Interviu „Ne-am tâmpit cu toții?” Radiografia nemiloasă a sistemului educațional, realizată de directoarea Colegiului Național „Gheorghe Lazăr”: ”Nu ne mai trezește nimeni!”
Ionela Neagoe, directoarea Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” din București, a realizat o radiografie complexă a sistemului educațional românesc, într-un interviu pentru Adevărul, referindu-se la introducerea examenului separat de admitere pentru liceu, la deficitul de profesori calificați și la lipsa unei viziuni coerente în domeniu.

Ionela Neagoe consideră că nici Evaluarea Națională, bazată exclusiv pe două discipline, nici reintroducerea admiterii separate nu reprezintă soluții adecvate pentru selecția elevilor, iar responsabilitatea pentru accentuarea problemei de selecție la liceu revine atât școlilor, cât și familiilor. Aceasta a mai precizat, cu o altă ocazie, pentru Adevărul, că instituția pe care o conduce nu va organiza concurs separat de admitere de la anul și, pentru o mai bună selecție, va realiza un proiect pilot în cadrul căruia toți elevii vor învăța la aceleași discipline până în clasa a XI-a, iar profilele distincte vor apărea doar în ultimii doi ani de liceu.
În ceea ce privește deficitul de cadre didactice la disciplinele din spectrul materiilor specifice profilului Real, Neagoe subliniază că acesta este determinat, în principal, de nivelul insuficient al salarizării și de lipsa unor măsuri de atragere a tinerilor în învățământ.
De asemenea, directoarea critică introducerea standardelor de evaluare, pe care le consideră forme fără fond și inaplicabile în practică, apreciind că acestea nu pot asigura o echivalență reală a notării între cadrele didactice.
Ionela Neagoe se declară sceptică în privința direcției actuale de reformă, critică implicarea Alianței Liceelor Centenare în promovarea unor soluții pe care le consideră nefundamentate și evidențiază suprasolicitarea cadrelor didactice, care sunt nevoite să desfășoare activități suplimentare fără a beneficia de recunoaștere sau compensație financiară.
Ionela Neagoe: „Trăim într-o distopie! Viitorul nu mai are răbdare cu noi”
Adevărul: Cum considerați că ar trebui să se facă trecerea de la gimnaziu către liceu, în condițiile în care Evaluarea Națională este criticată pentru că îi obligă pe elevi să se concentreze doar pe două materii, iar măsura reintroducerii admiterii separate la liceu este contestată?
Ionela Neagoe: Referitor la ce prag ar trebui să existe pentru tranziția dintre gimnaziu și liceu, aici e puțin mai mult de discutat. Este adevărat că nici Evaluarea Națională nu este suficient de bună pentru selecția liceelor, dar nici măsura admiterii separate la liceu nu este bună. Propriu-zis, noi nu ne-am gândit la o modalitate de selecție.
Actuala Evaluare Națională îi obligă cumva pe elevi să pună accent doar pe Matematică și Română. Dar sistemul este făcut din oameni. Hai să vedem cine îi obligă de fapt. Păi, familia care zice: „Ok, din punctul meu de vedere, ai oblugația să înveți doar la asta” Apoi școlile lipsite de profesionalism, adică profesorii și diriginții care le impun copiilor să nu învețe la celelalte materii nu au ce să caute acolo. Nu poți să treci un copil la liceu, să aibă 10 pe linie, dar el să nu știe nimic la fizică, chimie, biologie sau franceză. Nu ai cum, nu se poate, este imoral! Nu poți să-i dai 10 la franceză în gimnaziu și el să vină la mine și să nu fie în stare să ia măcar nota 3, să nu știe să pronunțe, să citească. Nu mai zicem de aspectul conversațional. Atâția elevi ajung în liceu cu impresia că ei știu de 10 sau de 8 ca apoi să sufere o dramă. Hai să fim serioși și profesioniști, să ne facem fiecare treaba, nu prin abuzuri, ci într-o manieră civilizată, astfel încât să ajungi la sufletul copilului, să înțeleagă că el trebuie să fie acolo pentru cunoaștere, nu pentru notă.
