Analiză În premieră în ultimele decenii, Europa exportă idei socialiste în America. Noua generație de democrați mută partidul spre stânga

La alegerile intermediare din SUA, candidați democrați-socialiști, inspirați de modelul european, mută Partidul Democrat spre politici de stânga agreate de decenii la nivel european. Prin urmare, putem asista la primele alegeri din ultimele decenii când americanii nu vor impune trenduri ideologice Europei, ci invers.

Lista candidaților socialiști la alegerile intermediare din SUA Foto: Profimedia

Analistul politic George Jiglău a explicat pentru „Adevărul” că, spre deosebire de ultimele decenii, în cadrul acestei runde electorale din SUA, trendul ideologic pare să fi fost stabilit de Europa și preluat de o parte a democraților americani, care susțin viziuni socialiste precum dreptul universal la sănătate publică.

„Alegerile care au loc acum în America sunt fără îndoială importante pe plan intern și pot avea consecințe și pe plan extern, mai ales în privința capacității lui Trump de a folosi toată forța statului american pentru a-și impune agenda prin diferite războaie și impunerea de tarife. 

Totuși, nu cred că aceste alegeri vor stabili trendul ideologic în Europa. Singurul element nou pe care îl aduc este orientarea puternică spre stânga a Partidului Democrat în anumite state, dar aceasta nu este o noutate pentru europeni. Mai degrabă, s-ar putea vorbi despre o oarecare premieră în sens invers, pentru că Europa a stabilit acest trend pentru SUA în această rundă de alegeri. De la Ocasio-Cortez și Mamdani până la candidați precum Abdul El-Sayed din Michigan, acești democrați care își asumă mai îndrăzneț viziuni socialiste vorbesc despre drepturi pe care stânga le-a câștigat de mult timp în Europa, cum ar fi dreptul universal la sănătate publică”, a explicat analistul politic George Jiglău.

Pentru a-și susține teza, analistul politic arată că nici măcar naționaliștii extremiști din Europa, inspirați de Trump, nu contestă politicile socialiste de sănătate sau educație publică, prin urmare alegerile de marți nu au cu ce să inspire neapărat o renaștere a stângii de pe „Bătrânul Continent”.

„În Europa, chiar și naționaliștii extremiști de tip MAGA nu contestă accesul universal la educație sau la sănătate. Din acest punct de vedere, agendele socialiste din Europa au câștigat de mult timp, iar astăzi s-ar putea să fie victimele propriului succes: social-democrații europeni nu au reușit să se adapteze la noile realități și la faptul că aproape toată lumea a ajuns să le accepte agenda, astfel încât nu se mai diferențiază cu liberalii sau conservatorii. Între timp apar alte discursuri care valorifică mai bine problemele actuale ale societăților, la care social-democrații nu au oferit răspunsuri la fel de bune”, a mai precizat analistul politic George Jiglău.

Ce candidați la Senatul din SUA se inspiră din socialismul european

Alegerile americane de la mijlocul mandatului, din 3 noiembrie, scot în prim-plan o generație de candidați democrat-socialiști care schimbă termenii dezbaterii politice americane și mută centrul de greutate al Partidului Democrat spre stânga radicală. Fenomenul, susținut de victoria lui Zohran Mamdani la Primăria New Yorkului și de rețeaua națională a Democratic Socialists of America (DSA), nu mai este un experiment marginal, ci o forță care i-a învins pe unii candidați aflați în funcție și a obținut nominalizări în state considerate nefavorabile.

La Senat, cea mai vizibilă candidatură este cea a lui Angie Nixon în Florida, o democrat-socialistă declarată și membră a DSA. Ea a provocat una dintre cele mai mari surprize politice ale acestor alegeri, învingându-l pe Alex Vindman în alegerile primare din tabăra democraților, deși acesta avea un avantaj de 19 la 1 în ceea ce privește bugetul de campanie. 

Nixon, mamă singură și fostă organizatoare sindicală are un program clasic curentului democrat-socialist: dreptul universal la sănătate, un salariu minim federal de 25 de dolari pe oră, impozite mai mari pentru avere, servicii de creșă prin subvenții guvernamentale, concediu familial plătit și o politică națională de stabilizare a chiriilor. 

Noutatea adusă de Nixon nu ține doar de conținutul programului, ci și de stilul și de teritoriul electoral pe care îl contestă: o democrat-socialistă candidează într-un stat câștigat de Donald Trump cu o diferență de 13% în 2024 și evită disputele terminologice, preferând să spună că „nu este vorba despre o bătălie între progresiști și moderați, ci despre faptul că bogații devin tot mai bogați, în timp ce familiilor muncitorilor le este tot mai greu să supraviețuiască”.

De asemenea, în Michigan, Abdul El-Sayed a câștigat nominalizarea democrată pentru Senat, atrăgând atenția cu politicile lui dere de reglementare a capitalului, fără însă să se identifice ca fiind democrat-socialist, deși este susținut de DSA și a fost asociat constant cu agenda mișcării. El-Sayed, fost oficial de sănătate publică în Detroit, combină expertiza tehnică cu o retorică clasică de stânga și are un program centrat pe dreptul universal la sănătate, abolirea ICE (Serviciul de Imigrare și Control Vamal al Statelor Unite) și restricționarea donațiilor private în politică prin reforma finanțării campaniilor electorale.

