Politică, consumerism şi inteligenţă artificială la „Trends”. Ce ar trebui să ne sperie mai tare: suveranismul, capitalismul sau AI?

Octav Eugen Popa, realizatorul Podcastului de Filosofie, creatoarea de conţinut Ilinca Urse şi cercetătorul în etica tehnologiei Bogdan Lungu au fost invitaţii unei noi ediţii „Trends”, care îşi propune să privească dincolo de declaraţiile zilei şi să discute despre motivele şi consecinţele unor subiecte care ne influenţează viaţa.

Ce ar trebui să ne sperie mai tare: suveranismul, capitalismul sau inteligenţa artificială şi centrele de date care se construiesc? a fost, într-un fel, întrebarea în jurul căreia s-a contruit dialogul celor trei tineri invitaţi ai ediţiei de vineri, 25 septembrie, a emisiunii „Trends”.

Pentru a putea răspunde, cei trei reprezentanţi ai tinerei generaţii au trecut de la politica românească şi ascensiunea AUR la temerile legate de inteligenţa artificială, schimbările de pe piaţa muncii şi felul în care consumerismul ne influenţează comportamentul.

Cazul Călin Georgescu

Discuţia despre politica românească a pornit de la Călin Georgescu şi de la întrebarea de ce mesajele sale au reuşit să atragă atât de mulţi susţinători şi de ce aceştia rămân alături de el, în ciuda acuzaţiilor care i se aduc, inclusiv aceea că a escrocat un om de afaceri.

Una dintre explicaţiile comune ale invitaţilor a fost neîncrederea faţă de stat, pe care au legat-o şi de experienţa comunismului.

Potrivit lui Octav Eugen Popa, pentru mulţi români ideea că statul este adversarul cetăţeanului, atât de înrădăcinată în comunism, a continuat să existe şi după 1989 şi în acest climat mesajele lui Călin Georgescu, orientate clar împotriva sistemului, au fost percepute de unii români drept o alternativă și, la un moment dat, drept singura alternativă.

Această percepţie este cu atât mai puternică cu cât apariţia sa a coincis cu un gol politic şi cu nemulţumiri tot mai mari faţă de partidele tradiţionale. Pentru oamenii dezamăgiţi, acest spaţiu a trebuit să fie ocupat de cineva, iar mesajul antisistem a găsit astfel un teren favorabil.

Un alt subiect a fost întârzierea cu care Nicuşor Dan a făcut nominalizarea pentru funcţia de premier, după ce preşedintele avusese de ales între Sorin Grindeanu şi Siegfried Mureşan.

Invitaţii au fost întrebaţi dacă această întârziere putea face parte dintr-o strategie prin care şeful statului să pună presiune asupra partidelor, coroborată cu acţiunea DIICOT împotriva lui Călin Georgescu.

Concluzia lor a fost că Nicuşor Dan nu pare genul de preşedinte care să pună presiune directă pe partide, ci unul care încerca să îşi păstreze rolul de mediator, chiar dacă, această poziţionare, au observat invitaţii, s-ar putea să-l coste, pentru că a inacţiunea sa l-a făcut deja să piardă o mare parte dintre susţinători.

AUR şi avantajul opoziţiei

Creşterea AUR în sondaje a fost un alt subiect al discuţiei, iar unul dintre motivele acestei ascensiuni indicat de invitaţi a fost avantajul pe care îl are un partid aflat în opoziţie: poate avea un discurs mai dur şi poate critica mai uşor deciziile celor aflaţi la guvernare. În acest sens, a fost dat exemplul Giorgiei Meloni, care, după ce a ajuns la putere cu partidul său de extremă dreapta, şi-a moderat discursul şi a pierdut o parte dintre susţinătorii pe care îi avea înainte de guvernare.

O altă cauză ar fi şi migrarea către oameni a unor membri radicalizaţi proveniţi din toate toate partidele. Printre exemple s-a aflat şi situaţia unei filiale USR care a trecut la AUR cu aproximativ un an în urmă.

AI şi teoriile apocaliptice

Discuţia despre inteligenţa artificială a pornit de la una dintre cele mai vechi temeri legate de dezvoltarea AI: că maşinile ar putea ajunge să scape de sub control şi să se întoarcă împotriva oamenilor. Invitaţii au vorbit despre scenariile în care AI ar putea ajunge să distrugă omenirea, dar şi despre felul în care astfel de teorii au fost alimentate de-a lungul timpului de tendinţa de a atribui maşinilor intenţii şi comportamente umane.

Discursul apocaliptic nu este nou, a punctat Bogdan Lungu, cercetător în etica tehnologiei. De fiecare dată când o tehnologie a produs schimbări importante, au apărut şi scenarii despre consecinţele sale extreme.

