Bani europeni pentru combaterea abandonului școlar, dar sute de școli nu i-au cerut. De ce au rămas fondurile nesolicitate

Din cele 1.487 de școli eligibile pentru programul de reducere a abandonului școlar, mai puțin de jumătate au solicitat finanțare. Ministerul Educației a refăcut între timp și clasamentul cererilor depuse, după ce a constatat că unele punctaje au fost calculate folosind date diferite de cele prevăzute în metodologia oficială. În joc sunt fonduri de peste 1,2 miliarde de lei, destinate inclusiv orelor de recuperare, hranei și consilierii elevilor. De ce nu au aplicat sute de școli vulnerabile și ce șanse au copiii acestora să beneficieze de sprijin?

Sute de școli nu au solicitat fonduri europene pentru prevenirea abandonului școlar Foto: Pixabay

Programul PRIMII, destinat prevenirii abandonului școlar în învățământul primar, a atras 709 cereri de finanțare din partea celor 1.487 de școli eligibile. Astfel, 778 de unități de învățământ nu au depus proiecte, deși se află în categoria celor pentru care a fost conceput programul.

Fondurile ar urma să sprijine aproximativ 50.000 de copii, prin activități de recuperare a materiei, consiliere și măsuri de sprijin pentru participarea la școală. Însă numărul redus al solicitărilor ridică întrebări despre capacitatea școlilor vulnerabile de a accesa finanțările disponibile.

Marian Staș: „Un vot de blam impardonabil pentru conducerile școlilor”

Expertul în educație Marian Staș consideră că neparticiparea unui număr atât de mare de școli este greu de justificat, având în vedere gravitatea abandonului școlar și fondurile disponibile. „Din punctul meu de vedere, informația dură, tulburătoare este că mai puțin de jumătate din cele 1.400 de școli, 1.500 de școli au solicitat finanțare. Dacă asta este realitatea, ăsta, din punctul meu de vedere, este un vot de blam impardonabil pentru conducerile școlilor respective. Să ai peste un miliard de lei la îndemână și să nu aplici pentru banii respectivi este inadmisibil. Pur și simplu”, declară acesta pentru „Adevărul”.

Marian Staș admite că personalul din școli are numeroase responsabilități, dar consideră că prevenirea abandonului trebuie să reprezinte o prioritate pentru fiecare echipă managerială. „Eu sancționez foarte tranșant un astfel de comportament, deopotrivă din punctul de vedere al incompetenței manageriale, dar și din punctul de vedere al unei anume lipse de caracter. Cum să nu îți pese de copii și să faci tot ce stă în putință, ca director, pentru a reduce abandonul școlar? Atunci ce mai cauți în postura respectivă, în poziția respectivă?”, mărturisește el.

Expertul precizează că se referă la întreaga echipă de conducere și că există și directori responsabili. În opinia sa, cei care nu au făcut demersurile necesare pentru accesarea fondurilor nu ar trebui să ocupe asemenea funcții.

Marcel Bartic: „Nu aș învinovăți neapărat școlile”

Profesorul Marcel Bartic atrage atenția asupra condițiilor în care funcționează unitățile de învățământ din comunitățile defavorizate, unde personalul administrativ este adesea insuficient. „Nu aș învinovăți neapărat școlile, pentru că, vă reamintesc, vorbim despre școli din mediul rural, în medii defavorizate, în general, acolo unde managementul școlii este reprezentat de un director, director care nu poate fi și profesor, și director, și contabil, și secretar”, explică acesta pentru „Adevărul”.

El amintește că pregătirea documentației pentru finanțare presupune un efort administrativ considerabil, inclusiv parcurgerea unui ghid de peste o sută de pagini. De asemenea, invocă și teama unor școli de eventualele corecții financiare, care ar putea genera cheltuieli greu de suportat.

„Aș acuza mai degrabă o birocrație excesivă și faptul că aceste școli au nevoie de ceva mai multă susținere pe termen scurt. Nu văd altă soluție decât aceea ca ministerul să redeschidă o nouă sesiune, un nou apel de proiecte, dar, de data asta, pe cât posibil, să ofere și un pic de susținere”, spune Marcel Bartic.

În opinia profesorului, directorii fără experiență în gestionarea proiectelor ar trebui să beneficieze de asistență directă pentru pregătirea cererilor.

Gimnaziul, o etapă critică pentru copiii care riscă să abandoneze școala

Riscul abandonului școlar nu dispare odată cu încheierea claselor primare. Pentru copiii din familiile vulnerabile, continuarea studiilor poate deveni tot mai dificilă în anii de gimnaziu, când problemele financiare și nevoia de a contribui la veniturile familiei pot cântări mai mult decât educația.

„Am avut elevi în urmă cu niște ani, elevi foarte buni, copii foarte buni, de altminteri, dar care nu au mai continuat la școală, pentru că, efectiv, nu aveau din ce să se întrețină. Părinții îi luau la câmp și cam asta e școala”, mărturisește Marcel Bartic.

Din experiența sa, anii de gimnaziu reprezintă o perioadă critică în care sprijinul acordat copiilor și familiilor poate face diferența între continuarea și întreruperea studiilor.

„Perioada critică o reprezintă, din experiența mea, anii de gimnaziu. Acolo, cele mai multe dintre cazurile de abandon școlar vin din zona claselor de gimnaziu”, adaugă acesta.

