După 30 de ani, India vrea să aducă acasă trupul alpinistului „Green Boots”, rămas pe Everest

Timp de aproape trei decenii, alpiniștii care urcau pe Everest treceau pe lângă trupul înghețat al unui bărbat pe care îl cunoșteau doar după culoarea bocancilor săi. „Green Boots” („Bocancii Verzi”) a devenit unul dintre cele mai cunoscute repere de pe cel mai înalt munte al lumii. Acum, după ce identitatea sa a fost confirmată, autoritățile indiene iau în calcul o operațiune dificilă pentru a-i coborî trupul de pe munte și a-l aduce înapoi în țară.

După 30 de ani, India vrea să aducă acasă trupul alpinistului „Green Boots”, rămas pe Everest. Foto: Arhivă

Bărbatul se numea Dorje Morup, era originar din nordul Indiei și făcea parte din Poliția de Frontieră Indo-Tibetană. Avea 47 de ani când a murit, în mai 1996, în timpul unei expediții care urmărea să ajungă pe Everest pe ruta nordică, dinspre Tibet.

Potrivit CNN, o echipă restrânsă de șerpași a prelevat anul trecut probe de ADN de la trupul rămas captiv în gheață. Analizele efectuate în India au confirmat identitatea alpinistului, deschizând calea unei posibile operațiuni de recuperare.

Misiunea ar putea avea loc în sezonul de alpinism din aprilie-mai 2027, însă succesul ei este departe de a fi garantat. Recuperarea unui trup înghețat de 30 de ani, de la peste 8.000 de metri altitudine, presupune riscuri majore, iar autoritățile indiene au nevoie și de aprobările diplomatice necesare din partea Chinei.

Expediția din 1996 care s-a încheiat tragic

În primăvara anului 1996, Morup urcase spre Everest alături de alți doi alpiniști indieni din regiunea Ladakh, Tsewang Paljor și Tsewang Smanla. Toți trei erau membri ai Poliției de Frontieră Indo-Tibetane, o structură specializată în operațiuni în zonele montane de la granița dintre India și China.

Cei trei erau considerați alpiniști foarte bine pregătiți și apropiați ca o familie, potrivit lui Harbhajan Singh, unul dintre liderii expediției.

După săptămâni de ascensiune, echipa a ajuns în apropierea unei porțiuni tehnice dificile, cunoscută drept Second Step, aflată pe traseul către vârf. Singh a observat că vremea începea să se schimbe și le-a recomandat celor trei să nu continue.

Morup, Paljor și Smanla au decis însă să meargă mai departe. Ulterior, au anunțat prin stație că ajunseseră pe vârf. Bucuria echipei a fost de scurtă durată: o furtună puternică s-a abătut asupra muntelui, iar coborârea s-a transformat într-o luptă pentru supraviețuire.

În aceeași furtună din mai 1996 au murit opt alpiniști, printre care Rob Hall, Andy Harris, Scott Fischer, Doug Hansen și Yasuko Namba. Tragedia de pe versantul nepalez al Everestului a devenit cunoscută pe scară largă și prin cartea jurnalistului Jon Krakauer, În aer rarefiat.

Soarta celor trei indieni a fost diferită. Se crede că Tsewang Paljor a căzut de pe munte, iar trupul său nu a fost găsit. Tsewang Smanla a fost văzut ultima dată în apropierea traseului superior, după care a dispărut. Morup a reușit să coboare o parte din traseu, dar a murit într-o mică grotă, sub First Step.

Acolo a rămas timp de decenii, cu bocancii verzi vizibili printre zăpezi. Pentru mulți dintre cei care urcau pe ruta nordică, locul devenise un punct de reper și un prilej de reculegere.

Alpinistul american David Roeske, care a ajuns pe Everest în 2013 și 2016, a povestit că oprirea lângă trupul lui Morup era o modalitate de a-i onora memoria și de a-și continua ascensiunea cu mai multă smerenie.

De ce este atât de greu să fie adus acasă

Pe Everest, recuperarea persoanelor decedate este una dintre cele mai periculoase operațiuni. La altitudini de peste 8.000 de metri, cunoscute drept „zona morții”, oxigenul este extrem de puțin, iar temperaturile și vânturile pot deveni letale. Chiar și deplasarea alpiniștilor în condiții dificile le poate pune viața în pericol.

Din acest motiv, multe dintre trupurile celor peste 300 de oameni care au murit pe Everest au rămas pe munte. Operațiunile de recuperare sunt costisitoare, necesită echipe specializate și pot expune salvatorii unor riscuri considerabile.

Dawa Steven Sherpa, directorul companiei Asian Trekking, care a sprijinit expediția indiană din 1996, spune că identificarea lui Morup a necesitat o operațiune discretă. O echipă de șerpași a urcat pentru a preleva probe din părul și unghiile trupului, folosind oxigen suplimentar și având la dispoziție un timp limitat.

Pentru coborârea acestuia, Dawa estimează că ar putea fi nevoie de aproximativ opt șerpași și de o targă specială, care să protejeze corpul și să permită transportarea lui peste stânci și gheață.

Faptul că trupul este înghețat de atât de mult timp complică însă procedura. Dacă membrele sunt prinse într-o poziție rigidă, orice mișcare greșită le-ar putea deteriora. Există și riscul ca trupul să se agațe de stânci în timpul coborârii, ceea ce ar putea pune în pericol atât integritatea acestuia, cât și siguranța echipei.

În plus, o eventuală intervenție trebuie să țină cont de tradițiile culturale și religioase ale alpinistului și ale celor care îl vor recupera.

India are nevoie și de acordul Chinei

Ministerul sau structura indiană responsabilă de operațiune nu a explicat în detaliu de ce recuperarea este încercată abia acum, la 30 de ani de la tragedie. Un oficial al Poliției de Frontieră Indo-Tibetane a declarat însă pentru CNN că foștii membri ai expediției merită un rămas-bun demn.

„Un om care și-a făcut sacrificiul suprem în îndeplinirea datoriei, la mare altitudine, merită această demnitate”, a transmis oficialul.

Acesta a explicat că identitatea lui Morup a fost stabilită prin examinarea documentelor expediției, consultarea supraviețuitorilor și verificarea informațiilor tehnice, pe lângă confirmarea obținută în urma analizelor ADN.

Înainte de începerea misiunii, India va trebui să obțină autorizațiile necesare pentru accesul pe versantul tibetan al Everestului. China a restricționat în acest an accesul alpiniștilor străini pe această rută, iar relațiile dintre cele două țări rămân tensionate din cauza disputei de la granița himalayană.

Nu este încă sigur că o companie va accepta să organizeze operațiunea în 2027. Chiar dacă toate aprobările vor fi obținute, condițiile meteo și starea traseului vor putea influența decisiv desfășurarea misiunii.

Pentru cei care au cunoscut expediția din 1996, recuperarea lui Morup ar însemna mai mult decât îndepărtarea unui trup de pe munte. Ar fi, în sfârșit, posibilitatea ca acesta să fie înmormântat acasă.

„Familiile își găsesc liniștea atunci când trupul este coborât și omul poate avea parte de o înmormântare cum se cuvine”, a spus Dawa Steven Sherpa. „Într-un alt sens, îi redai omului umanitatea.”