aur și bijuterii de familie spectaculoase. În secolul al XIX-lea, rochiile de bal ale doamnelor (cu crinoline și corsete elaborate) și uniformele militare de gală ale domnilor completau un tablou vizual copleșitor. Banchetele includeau zeci de feluri de mâncare sofisticate, piramide de fructe rare, fântâni de șampanie și dulciuri create de maeștri cofetari, totul servit pe veselă din argint sau aur.

Cheltuielile pentru astfel de baluri ar fi ruinat până și pe miliardarii de astăzi. Aceste baluri de poveste au dispărut în negura istoriei, odată cu împărații care le-au organizat. Ultimele două baluri imperiale din istoria Europei au rămas însă de pomină. Au fost printre cele mai fastuoase organizate vreodată. Este vorba despre ultimul bal al țarilor ruși din familia Romanov, în 1903, la Palatul de Iarnă, dar și despre cel al familiei imperiale austriece de la Palatul Hofburg, din anul 1914.

Sezoanele balurilor în Rusia

În Rusia imperială se organizau printre cele mai frumoase și extravagante baluri din Europa. De la începutul secolului al XVIII-lea, din timpul domniei lui Petru cel Mare, aristocrația rusă s-a occidentalizat profund. Boierii au fost obligați prin decret să renunțe la vechile veșminte tradiționale și la bărbi, adoptând moda, perucile și vestimentația vestică. Aristocrația a început să vorbească limba franceză sau germană, să citească filozofie occidentală și să preia valorile Iluminismului.

Tinerii aristocrați ruși erau școliți de profesori străini sau chiar erau trimiși la studii în străinătate. S-a ajuns în situația în care aristocrații ruși se simțeau străini în propria lor țară, vorbind o limbă străină și privindu-și propriul popor cu un aer de superioritate sau ca pe o subcultură. Și asta fiindcă apăruse o prăpastie culturală uriașă între Rusia aristocrată occidentalizată și Rusia mujică, rurală, analfabetă, măcinată de sărăcie, alcoolism și probleme sociale grave. Aristocrația rusă a continuat să trăiască în bula ei până când a fost prea târziu. Evident, au fost încercări de reformă și eforturi din partea unor țari luminați, dar fără continuitate și mult prea superficiale pentru a schimba din rădăcini întreaga societate rusă.

Ținuta de bal a Marii Ducese Xenia Alexandrovna Foto: wikipedia

Una dintre preocupările de căpătâi ale aristocrației erau întâlnirile de salon și, evident, balurile. Și acestea le-au împrumutat din lumea occidentală, dar le-au adaptat stilului rusesc, pasional, ingenios, cu un apetit artistic deosebit și înclinat către o extravaganță fără precedent. Sezonul balurilor rusești începea după Crăciun și ținea până la intrarea în Postul Mare (lăsatul secului).

În această perioadă, aristocrația se muta de la moșiile rurale în Sankt Petersburg sau Moscova, iar balurile aveau loc aproape zilnic, fiind organizate de diverși aristocrați. Evident, cele mai importante, dar și cele mai rare, erau cele ale curții imperiale. Ultimul bal imperial rusesc a avut loc într-o perioadă întunecată pentru monarhiile absolutiste din toată Europa.

Mai precis, la începutul secolului XX, atunci când revoluțiile industriale au creat o nouă societate și o nouă lume, incompatibilă cu traiul și principiile imperiale ale secolului luminilor. Mai ales în Rusia, prăpastia dintre omul de rând și aristocrație se transformase într-un rift care risca să înghită totul. Bolșevicii se infiltraseră în rândurile muncitorimii sărace, prost plătite și batjocorite, dar și în rândurile unei țărănimi care se afla la capătul răbdării. În această Rusie care fierbea, ultimul țar, Nicolae al II-lea Romanov, s-a gândit să dea un bal cum nu s-a mai văzut. O petrecere imperială care să facă aristocrația să uite de tot și să trăiască măcar pentru ultima dată în lumea ei din straturile rarefiate ale societății. Și a reușit într-adevăr să organizeze cel mai memorabil bal din istoria Rusiei.

Imagini splendide ale trecutului oriental al Rusiei

Balul a fost organizat în 1903 la Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg și era important din mai multe motive. În primul rând, marca împlinirea a 290 de ani de la întemeierea dinastiei Romanov, aniversare sărbătorită cu mare fast în întregul imperiu. În al doilea rând, era un bal costumat, iar membrii elitelor erau încântați să intre în joc și să se costumeze. Cu toate acestea, tema aleasă de țarina Alexandra Feodorovna a fost una foarte provocatoare, mai ales din punct de vedere financiar, chiar și pentru cei mai bogați dintre aristocrații ruși. Mai precis, potrivit memoriilor din acea perioadă, invitații trebuiau să poarte vechi costume de boieri ruși de dinaintea lui Petru cel Mare.

