„Îmi era prea rușine să spun că sunt nepalez”. Cum este văzută România prin ochii lucrătorilor nepalezi și ce probleme înfruntă

Nepalezii reprezintă cea mai numeroasă comunitate de muncitori străini ajunși în România, al căror număr a crescut considerabil în ultimii ani. Prezența lor stârnește uneori controverse, la fel și condițiile de trai și de muncă.

România găzduiește peste 200.000 de străini, mulți veniți să muncească aici din țări asiatice. Foto: Magnific.com

Aproape 250.000 de cetățeni străini aveau drept de ședere valabil în România la mijlocul anului 2026, potrivit Inspectoratului General pentru Imigrări (IGI). Din totalul de 242.569 de persoane înregistrate oficial, 161.203 aveau drept de ședere pentru muncă, iar cei mai mulți proveneau din Nepal, Sri Lanka, India, Turcia și Bangladesh.

România, tot mai atractivă pentru muncitorii străini

Nepalul, o țară cunoscută de români mai ales datorită Munților Himalaya și Muntelui Everest (8.849 de metri), cel mai înalt vârf din lume, a devenit tot mai familiară în ultimii ani prin prezența tot mai vizibilă a muncitorilor nepalezi angajați în România. Numărul muncitorilor asiatici a crescut începând din 2019, odată cu recrutările făcute de companiile românești pentru locurile de muncă rămase neocupate. În prezent, cei mai mulți dintre ei lucrează în construcții, fabrici, agricultură, curățenie, HoReCa și servicii de livrare.

Mulți dintre ei plătesc uneori peste 10.000 de dolari pentru drum, formalități, instalare și asigurarea locurilor de muncă, iar în cei doi ani în care muncesc aici, conform contractelor, duc o viață austeră, în care fac extrem de multe economii pentru a-și recupera cheltuielile. România reprezintă pentru aceștia o investiție, în care capacitatea de muncă este principalul avantaj, în timp ce mulți angajatori români și autoritățile îi privesc ca pe o forță de muncă uneori mai ieftină și la îndemână pentru acoperirea deficitului de personal.

Bucureștiul și județele Ilfov, Constanța, Timiș și Cluj sunt printre principalele destinații ale lucrătorilor străini, însă angajații din Nepal și din alte țări asiatice pot fi întâlniți în numeroase orașe mici, în ferme și pensiuni rurale. În județul Cluj, peste 21.000 de cetățeni străini aveau rezidența înregistrată în octombrie 2026, iar o parte importantă dintre aceștia au venit pentru a munci în orașul transilvan.

Potrivit Serviciului pentru Imigrări Cluj, în primele nouă luni ale anului, instituția a gestionat situația de ședere și rezidență a 7.261 de persoane, dintre care 4.006 aveau ca scop angajarea. Cei mai mulți cetățeni din afara Uniunii Europene proveneau din Nepal (1.244), Sri Lanka (834) și India (481).

„Au avut trei ore să își împacheteze toată viața”

În Cluj-Napoca, un oraș cu aproape 300.000 de locuitori și cu o zonă metropolitană în care trăiesc peste 400.000 de oameni, prezența muncitorilor străini nu mai este privită de mulți ani ca un fapt neobișnuit. Uneori, stârnește controverse legate de salariile și condițiile de viață ale acestora, dar și de vulnerabilitatea oamenilor veniți de la mii de kilometri pentru a munci în România.

Un caz semnalat la începutul lunii noiembrie pe platforma Reddit a stârnit numeroase reacții, după ce un localnic care susține că a cunoscut nouă muncitori nepalezi din Cluj-Napoca a relatat că aceștia ar fi rămas fără locurile de muncă și cazare în urma unui control al Inspectoratului Teritorial de Muncă.

El a povestit că două femei și șapte bărbați, cu vârste între 22 și 35 de ani, ar fi lucrat într-un centru de divertisment, fiind plătiți cu 10 lei pe oră și având programe care ajungeau uneori la 300 de ore pe lună.

Acesta susține că angajatorul ar fi modificat evidențele timpului de muncă, astfel încât salariile plătite să fie mai mici decât cele corespunzătoare orelor lucrate. Într-un comentariu ulterior, a afirmat că deține dovezi privind un angajat care ar fi muncit 249 de ore într-o lună, primind 2.490 de lei.

