Cum au pus mâna șefii MAI pe averile confiscate de la consilierii sovietici. „Cu sufletul în raiul comunist și cu trupul în iadul burghez”

În timp ce propaganda comunistă vorbea despre egalitate și despre construirea unei societăți în care privilegiile vechii burghezii dispăruseră, în vilele destinate consilierilor sovietici din România erau adunate mobilier din lemn prețios, covoare persane originale, tablouri ale unor pictori români, argintărie, porțelanuri, candelabre de cristal și alte obiecte de mare valoare. După plecarea consilierilor, o parte dintre aceste bunuri a ajuns la înalți responsabili ai Ministerului de Interne, iar documentele consultate de CNSAS arată că unele au fost vândute la prețuri mult sub valoarea lor.

Mobilier din interiorul vilei de lux a primului şef de guvern comunist din România, Petru Groza Foto: sursa: arhivă, adevărul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității prezintă documentul sub titlul „Cu sufletul în raiul comunist și cu trupul în iadul burghez”, punând în contrast propaganda oficială a regimului cu privilegiile de care beneficiau unii dintre oamenii aflați în structurile de putere.

„În realitate, mulţi dintre cei promovați în funcții înalte în partid și în stat erau indivizi cu educaţie precară, parveniți, în căutare de putere și lux, care nu înțelegeau o iotă din teoriile lui Marx și Lenin. Practic, ei au acționat pe linia celebrului banc din epocă: «Vom crea o lume nouă, nu vouă!» Potentații din Ministerul de Interne și Securitate nu făceau nici ei opinie separată. Prezentăm mai jos un document care scoate în evidenţă, fără putinţă de tăgadă, goana după opulență a celor ce constituiau brațul înarmat al partidului”, transmite CNSAS.

Consilierii sovietici, cazați în vile special amenajate

Din 1948, Ministerul de Interne, inclusiv nou-creata Securitate a Poporului, a fost încadrat cu consilieri sovietici, veniți în România Populară pentru a contribui la constituirea unor instituții de represiune după model stalinist.

Consilierii sovietici nu au fost cazați în locuințe obișnuite de serviciu. Pentru ei au fost evacuate aproximativ 35-40 de apartamente din vile situate în zona Herăstrău, pe străzile Pictor Iscovescu, Negulici, Rozenthal, Jdanov și în alte zone ale Capitalei.

Locuințele au fost apoi echipate cu mobilier de lux. În document apar mențiuni despre mobilier din nuc, mahon și lemn de trandafir, precum și despre diferite tipuri de mobilier stil. Cei doi ofițeri care au întocmit raportul folosesc, potrivit CNSAS, uneori în mod eronat denumirile stilurilor, între acestea fiind „holuri florentine, cipendel, langyel, mobilier stil Louise XV și baruch”.

În vile au fost aduse și obiecte de argintărie, tablouri realizate de mari pictori români, covoare persane originale, obiecte decorative, servicii de porțelan și ceramică, tacâmuri și candelabre.

O parte dintre bunuri provenea din depozitele Ministerului de Interne și a fost confiscată din castelele regale sau din proprietățile unor foști demnitari. Alte obiecte, potrivit raportului, au fost cumpărate de la particulari și din consignații. CNSAS precizează, însă, că există rezerve cu privire la această din urmă explicație. Pentru amenajarea locuințelor, ordinul era să fie procurate „lucruri de cea mai bună calitate”.

Milioane de lei pentru mobilier și obiecte de valoare

Documentul arată dimensiunea cheltuielilor făcute pentru amenajarea vilelor. În decembrie 1952, din fondul C.I.S. ar fi fost cheltuiți 500.000 de lei pentru mobilier și alte bunuri.

Georgescu Ștefan, fost șef al Serviciului Fonduri Speciale, a declarat că în perioada 1949-1952 au fost cheltuite peste 40 de milioane de lei, în banii de dinaintea reformei monetare.

În locuințe se găseau dormitoare complete din mahon, nuc și lemn de trandafir, realizate la comandă, sufragerii, servicii de masă din argint sau alpaca, candelabre și lampadare de mărci străine. Acesta vorbea și despre un număr impresionant de tablouri. Potrivit declarației sale, în vile se aflau „circa 300-400 tablouri”, între pictorii menționați fiind Tonitza, Mutzner, Băncilă, Lucian și Grigorescu. În locuințe se găseau și numeroase covoare persane.

„Sînt convins că o bună parte din ele sînt obiecte de muzeu”

Valoarea obiectelor era dificil de stabilit chiar și pentru cei care trebuiau să le inventarieze.