Adică costume medievale din secolul al XVI-lea sau al XVII-lea. Nicolae al II-lea, țarul, a fost de acord. Mai ales fiindcă acesta împărtășea principiile tatălui său, Alexandru al III-lea, un naționalist. Mai precis, atât Alexandru, cât și Nicolae împărtășeau ideile slavofilismului, o mișcare din secolul al XIX-lea care punea accent pe aspectele culturale și istorice unice ale popoarelor slave și respingea adesea continuarea occidentalizării Rusiei. Iar folosirea acestei tematici era o simbolistică a întoarcerii la tradiție. Evenimentul era programat pentru 11 și 13 februarie 1903, pentru că se desfășura în două etape. Au fost invitate sute de persoane.

Nicolae al II lea și țarina Alexandra Foto: wikipedia

Ideea acestor costume nu a fost inițial populară în rândul protipendadei rusești. „Costumele rusești costă o avere… În plus, să dansezi în rochii grele și blănuri nu este tocmai distractiv. Biata Alexandra Fiodorovna are, cu siguranță, un talent nefericit de a alege lucruri ciudate și nepotrivite”, preciza Ivan Vsevolozhsky, fostul director al Teatrelor Imperiale.

Cu toate acestea, cine se putea opune dorinței cuplului imperial? Însă, din cauza costurilor ridicate pentru astfel de costume, 100 de invitați au găsit tot felul de motive pentru a declina invitația. Ca să înțelegem, doar materialele pentru costumul lui Nicolae al II-lea, care includea două tipuri de catifea și brocart aurit, costau 437 de ruble, adică echivalentul salariului pe o lună al unui general din armata țaristă. La toate acestea se adăugau numeroase bijuterii de familie, montate în piese vestimentare inspirate din trecut. De exemplu, tivul rochiei și kokoshnikul prințesei Zinaida Iusupova erau împodobite cu pietre prețioase de la Cartier. Costumul nu venea cu unul, ci cu două kokoshnikuri, precum și cu seturi separate de mâneci. Împăratul, care a venit costumat în țarul Aleksei Mihailovici, a mers până la capăt cu autenticitatea: a purtat o căciulă de țar și un sceptru adevărate, pe care servitorii le-au luat tocmai din Muzeul de la Moscova.

Costumul Marelui Duce Serghei Alexandrovici Foto: wikipedia

În cele din urmă, la bal au participat 390 de persoane, toate îmbrăcate în costume vechi de secol al XVII-lea, care au costat o avere. Pregătirea lor a epuizat fizic și psihic croitorii de lux din Moscova și Sankt Petersburg. S-au făcut fotografii individuale, dar și fotografii de grup, în Teatrul Ermitaj. De altfel, evenimentul a debutat la Palatul de Iarnă, acolo unde oaspeții și-au înaintat în perechi pentru a saluta cuplul imperial prin tradiționala „plecăciune rusească”. A urmat apoi un concert la Teatrul Ermitaj, care a inclus scene din opera „Boris Godunov” de Modest Musorgski, în interpretarea celebrului cântăreț Feodor Șaliapin, precum și fragmente de balet din „La Bayadère” de Ludwig Minkus și „Lacul lebedelor” de Piotr Ilici Ceaikovski.

Costumul lui Feofil Meyendorf Foto: wikipedia

A doua zi, balul a continuat la Palatul de Iarnă, iar invitații au venit costumeți în ținutele inspirate de moda rusească a secolului al XVII-lea. Împăratul Nicolae al II-lea, așa cum am precizat, a purtat un costum care reproducea vestimentația țarului Aleksei Mihailovici (1629–1676). Mai precis, purta un caftan și o mantie lungă din brocart aurit, iar pe cap o căciulă căptușită cu blană. Unele detalii de vestimentație erau originale. Soția sa, țarina Alexandra, purta o replică a costumului țarinei Maria Ilinicina, soția țarului Aleksei Mihailovici.

Coroana era atât de plină de bijuterii și de grea, încât țarina abia se putea apleca să mănânce. Totul era ca un basm sau o întoarcere în timp. Erau inclusiv invitați veșmântați în ținute boierești de război, cu cămăși de zale, coifuri, spade, alții cu șoimi de vânătoare și așa mai departe. „Părea că o magie misterioasă transformase toate aceste figuri familiare în imagini splendide ale trecutului oriental al Rusiei”, preciza Marea Ducesă Maria Gheorghievna. Nimeni nu știa însă că avea să fie ultimul bal al Rusiei Țariste. În 1904 începea Războiul Ruso-Japonez, iar ulterior tensiunile sociale erau prea grave ca cineva să se mai gândească la baluri. „O Rusie nouă și ostilă privea prin ferestrele mari ale palatului. În timp ce noi dansam, muncitorii intrau în grevă, iar norii din Extremul Orient atârnau amenințător deasupra noastră”, preciza Marele Duce Alexandru Mihailovici.