„După controlul ITM, au avut trei ore să își împacheteze toată viața și să plece de la firmă. Firma a suportat consecințele în urma unei sesizări la ITM, dar săracii nepalezi au fost trimiși la București și lăsați pe străzi, în ploaie. Nepalezii aceștia au fost ca o familie pentru mine, sunt niște persoane superbe și, după ce i-am cunoscut, am rămas foarte atașat de ei”, a povestit acesta.

El a mai explicat că le-a oferit și posibilitatea de a locui într-o casă a familiei sale din Cluj, iar muncitorii ar fi dispuși să se angajeze și în alte orașe din România.

„Ei toți sunt în datorii, îi costă în jur de 8.000 de euro să ajungă în România ca să lucreze”, a afirmat acesta.

Pierderea locului de muncă poate crea dificultăți suplimentare cetățenilor străini, deoarece dreptul lor de ședere este adesea legat de angajarea în România. Potrivit Inspectoratului General pentru Imigrări, dacă raportul de muncă încetează înainte de expirarea permisului unic, documentul își poate menține valabilitatea, în condițiile legii, pentru maximum 90 de zile de la încetarea contractului, în cazul persoanelor care nu beneficiază de indemnizație de șomaj.

Reacțiile românilor: „Sunt o grămadă de exploatați”

Relatarea despre situația celor nouă muncitori nepalezi a atras numeroase reacții, unii români cerând intervenția autorităților și sprijin pentru angajații rămași fără serviciu, în timp ce alții au criticat recrutarea lucrătorilor străini.

„Sunt o grămadă exploatați. Trebuie popularizată treaba, să înțeleagă tot românul că, deși sunt într-adevăr mulți care lucrează pe minimele impuse de stat, mulți sunt tratați ca aceștia și e nevoie să se schimbe lucrurile”, a comentat un utilizator.

Alt participant a povestit că a lucrat într-un restaurant din centrul Clujului, unde programul său ar fi ajuns tot la 300 de ore lunar.

„Și eu am lucrat 300 de ore într-o lună la un restaurant din centru. Aceleași chestii, și cu contract la «gri», bineînțeles că n-am știut până am plecat”, a relatat acesta.

Un român care susține că a trecut printr-o experiență asemănătoare în Franța, pe un vas de croazieră, a atras atenția asupra dificultăților întâmpinate de muncitorii care încearcă să își apere drepturile.

„Precizez că exact aceeași poveste am pățit-o eu vara aceasta în Franța (sunt etnic român), pe un vas de croazieră, loc unde practici de acest fel sunt la ordinea zilei. Evident că există legi în vederea orelor maxime lucrate pe zi, săptămână și lună, conform standardelor UE. Dar dacă eu, care știu cât de cât legile, nu am putut face nimic să îmi recuperez măcar banii sau să obțin un fluturaș de salariu să văd clar ce și cum, atunci cei din Nepal îmi imaginez că nici atât, ei nefiind familiarizați cu ce se întâmplă pe aici”, a povestit acesta.

Alții au susținut că angajatorii preferă uneori lucrătorii din Asia deoarece aceștia sunt mai vulnerabili și acceptă condiții pe care românii le-ar refuza.

„Fix ăsta e motivul pentru care se importă așa mulți străini pentru muncile de jos în România. Nu comentează și le poate măslui orele de lucru. Și da, în marea majoritate a cazurilor, fix așa este! Sper doar să dea firmele astea faliment cât mai curând. Tu, ca român, nu ești bun că vrei mai mult de minim și bonuri, și pe săracii emigranți îi exploatează la maximum”, a comentat un utilizator.

Unii români s-au declarat împotriva recrutării muncitorilor străini, considerând că aceasta reduce șansele angajaților locali de a obține salarii mai bune.

„Pot munci bine-mersi și în Nepal. Cu lucruri de genul ăsta se repară o economie. Rămân disponibili doar cetățenii țării”, a afirmat un participant.

„Sunt mii de angajați cu studii superioare în Cluj care câștigă mizeria de 2.700 de lei, că nu au alternative. Hai să facem ceva pentru ai noștri”, a comentat altcineva.