Consilierul Ghișă Dumitru avertiza asupra riscului ca mobilierul să fie pierdut sau însușit. „Ar fi o mare pierdere pentru stat dacă mobilierul s-ar fi răvășit, pierdut sau însușit, deoarece în general era mobilier de mare valoare”, declara acesta.

În aceeași mărturie, el explica de ce unele dintre obiecte nu puteau fi evaluate în mod corespunzător. „Unele din acestea erau de o asemenea valoare încât în mod obiectiv nu puteam stabili valoarea în condițiile de atunci și pentru faptul că erau obiecte de artă procurate ieftin, a căror însemnătate noi nu o cunoșteam. Sînt convins că o bună parte din ele sînt obiecte de muzeu”, mai spunea Ghișă Dumitru.

Începând cu 1954, consilierii sovietici au fost retrași treptat din România. Odată cu plecarea lor, apartamentele și bunurile din interior ar fi trebuit să rămână la dispoziția Ministerului de Interne.

CNSAS descrie însă un alt traseu al acestora. „În mod normal, apartamentele și obiectele de valoare ar fi trebuit să intre în posesia ministerului, pentru a fi folosite după nevoile instituției. Cu toate acestea, numeroși oficiali și ofițeri superiori din M.A.I. au profitat pentru a se muta în locuințele proaspăt eliberate și pentru a achiziţiona în mod ilegal și la preț de nimic mobilierul și alte obiecte de valoare”, arată documentul prezentat de CNSAS.

Bunurile au rămas inițial în custodia noilor ocupanți ai locuințelor, iar ulterior conducerea MAI ar fi permis cumpărarea lor de către aceștia. Raportul susține că procedura nu avea bază legală. Ulterior, au fost întocmite rapoarte retroactive pentru a „legaliza” vânzările, documentele fiind aprobate de ministrul de Interne Alexandru Drăghici.

Nu au fost aduși experți pentru evaluarea obiectelor

Una dintre problemele importante identificate în raport privește modul în care au fost stabilite prețurile. Pentru evaluarea mobilierului și a obiectelor de artă nu au fost constituite comisii de specialiști. Motivul invocat era caracterul „conspirativ” al vilelor MAI și imposibilitatea ca persoane din exteriorul ministerului să aibă acces în aceste locuințe.

În locul experților au fost desemnați ofițeri ai ministerului, despre care documentul spune că nu aveau experiență în domeniul evaluării obiectelor de artă și al mobilierului de valoare. Aceștia trebuiau să stabilească prețurile pornind de la articolele aflate la vânzare în magazinele de stat și să aplice apoi reduceri pentru uzură.

Problema era că în magazinele obișnuite nu se găseau obiecte comparabile cu mobilierul din mahon sau lemn de trandafir, covoarele persane originale ori tablourile unor pictori consacrați.

CNSAS subliniază și nivelul de pregătire al celor care făceau inventarele. În document apar formulări precum „perdele voal brizbizuri”, „lămpi plafon cu brațe”, „fotolii tapisate stofă cu brațe de lemn” sau „tablouri picturi diferite”.

Unul dintre cei care au fost implicați în evaluări a fost Silvianu Nicolae, angajat al U.M. 0230 București. 

„Scopul fiind însă «să se facă reduceri», mi se spunea că eu sînt șeful secției, eu pot avea acces, în mine are încredere și trebuie să mă străduiesc să fac față. Când se ajungea la destinație, eram condus de cei în cauză cu mașina sau însoțit de col. BOGDAN H., începea tocmeala ca la fostele prăvălii particulare din trecut”, relata Silvianu Nicolae.

Raportul susține că reducerile au fost aplicate pentru bunurile cumpărate de mai mulți lideri ai MAI. Într-unul dintre cazuri, colonelul Bogdan H. i-ar fi cerut lui Silvianu Nicolae să reducă prețul pentru trei covoare persane pe care urma să le cumpere.

Un exemplu concret este vila Danalache, de pe strada Pictor Iscovescu nr. 5. În această locuință se aflau trei covoare persane, lămpi, perdele și alte obiecte.

Valoarea inițială fusese stabilită la 10.655 de lei. Ulterior, suma a fost redusă la 8.655 de lei și apoi la 7.155 de lei. Pe document a fost înscrisă următoarea mențiune: „De menționat că prețurile stabilite inițial au fost cele scrise cu mașina, la solicitarea făcută acestea au fost reduse rămânând în vigoare prețurile scrise cu cerneală.”