În cazul AI, una dintre ideile discutate a fost cea a „singularităţii”, momentul ipotetic în care inteligenţa artificială ar depăşi capacităţile umane şi ar începe să se dezvolte într-un ritm pe care oamenii nu l-ar mai putea controla.

Invitaţii au pus însă aceste scenarii în balanţă cu probleme care sunt deja vizibile. În opinia lor, înainte să încercăm să anticipăm ce ar putea face AI peste câteva decenii, ar trebui să ne uităm la ceea ce se întâmplă deja în jurul acestei tehnologii.

Investiţiile în AI şi în infrastructura necesară funcţionării sale au crescut rapid, iar o parte dintre companii sunt evaluate pe baza unor aşteptări foarte mari privind profiturile viitoare. Banca Centrală Europeană şi alte instituţii financiare au atras deja atenţia asupra evaluărilor ridicate ale companiilor din sector şi asupra riscului ca o schimbare bruscă a aşteptărilor investitorilor să ducă la o corecţie.

Din această perspectivă, scenariul discutat în emisiune nu era cel al unei inteligenţe artificiale care „ne omoară pe toţi”, ci unul în care entuziasmul pentru AI produce o „bulă” financiară, iar prăbuşirea aşteptărilor afectează investitorii şi companiile care au mizat pe această industrie.

Problema ar apărea în momentul în care banii investiţi în AI nu ar mai putea fi justificaţi prin veniturile şi profiturile obţinute de companii.

Riscul este amplificat de faptul că investiţiile în centre de date şi alte infrastructuri AI presupun sume uriaşe, iar finanţarea prin datorie a început să aibă un rol tot mai mare.

Ce se întâmplă cu oamenii care folosesc constant AI

Mult mai aproape realitate sunt, însă, efectele pe care folosirea AI le are asupra angajaţilor. Bogdan Lungu a vorbit despre persoane care, după ce au început să folosească frecvent aceste instrumente, au ajuns să simtă că îşi pierd anumite abilităţi cognitive şi chiar încrederea că mai pot face singure lucruri simple.

Pe de alt parte este vorba şi despre presiunea multor companii care au investit în platforme digitale şi care acum le cer angajaţilor să folosească AI în activităţile zilnice, pentru a creşte eficienţa.

Ilinca Urse, specialist IT, a remarcat că această presiune poate avea chiar efectul opus celui urmărit. Dacă angajatul este permanent preocupat că trebuie să fie mai rapid decât AI sau să demonstreze că se adaptează suficient de repede, stresul poate creşte, iar capacitatea de concentrare poate scădea. În final, tocmai această presiune ar putea contribui la pierderea locului de muncă.

O altă problemă a utilizării AI este aceea că munca este foarte fracţionată, sectorizată, astfel că angajatului îi lipseşte, de cele mai multe ori, imaginea de ansamblu a ceea ce face şi limitează cumva posibilitatea acestuia de a cere un salariu mai mare sau condiţii mai bune de lucru şi chiar sindicalizarea.

Printre temerile discutate s-au aflat două în special: dispariţia unor locuri de muncă şi scăderea salariilor. Cel mai plauzibil a fost reducerea numărului de angajaţi în anumite sectoare, pe măsură ce companiile vor găsi modalităţi de a automatiza o parte dintre activităţi.

Un alt aspect remarcat de Ilinca Urse în legătură cu piaţa muncii şi AI a fost acela că, de fapt, în spatele acestor programe AI se află milioane de oameni care muncesc la crearea şi optimizarea lor şi că cerinţele în ceea ce priveşte specializările în domeniu sunt din ce în ce mai variate.

Pornind de la faptul că în spatele fiecărui instrument AI se află o infrastructură fizică şi oameni care colectează, procesează şi gestionează cantităţi uriaşe de date, discuţia despre inteligenţa artificială a ajuns şi la centrele de date care au nceput să se construiască şi care utilizează resurse uriaşe.

Consumerismul şi telefonul de 2.000 de dolari

Un alt subiect al emisiunii a fost consumerismul, pornind de la lansarea noului iPhone pliabil, al cărui preţ ajungea la aproximativ 2.000 de dolari.

Invitaţii au discutat despre felul în care obiectele tehnologice au ajuns să ocupe un loc tot mai important în viaţa de zi cu zi şi despre momentul în care un gadget a început să însemne mai mult decât utilitatea sa.

În discuţie a apărut şi ideea că anumite produse au ajuns să fie mai importante decât unele dintre valorile tradiţionale şi să ofere noilor generaţii forme de satisfacţie care înainte erau asociate mai ales relaţiilor sociale şi experienţelor personale.