Un alt român, care susține că încearcă să recruteze personal, a susținut că nu a găsit suficienți lucrători locali.

„Eu îmi caut om să îl angajez, minim pe economie, trei mese și cazare, și nu vine niciun român, că e mic salariul, dar vin nepalezii”, a relatat acesta.

Alții au contestat opiniile împotriva muncitorilor străini, amintind că și milioane de români au plecat la muncă în alte țări în căutarea unei vieți mai bune.

„Românii nu au mers în Italia, Spania sau Marea Britanie exact pentru același motiv pentru care nepalezii vin la noi”, a remarcat ironic un utilizator.

Alți comentatori care au cerut dovezi privind controlul ITM și eventualele sancțiuni aplicate angajatorului, înainte ca acuzațiile să fie răspândite.

„Am cerut dovezi de la autorul postării să nu fie un val de revoltă fără motiv real. Nu că m-aș îndoi, dar poți ușor hărțui oameni și firme online pe baza unor informații false”, a avertizat unul dintre participanți.

„Îmi era prea rușine să spun că sunt nepalez acolo”

Atitudinea românilor față de muncitorii străini a devenit subiect de dezbatere și în comunitățile online din Nepal.

O postare publicată în octombrie 2026 pe forumul r/NepalSocial, intitulată „Dacă vă gândiți să mergeți în Japonia sau România, suntem priviți ca o prezență invazivă”, a provocat reacții contradictorii.

Unii au susținut că ostilitatea față de imigranți este tot mai vizibilă pe rețelele sociale, în timp ce alții au atras atenția că mesajele câtorva utilizatori nu reflectă atitudinea unei întregi populații.

„Câteva conturi care spun astfel de lucruri nu reprezintă o națiune întreagă. Pe Twitter există o mulțime de conturi false”, a comentat un utilizator.

Un nepalez care susține că a locuit în România a criticat comportamentul unor conaționali stabiliți aici, afirmând că experiențele sale l-au făcut să părăsească țara.

„Am locuit în România ca imigrant nepalez și am văzut exact lucrurile despre care se vorbește în știri. Lipsă de simț civic, consum de alcool în public, adunări în diferite locuri, cu mult zgomot. Lipsă de conștientizare a propriului comportament, de curățenie și de autocontrol. Am plecat din țară pentru că îmi era prea rușine să spun că sunt nepalez acolo. Nu încerc să răspândesc ură, ci doar să spun ce am văzut”, a relatat acesta.

Alții au comparat situația asiaticilor din România cu cea a românilor plecați la muncă în Europa Occidentală.

„Este amuzant, pentru că exact asta spun oamenii despre români în Europa Centrală”, a remarcat unul dintre ei.

Altcineva a susținut că românii se confruntă, la rândul lor, cu prejudecăți și discriminare în țările occidentale.

„Ironia este că România însăși a trimis foarte mulți emigranți în țările occidentale după aderarea la Uniunea Europeană”, a completat altcineva.

Un nepalez a explicat că tendința de concentrare a comunităților de imigranți în anumite cartiere sau localități poate crea impresia că străinii reprezintă o parte mult mai mare din populație decât în realitate.

„În special oamenii din comunitățile asiatice sau indiene preferă să locuiască în aceleași zone, așa că localnicilor li se poate părea că suntem foarte mulți. Dar, în comparație cu populația întregii țări, rămânem o minoritate”, a comentat acesta.

Un alt nepalez a explicat că plecarea în străinătate este determinată în primul rând de lipsa oportunităților economice de acasă.

„Nimeni nu ar merge în așa-zisa lor lume de primă clasă dacă în țara noastră ar fi create suficiente locuri de muncă”, a afirmat acesta.

El a adăugat că autoritățile nepaleze ar trebui să acorde prioritate dezvoltării economiei, astfel încât oamenii să nu mai fie nevoiți să plece peste hotare și să se confrunte cu discriminarea.

„Un lucru pe care îl putem face este să încercăm să ne integrăm, să respectăm cultura lor și să nu le rănim sentimentele, păstrându-ne în același timp integritatea”, a comentat un alt nepalez.