Pianină de 10.000 de lei și covor persan de 3.726 de lei

Un alt document, întocmit la 8 decembrie 1962 la Direcția de spate a Ministerului Afacerilor Interne și marcat „STRICT SECRET”, se referă la bunurile rămase după evacuarea reședinței primului consilier. Nota era adresată vicepreședintelui Consiliului de Miniștri și ministrului Afacerilor Interne, general-colonel Drăghici Alexandru.

După plecarea consilierului, bunurile rămăseseră în locuință. General-maiorul Negrea Vasile, adjunct al ministrului Afacerilor Interne, a solicitat trecerea acestora în proprietatea sa personală, contra cost.

Prețurile au fost stabilite de un expert al Consignației împreună cu organele MAI.

Lista conținea 22 de poziții:

1. O banchetă tapițată, de 1,5/0,40 metri – 350 de lei.
2. Șapte galerii din lemn pentru perdele – 210 lei.
3. Un candelabru cu cinci brațe – 1.000 de lei.
4. Un candelabru din cristal, fără brațe – 800 de lei.
5. Un candelabru din cristal, fără brațe – 500 de lei.
6. Un candelabru cu zece brațe – 225 de lei.
7. Un studio tapițat pentru o persoană – 800 de lei.
8. Zece scaune tapițate cu pluș – 1.800 de lei.
9. Un suport metalic pentru cadă – 15 lei.
10. O cadă din cupru – 400 de lei.
11. Un cazan din cupru pentru rufe – 220 de lei.
12. Două coturi din tablă – 2 lei.
13. Nouă burlane din tablă – 9 lei.
14. Un covor persan de 4,60 x 2,70 metri – 3.726 de lei.
15. Un tablou – 200 de lei.
16. Un tablou – 300 de lei.
17. Un tablou – 225 de lei.
18. O pianină – 10.000 de lei.
19. Saltele din lână – 300 de lei.
20. Două taburete tapițate cu pluș – 240 de lei.
21. Trei fotolii tapițate cu pluș – 2.400 de lei.
22. Un covor de pluș pentru scară, de 12,40 x 0,60 metri – 1.116 lei.

Valoarea totală a bunurilor era de 24.838 de lei.

În final, documentul cerea aprobarea operațiunii: „Față de cele arătate, rugăm a aproba trecerea în proprietatea personală a tov. adjunct al ministrului afacerilor interne, general-maior NEGREA VASILE, contra cost, a bunurilor enumerate mai sus.”  Documentul a fost aprobat de Al. Drăghici la 8 decembrie 1962.

Mobilier, covoare și perdele pentru șeful Direcției Financiare

Un alt caz prezentat în document privește vila din strada P. Rozenthal nr. 38, parter, ocupată de Neagu Ovidiu, șeful Direcției Financiare.

Lista bunurilor cuprindea:

1. Un studio pentru două persoane, cu somieră – 1.800 de lei.
2. Un dulap cu trei uși – 1.300 de lei.
3. Un covor persan de 2,45 x 2,30 metri – 1.500 de lei.
4. Un covor persan de 3,30 x 2,10 metri, uzat – 800 de lei.
5. Trei galerii din lemn – 45 de lei.
6. Două perdele de voal – 150 de lei.
7. Două perdele de voal – 150 de lei.
8. Trei perdele de voal/brise-bise – 180 de lei.
9. O perdea mică de voal – 30 de lei.
10. Două perdele din satin negru – 100 de lei.
11. Două perdele din satin – 80 de lei.
12. Două perdele mici din creton – 30 de lei.
13. O lampă de plafon cu tijă și farfurie – 80 de lei.
14. O lampă de plafon metalică, cu trei brațe – 130 de lei.
15. Trei globuri de plafon – 60 de lei.
16. O măsuță de toaletă cu oglindă – 600 de lei.
17. Un cuier din lemn în formă de pom – 80 de lei.
18. O masă de bucătărie din lemn – 80 de lei.
19. Două scaune/taburete de bucătărie – 60 de lei.
20. Un dulap de bucătărie – 700 de lei.
21. Un mic răcitor pentru gheață – 500 de lei.
22. Două fotolii tapițate – 700 de lei.

Totalul era de 9.155 de lei.

Raportul arată că bunurile puteau fi cumpărate în rate. În unele cazuri, plata s-a întins pe ani întregi. CNSAS arată astfel că, după ce bunurile au fost evaluate la valori reduse, cumpărătorii puteau beneficia și de plata în rate.