Profesorul consideră că masa caldă, orele remediale și bursele sociale pot contribui la menținerea copiilor în sistemul de educație, astfel încât aceștia să poată continua studiile la un liceu teoretic, tehnologic sau vocațional.

Director de școală: „Copiii nu au nicio vină”

Viorel Dorobanțu, directorul școlii din Curcani, județul Călărași, vorbește despre dificultățile cu care se confruntă conducerile unităților de învățământ atunci când trebuie să acceseze și să gestioneze fonduri europene. Dincolo de birocrație, acesta atrage atenția și asupra responsabilității celor implicați în educație.

„Este posibil ca experiențele pe care le-au avut în implementarea PNRAS să nu fi fost cele mai plăcute. Nu au mai dorit să repete presiunea provocată de multitudinea de raportări. Un alt motiv poate fi suprapunerea perioadei de depunere a aplicațiilor PRIMII cu organizarea concursului pentru directori. Posibil ca actualii directori să nu mai fi concurat pentru un nou mandat și nu puteau arunca în brațele noului director un asemenea proiect. Mai pot fi și motive subiective care țin de plata orelor în regim PCO ale directorilor care lucrează în proiect, care la această oră este interzisă. Poate că nu a existat nici dorința din partea cadrelor didactice de la învățământul primar din școli de a se înhăma la un asemenea proiect și, fără o echipă care să implementeze aceste activități, eșecul este garantat”, declară acesta pentru „Adevărul”.

În opinia directorului, situația necesită o analiză la nivelul Ministerului Educației, pentru a stabili de ce finanțările disponibile nu sunt accesate de toate școlile eligibile.

„Tot ce am enumerat mai sus ține, din păcate, de adulții din școli. Copiii nu au nicio vină că adulții nu reușesc să depășească eventuale provocări care pot fi transformate în oportunități de creștere a învățăturii și bunăstării elevilor. În acest caz, cred că este necesară o analiză serioasă la nivelul MEC, astfel încât să fie identificate cauzele reale pentru care niște granturi europene nu ajung să facă viața școlară a elevilor mai bună!”, completează el.

Viorel Dorobanțu cunoaște însă și limitele administrative ale școlilor mici, în care directorii trebuie să coordoneze proiecte cu personal insuficient. El consideră că dificultățile organizatorice nu explică toate situațiile în care nu sunt depuse cereri de finanțare.

„Metodologia de depunere a fost mult mai simplificată față de PNRAS. Nemulțumirea față de birocrația depunerii unor proiecte există, câteodată justificată, dar beneficiile aduse de câștigarea unei finanțări merită munca! Dacă ținem cont că în majoritatea școlilor gimnaziale echipa pe care se poate baza directorul este foarte restrânsă (0,5 normă secretar, 0,5 normă contabil, profesori care își au norma împărțită în mai multe școli), putem spune că îți trebuie dârzenie maximă să poți urni lucrurile înainte! Cunosc cazuri în care, din cauza, să o spunem pe șleau, comodității directorului și a profesorilor, este imposibil să închegi o echipă care să muncească și pro bono adeseori și să țină bine frâiele unei implementări fără emoții”, adaugă directorul. 

El atrage atenția că implementarea unui proiect depinde și de colaborarea dintre conducerea școlii, profesori și părinți: „Există evident și cazuri în care ori directorul, ori profesorii nu sunt aliniați pe aceeași țintă și nu se poate depune o cerere de finanțare! Cred că la nivelul MEC se cunosc aceste aspecte, doar că reglajul lor nu depinde întotdeauna de minister. Faptul că acum, în PRIMII, fiecare școală va fi arondată unui expert care să monitorizeze implementarea este un motiv de încurajare că nu suntem singuri în fața acestei provocări. Interesul copiilor în mediul educațional trebuie susținut de cadrele didactice! Cred că și o susținere din partea părinților este necesară, atâta timp cât în timpul activităților este necesară grija acestora față de copii (de exemplu, în PRIMII, este necesar acordul părinților pentru includerea copiilor în activitățile remediale, participarea la masă sănătoasă și în cazul altor activități).”

Cine îi ajută pe copiii din școlile fără finanțare

În lipsa granturilor, Marcel Bartic consideră că autoritățile locale ar trebui să intervină mai activ. Profesorul critică prioritățile bugetare ale unor primării, folosind exemple de cheltuieli pe care le consideră nejustificate.

„Dacă sunt primării în România care plantează panseluțe la 300 de lei firul sau fac teren de fotbal pe plan înclinat, eu cred că investițiile respective pot merge mai degrabă în instituția școlii și în mod special pentru acei copii care trebuie ținuți la școală”, punctează acesta.

Acesta propune ca primăriile să finanțeze ore suplimentare de română și matematică și să găsească soluții pentru asigurarea hranei elevilor vulnerabili.

„Știți de ce unii dintre copiii ăia vin la școală? De cele mai multe ori, pentru masa aia caldă. Aia îi aduce la școală”, punctează el.

Ministerul Educației a publicat pe 28 octombrie o listă actualizată a evaluării proiectelor PRIMII, după recalcularea punctajelor aferente gradului de marginalizare comunitară. Școlile pot contesta punctajul recalculat și poziția în clasament până pe 30 octombrie, ora 10:00.

Pentru cele 778 de școli eligibile care nu au depus cereri, rămâne însă problema accesului la sprijin. Neaplicarea în această sesiune nu înseamnă automat că elevii nu beneficiază de alte programe, dar nici nu garantează că măsurile necesare prevenirii abandonului ajung la toți copiii vulnerabili.