Guvernul plătește datoriile primăriilor, dar firmele care au lucrat pentru acestea și și-au plătit taxele rămân cu buza umflată
Guvernul a pus la dispoziție două miliarde de lei pentru stingerea datoriilor administrațiilor locale, însă mecanismul de compensare nu îi ajută în aceeași măsură pe toți furnizorii. Companiile care și-au plătit taxele la timp, dar au facturi neîncasate de la primării, pot rămâne în continuare fără banii necesari pentru salarii, materiale și noi lucrări. Costin Tira, Principal la Horváth România, explică pentru „Adevărul” efectele acestei situații și soluțiile pe care le au firmele.

Ministerul Finanțelor a pus în aplicare mecanismul prevăzut de OUG nr. 41/2026, prin care administrațiile locale pot stinge o parte dintre datoriile către furnizori prin compensarea acestora cu obligațiile fiscale ale companiilor. Primăriile și consiliile județene pot depune cererile până pe 25 noiembrie 2026, în baza acordurilor încheiate cu furnizorii, pentru obligațiile restante eligibile înregistrate la 30 septembrie. Operațiunile se desfășoară prin Trezoreria Statului, fără ca firmele să primească efectiv banii în cont.
Firmele fără datorii fiscale rămân cu facturile neîncasate
Pentru companiile care și-au achitat obligațiile către stat, compensarea nu oferă aceeași posibilitate de recuperare a sumelor datorate de primării.
„Reducerea arieratelor nu este echivalentă cu restabilirea lichidității furnizorilor. Aceasta este principala limitare a mecanismului de 2 miliarde de lei introdus prin OUG nr. 41/2026”, declară pentru „Adevărul” Costin Tira, Principal la Horváth România. „O companie care și-a achitat integral obligațiile fiscale nu are ce să compenseze. Aceasta rămâne cu facturile neîncasate și trebuie să aștepte plata din partea autorității locale”, explică specialistul.
Datele Ministerului Finanțelor arată că, la sfârșitul lunii august, arieratele bugetelor locale ajunseseră la 612,9 milioane de lei, reprezentând peste 97% din totalul arieratelor bugetului general consolidat. Aproape 166 de milioane de lei aveau o vechime de peste un an.
Într-un articol publicat anterior de „Adevărul”, Emil Drăghici, președintele Asociației Comunelor din România, atrăgea atenția că proiectele publice au fost contractate fără asigurarea resurselor necesare finalizării investițiilor. Consultantul fiscal Adrian Bența aprecia, la rândul său, că alocarea celor două miliarde de lei este insuficientă în raport cu facturile acumulate.
O factură de 500.000 de lei poate pune în pericol o firmă mică
Pentru un constructor cu puțini angajați, întârzierile pot însemna apelarea la împrumuturi, amânarea investițiilor sau imposibilitatea de a accepta alte contracte.
„Pentru o companie mică de construcții, o factură neîncasată de 500.000 de lei poate reprezenta câteva luni de cheltuieli operaționale. Salariile, materialele, furnizorii și subcontractorii trebuie plătiți indiferent de momentul în care autoritatea publică efectuează decontarea”, arată Costin Tira.
Specialistul consideră că firmele ajung astfel să suporte o parte din presiunea financiară a administrațiilor publice: „Compania este obligată să acopere acest deficit din resurse proprii sau prin credite bancare, ceea ce generează costuri financiare suplimentare și limitează capacitatea de a contracta noi lucrări. Pentru firmele cu marje reduse și acces limitat la finanțare, întârzierile prelungite pot pune în pericol chiar continuitatea activității”, completează el.
Vorbim și de o diferență de tratament între companiile care au obligații fiscale restante și cele care și-au achitat taxele, deși ambele categorii pot avea bani de recuperat de la autorități.
Ai primit o notificare de alertă de la ANAF? Ce trebuie să verifici înainte să plătești datoria„Există o logică bugetară în construcția acestui mecanism, dar și o contradicție din perspectiva disciplinei fiscale. Companiile cu datorii fiscale eligibile pot beneficia de stingerea acestora, fără ca firmele care și-au respectat obligațiile către stat să obțină un beneficiu echivalent”, explică reprezentantul Horváth România.
Acesta subliniază însă că unele datorii fiscale ale companiilor pot apărea tocmai pentru că autoritățile întârzie să le achite facturile.
Cum își pot recupera firmele banii de la primării
Companiile care nu pot utiliza compensarea au la dispoziție mai multe variante: negocierea unui calendar de plată, solicitarea dobânzilor penalizatoare în condițiile Legii nr. 72/2013, recuperarea creanțelor în instanță sau utilizarea unor instrumente de finanțare.
Nici obținerea unei hotărâri judecătorești favorabile nu garantează însă încasarea imediată a sumelor.
„Regimul special privind executarea obligațiilor instituțiilor publice, prevăzut de OG nr. 22/2002, poate prelungi suplimentar perioada de recuperare. Pentru o companie mică, câștigarea unui litigiu nu înseamnă neapărat și rezolvarea dificultăților financiare”, avertizează Costin Tira.
Întârzierile pot scumpi lucrările publice
Problema depășește relația dintre o primărie și firma căreia îi datorează bani. Potrivit datelor EU Payment Observatory, invocate de Costin Tira, 60% dintre companiile românești chestionate au raportat dificultăți provocate de întârzierile la plată în 2024. Totodată, 55% au semnalat că întârzierile le-au afectat capacitatea de a-și plăti propriii furnizori, procent care plasa România pe primul loc în Uniunea Europeană la acest indicator.
Raportul publicat în 2025 arată și că 37% dintre firmele românești chestionate au semnalat efecte asupra investițiilor sau angajărilor, iar 31% au întâmpinat dificultăți legate de rambursarea creditelor ori au fost nevoite să recurgă la finanțare suplimentară.
„Companiile pot include riscul întârzierilor în prețurile ofertate sau pot evita participarea la anumite licitații. În consecință, administrația riscă să plătească mai mult pentru aceleași lucrări, într-o piață cu mai puțini ofertanți”, explică Costin Tira.
Reforma care poate redesena harta României stârnește revolte locale. De ce se opun politicienii și comunitățile comasării județelorCostin Tira oferă și exemple din alte state europene care au introdus soluții pentru recuperarea sumelor datorate de administrațiile publice. În Spania, începând din 2012, a fost utilizat un mecanism de finanțare prin care facturile restante ale autorităților locale erau achitate direct furnizorilor. Astfel, firmele puteau primi efectiv banii pentru lucrările și serviciile prestate.
Italia a dezvoltat, în schimb, instrumente de certificare și valorificare a creanțelor asupra instituțiilor publice, prin care companiile pot obține finanțare pe baza sumelor pe care le au de recuperat. Spre deosebire de mecanismul românesc de compensare fiscală, aceste soluții urmăresc și asigurarea lichidităților furnizorilor, fără ca accesul să fie condiționat, ca regulă generală, de existența unor datorii fiscale.
În opinia consultantului, România ar trebui să dezvolte mecanisme de plată directă accesibile tuturor furnizorilor eligibili, să coreleze investițiile publice cu resursele financiare disponibile și să monitorizeze obligațiile de plată înainte ca acestea să se transforme în restanțe.
„Miza reală nu este doar reducerea datoriilor acumulate, ci prevenirea reapariției acestora. Predictibilitatea plăților publice este atât o condiție a disciplinei bugetare, cât și una a competitivității economice. Statul nu poate evalua relația cu mediul privat doar prin prisma obligațiilor fiscale pe care le colectează, ignorând costurile generate de întârzierile propriilor plăți”, concluzionează Costin Tira.




















