În 1959, alte bunuri au fost vândute angajaților

În 1959, alte unități ale Ministerului de Interne au declarat existența unor „stocuri supranormative” de mobilier, covoare, covoare persane, tablouri, tacâmuri și servicii de masă. Printre bunuri se aflau și obiecte provenite din locuințele foștilor consilieri sovietici.

Potrivit raportului, acestea au fost vândute angajaților, iar în unele situații primele persoane care au beneficiat de astfel de vânzări au fost liderii și angajații unor servicii speciale.

Prețurile erau foarte mici, iar documentul semnalează și situații în care cei care făceau evaluarea erau în același timp și cumpărători.

Maiorul Beu Ion, angajat al serviciului special din Direcția Spate a MAI, a cumpărat trei covoare persane cu 100 de lei și 18 piese de tacâmuri din alpaca cu 150 de lei.  Simionescu Traian a cumpărat un aparat de radio „Emerson” pentru 280 de lei. Cristea Gheorghe a cumpărat un aparat de radio „Hora” pentru 180 de lei. Răduță Ion și Ionescu Aristide aau cumpărat fiecare câte un magnetofon „Simmens”, pentru 348 de lei.

Un tablou de Grigorescu, menționat de CNSAS

Raportul din 1968 conține și alte acuzații privind bunuri care ar fi ajuns la cadre ale Ministerului de Interne. Unele obiecte proveneau de la foști condamnați sau de la persoane care părăsiseră țara și ar fi fost ulterior repartizate unor cadre ale MAI.

Iosefina Nicolschi, soția fostului secretar general, este menționată în legătură cu bunuri care aparținuseră Serinei Aftalion, inclusiv tablouri.

De asemenea, Olga Ioniță, fostă șefă a contabilității, a declarat că Alexandru Mureșanu, fost adjunct al ministrului pentru probleme de spate, a luat 100.000 de lei din casieria serviciului special, fără justificare.

Raportul menționează și un tablou de Grigorescu despre care se spunea că se afla în posesia unui mecanic și provenea din locuințele consilierilor. O oglindă cu ramă din fier forjat a rămas în casa unui colonel și nu a fost restituită.

47 de persoane, audiate în 1968

În timpul verificărilor efectuate în 1968 au fost intervievate 47 de persoane. Anchetatorii au constatat, însă, că arhiva referitoare la bunurile aflate în vilele consilierilor fusese distrusă.

Raportul este datat 4 iulie 1968, este marcat „STRICT SECRET” și face parte din documentele fostului Consiliu al Securității Statului.

Inspectorii au propus ca prin Oficiul juridic al Consiliului Securității Statului să fie analizată posibilitatea reevaluării obiectelor și tablourilor vândute și a recuperării diferențelor de preț de la cei care le cumpăraseră.

„Prin oficiul juridic al Consiliului Securității Statului să se studieze dacă există posibilitatea reevaluării obiectelor și tablourilor vîndute în condițiile raportate și încasarea diferenţei, în raport de valoarea avută, de la cei care le-au cumpărat”, se arată în document.

În raport se solicita continuarea verificărilor și discuții cu mai multe persoane. Printre acestea se aflau Mureșanu Alexandru, fost adjunct al ministrului pentru probleme de spate, colonelul Bogdan Hary, fost director al Direcției Administrative și, la momentul raportului, șef al U.M. 0230 MAI, precum și Oană Alexandru, fost șef al Serviciului Special și ulterior ofițer DGIE.

Anchetatorii cereau, de asemenea, discuții cu „tovarăși care în prezent dețin funcții de răspundere și au cumpărat astfel de bunuri”.

O atenție specială trebuia acordată operațiunilor din 1959, când bunurile au fost valorificate, potrivit raportului, „la prețuri derizorii”. Inspectorii au cerut să fie verificate și cazurile în care anumite persoane luaseră bunuri și nu le restituiseră.

La raport era anexat „un număr de 30 declarații, rapoarte și note explicative în original”.

Documentul a fost întocmit de maiorii Ștefan Grigore și Ion Nicolae. A fost dactilografiat de S.B., în două exemplare: primul destinat maiorului Dumitru Marin, iar al doilea Corpului de consilieri și inspectori.

CNSAS încheie prezentarea documentului cu o concluzie ironică asupra modului în care, în opinia instituției, discursul oficial despre egalitate contrasta cu privilegiile de care beneficiau unii dintre oamenii aflați în structurile de putere: „De unde se vede că securiștii şi tovarăşii din partid au luptat neprecupeţit cu vorba pentru victoria partidului şi a democraţiei populare şi cu fapta pentru a-și consolida şi proteja poziția și privilegiile oligarhice.”