„Facultatea de masculinitate”, între disciplină și misoginie. Explicațiile unui psihoterapeut

Ce îi determină pe unii bărbați să plătească pentru lecții de masculinitate care promit încredere în sine, dar promovează și dominația asupra femeilor? Psihoterapeutul Gabriela Răileanu explică mecanismele din spatele acestor comunități și cum se poate transforma nevoia de respect în dorință de control.

De ce plătesc bărbații pentru lecții de masculinitate Foto: Pixabay

O investigație publicată de Context.ro, la 22 septembrie 2026, de jurnalista Venera Dimulescu, prezintă activitatea lui Constantin Baciu, antrenor personal din Brașov, cu pregătire militară în specialitatea parașutist-comando. Acesta a creat o comunitate online numită „Facultatea de masculinitate”, accesibilă printr-un abonament lunar de 25 de euro.

Jurnaliștii Context.ro au plătit abonamentul și au analizat mesajele din grupurile private de Telegram. Potrivit investigației, cursanții primesc recomandări despre sport, alimentație, vestimentație și relații, dar sunt expuși și unor mesaje misogine, referințe elogioase la Mișcarea Legionară și idei despre violență și dominație. Baciu nu a răspuns întrebărilor publicației până la apariția investigației.

În martie 2026, Centrul FILIA a depus o plângere împotriva antrenorului la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, reclamând conținutul misogin distribuit de acesta pe rețelele sociale, potrivit Context.ro.

Ce caută bărbații într-o „școală de masculinitate”

Dincolo de cazul documentat de Context.ro, atracția unor astfel de comunități poate avea explicații psihologice diferite.

„Când un bărbat ajunge să plătească pentru o «școală de masculinitate», cred că este important să nu ne uităm doar la ideile pe care le găsește acolo, ci și la nevoia care l-a dus până acolo”, declară pentru „Adevărul” Gabriela Răileanu, psihoterapeut adlerian.

Potrivit specialistei, unii bărbați caută apartenență, apreciere sau soluții pentru dificultățile relaționale. Alții pot simți că nu mai corespund modelului masculin pe care l-au învățat în familie.

„Este mult mai ușor să spui «femeile sunt problema» decât «mă doare că sunt respins»”, explică psihoterapeutul.

Vulnerabilitatea devine dificil de exprimat atunci când băieții cresc cu ideea că un bărbat trebuie să fie întotdeauna puternic, să nu plângă și să nu ceară ajutor.

„Un vinovat clar reduce pentru moment haosul interior”, spune Gabriela Răileanu.

Ce învață băieții despre putere în familie

Modelele de comportament învățate încă din copilărie pot influența felul în care un bărbat își construiește ulterior relațiile. Psihoterapeutul descrie situațiile în care mama își asumă aproape toate responsabilitățile gospodăriei, în timp ce tatăl consideră firesc să fie servit, dar și familiile în care autoritatea paternă se manifestă prin pedeapsă sau intimidare.

„El învață, fără să i se spună explicit, că femeia servește, iar bărbatul este servit”, spune Gabriela Răileanu. 

Un asemenea model nu determină automat comportamentul viitor al copilului. Poate însă influența ceea ce acesta consideră normal într-o relație.

„Asta nu înseamnă că un băiat care a avut un tată violent va deveni violent. Nu există o asemenea determinare”, precizează specialista.

Când independența femeii devine o amenințare

Schimbarea rolurilor tradiționale aduce alte provocări. Femeile pot avea venituri proprii, pot câștiga mai mult decât partenerii și pot părăsi relații în care nu se simt bine. În același timp, responsabilitățile familiale și emoționale sunt tot mai frecvent privite ca obligații comune, conform spuselor sale.

Pentru unii bărbați care își definesc valoarea prin autoritate sau statut financiar, aceste schimbări pot provoca nesiguranță.

„Nu pentru că femeia i-ar lua ceva ce îi aparține, ci pentru că regulile după care își definise propria valoare nu mai funcționează la fel”, explică Gabriela Răileanu.

În acest context, comunitățile care promit recuperarea autorității masculine pot oferi răspunsuri simple unor dificultăți personale complexe.

Cum se transformă disciplina în dominație

Sportul, disciplina și camaraderia nu sunt, în sine, problematice. Dimpotrivă, pot susține dezvoltarea personală și relațiile sociale. Riscul apare atunci când aceste activități sunt asociate cu ideea că bărbații trebuie să fie superiori femeilor.

„Persoana nu simte neapărat că se radicalizează. Din perspectiva ei, doar devine «mai puternică»”, arată psihoterapeutul.

Transformarea poate fi treptată, de la recomandări privind autocontrolul și perseverența la reguli rigide despre autoritatea bărbatului în cuplu.

„Nevoia de disciplină devine rigiditate. Nevoia de respect devine nevoie de supunere. Nevoia de apartenență devine conformare la grup. Nevoia de protecție devine control. Nevoia de încredere în sine devine superioritate”, adaugă psihoterapeutul.

Primele semne ale controlului într-o relație

În viața de cuplu, comportamentele de control pot fi prezentate inițial drept dovezi de grijă sau protecție. Comentariile despre îmbrăcămintea partenerei, solicitarea accesului la telefon ori încercările de a-i limita relațiile sociale pot părea, la început, manifestări ale geloziei.

Gabriela Răileanu atrage atenția asupra diferenței dintre preocuparea pentru celălalt și restrângerea libertății acestuia: „În timp, granița dintre grijă și control devine foarte clară: grija îți respectă libertatea; controlul încearcă să ți-o reducă.”

Specialista include printre semnalele de alarmă verificările permanente, izolarea de prieteni și familie, criticile repetate, amenințările și pedepsirea prin tăcere.

Un moment important apare atunci când partenera refuză o solicitare. Reacția la acel refuz poate arăta dacă relația se bazează pe respect reciproc sau pe pretenția de supunere.

Ce înseamnă, de fapt, un bărbat puternic

Discuția despre masculinitate nu ar trebui redusă la opoziția dintre putere și vulnerabilitate. Gabriela Răileanu consideră că băieții au nevoie să învețe inclusiv cum să gestioneze respingerea, pierderea și frustrarea, fără să le transforme în motive de ostilitate față de ceilalți.

„Un om poate fi respins și poate suferi enorm. Dar durerea respingerii nu îi dă dreptul să transforme celălalt om într-un obiect care trebuie cucerit, pedepsit sau controlat”, mai spune ea.

În opinia psihoterapeutului, maturitatea emoțională presupune capacitatea de a accepta autonomia celuilalt, de a recunoaște greșelile și de a gestiona emoțiile fără intimidare sau violență. „Nu am nevoie să fii mai mică pentru ca eu să mă simt suficient de mare”, conchide Gabriela Răileanu.