Chiar dacă nu este membru al DSA, prezența sa în cursa pentru Senatul din Michigan – un stat competitiv – arată că viziunile socialiste nu mai sunt un tabu electoral în peisajul american, nici măcar acolo unde establishmentul democrat avertizează că acest lucru ar putea costa scump partidul. 

O a treia candidatură relevantă pentru Senat este cea a lui Joe Tache în Massachusetts, nominalizat din partea Partidului Socialism și Eliberare și susținut de filiala Berkshires a DSA. Este pentru prima dată când o unitate locală a DSA sprijină un candidat din afara Partidului Democrat. Tache nu are șanse reale de a câștiga, dar candidatura sa semnalează o fractură importantă: o parte a stângii americane nu mai vrea să lupte doar în interiorul Partidului Democrat, ci își asumă candidaturi independente care contestă chiar logica bipartidismului.

Ce candidați la Camera Reprezentanților din SUA se inspiră din socialismul european

La Camera Reprezentanților, avansul democrat-socialiștilor este mult mai mare numeric. DSA a susținut zece candidați pentru Congres, iar trei dintre aceștia i-au învins în alegerile primare pe unii democrați aflați în funcție. 

În ansamblu, ceea ce aduc nou candidații DSA de la Camera Reprezentanților este o schimbare a modului în care stânga americană vorbește despre putere. Spre deosebire de candidații DSA de la Senat, aceștia sunt mai radicali și nu cer doar „reforme” în interiorul sistemului, iar prezența lor în buletinele de vot din 2026 arată că aceste idei nu mai sunt marginale, ci au o bază electorală reală în districtele controlate mai ales de democrați. 

Cea mai tânără și mai radicală figură este Darializa Avila Chevalier, în districtul 13 din New York. Este organizatoare comunitară, a lucrat în campania lui Mamdani și l-a învins pe Adriano Espaillat, un congresman cu tradiție. Chevalier susține dreptul universal la sănătate, protecții naționale pentru chiriași și revenirea la politicile Green New Deal. Are și o poziție tranșantă față de Israel, amintind constant de genocidul din Gaza, iar opoziția față de politica americană în Orientul Mijlociu este coloana vertebrală a campaniei sale. Noutatea pe care o aduce este trecerea de la „socialismul economic” la un socialism al justiției globale și al abolirii instituțiilor considerate represive, ceea ce nu mai înseamnă doar taxe și salarii, ci o redefinire radicală a rolului statului în economie și în politica externă.

În districtul 1 din Colorado, Melat Kiros, o candidată de 29 de ani, fiica unor imigranți etiopieni, a învins un congresmandin Partidul Democrat cu 15 mandate la activ. Platforma sa combină politici privind dreptul universal la sănătate, construirea de locuințe publice și sociale, un salariu minim federal de 20 de dolari pe oră, plafonarea costurilor pentru îngrijirea copiilor, reglementarea inteligenței artificiale, abolirea ICE și un embargou asupra vânzării sau donării de arme către Israel. Kiros aduce o perspectivă generațională și etnică nouă, vorbind despre „democrație ca sport de spectatori” și despre necesitatea ca tinerii și comunitățile de imigranți să fie reprezentați de oameni care le împărtășesc experiențele.

În districtul 13 din Michigan, Donavan McKinney, legislator de stat în vârstă de 34 de ani, a învins, de asemenea, în alegerile primare un coleg democrat pro-Israel aflat în funcție. Platforma sa pune accent pe eliminarea influenței banilor corporațiilor în politică, Medicare for All, oprirea ajutorului militar pentru Israel și investiții publice masive în energie curată și locuințe. Propune și limitări stricte pentru construirea centrelor de date pentru inteligența artificială. McKinney combină socialismul economic cu reglementarea tehnologică, semnalând că noua stângă nu se mai uită doar la piețele tradiționale, ci și la puterea marilor companii din sfera IT.

Mai departe, în districtul 3 din Pennsylvania, Chris Rabb, legislator de stat cu o carieră lungă de activist pentru justiție socială, candidează cu o platformă care include dreptul universal la sănătate, Green New Deal, abolirea pedepsei cu moartea, tranziția statului la 100% energie regenerabilă până în 2050, un venit de bază universal, un salariu minim de trai decent și o poziție explicită pro-palestiniană. Prin politicile lui, Robb adună la un loc propuneri pentru lărgirea drepturilor civililor, alături de asigurarea justiției economice și climatice, fiind unul dintre puținii candidați care corelează în mod explicit moștenirea mișcării pentru drepturile civile de agenda socialistă contemporană.

În districtul 7 din New York, Claire Valdez, lideră a DSA din New York, candidează pe o platformă care merge dincolo de Medicare for All și de abolirea ICE. Ea include control universal al chiriilor, o înghețare a prețului chiriilor, naționalizarea industriei aeriene, extinderea drepturilor sindicale, demararea construcției de mai multe locuințe publice și oprirea oricărui ajutor american pentru Israel. Valdez aduce o viziune socialistă asupra infrastructurii și serviciilor publice care nu se limitează la sănătate și educație, ci include transportul aerian și locuințele ca bunuri publice, ceea ce extinde sfera „bunurilor comune” dincolo de modelul social-democraților europeni.