Știți că noi suntem încă în ipostaza în care profesorii se întreabă câte note de 10 le trebuie anumitor elevi ca să le iasă media mare? Cine a zis că trebuie să le iasă media mare? Și 7 este o medie foarte bună. Eu le-am interzis prin regulament profesorilor să dea note multe doar ca să iasă copilului o medie mare, după ce a ajuns toată cancelaria la concluzia că trăim o aberație și că mai mult de două note nu pot exista în catalog, pentru că asta înseamnă să ne batem joc. E ușor să ne plângem, să spunem că e greu pentru copii. Da, e greu pentru copii, așa a fost întotdeauna. Dar le e greu din cauza noastră, pentru că noi le impunem un standard în loc să îi deschidem către cunoaștere. Viitorul nu mai are răbdare cu noi, trebuie să le creștem abilități, niște instrumente de lucru și capacitatea de a învăța oricând, orice. Ăsta ar fi idealul.
Cum vedeți deficitul de profesori calificați, foarte pronunțat mai ales la Biologie, Fizică, Chimie, Matematică și Informatică?
Observăm că deficitul de profesori este cel mai acut la disciplinele de Real, tocmai acelea care sunt cele mai căutate de elevi, deoarece profilele tehnice și științifice sunt considerate a fi de viitor. Amenințarea pe care inteligența artificială o reprezintă pentru piața muncii vizează, în principal, ocupațiile din domeniul umanist, care vor fi înlocuite treptat de tehnologie. Prin urmare, elevii trebuie să își dezvolte abilități practice în științele exacte, iar Matematica, Fizica, Chimia, Biologia și Informatica trebuie să devină prioritare în educație. Nu trebuie să evităm aceste materii din frică, ci să le abordăm cu încredere, pentru că viitorul aparține celor care stăpânesc domeniile acestea. Desigur, formarea personală și umanistă rămân importante, dar nu trebuie să neglijăm științele exacte în favoarea studiilor umaniste, ci să găsim un echilibru care să ne pregătească pentru provocările viitoare.
Profesorii, în era ChatGPT. Miruna Constantin, absolventă Harvard: „AI-ul trebuie introdus ca punct de plecare, nu ca destinație finală”Prin ce măsuri putem ajunge la un număr suficient de profesori calificați care să predea materiile de Real?
De ani de zile, spun ca o moară stricată că, în lipsa unei salarizări corecte, nu vom mai avea profesori. În prezent, profesorii sunt criticați la toate televiziunile pentru că își cer drepturile, de parcă ar pretinde mai mult decât un trai decent. În realitate, nu se dorește cu adevărat calitate în învățământ. Se intervine superficial, se caută soluții de moment, iar acestea se dovedesc adesea a fi lipsite de logică, precum inițiativa alianței liceelor centenare de a introduce examene separate de admitere, despre care acum toată lumea recunoaște că este o greșeală. Mai grav este însă că se permite ca astfel de examene să fie organizate la discipline precum științele naturii, iar fiecare liceu poate alege probe diferite – unul biologie și chimie, altul fizică și chimie – generând un haos total. Nu există o perspectivă clară, nu există o viziune coerentă. Profesorii, în loc să fie sprijiniți și valorizați, sunt lăsați să se descurce singuri, iar acest lucru nu poate continua la nesfârșit. Era nevoie de mult timp ca cineva să îi sprijine, să îi înțeleagă și să le ofere condițiile necesare pentru a-și face meseria cu demnitate.
Întreaga presă și întreaga societate ne reproșează în mod constant: „Rușine vouă, cereți salarii!” Nu este acesta mesajul pe care îl primim cu toții? Nu am fost stigmatizați ani de zile? Suntem considerați rușinea societății, acuzați că nu muncim, că nu facem nimic, dar că totuși cerem bani. Ei bine, adevărul este că avem nevoie de acești bani, pentru că nimeni nu știe cât de mult corectez eu, cât timp petrec muncind cu elevii. Este adevărat că, în orice domeniu, există și persoane care nu merită, care nu fac nimic, dar acest lucru se întâmplă peste tot, nu doar în învățământ. Însă în educație riscul este mai mare, pentru că lucrăm cu copii, îi modelăm sau, dimpotrivă, îi putem deforma. Dar tu, societate minunată, fabuloasă și plină de experți, ce faci în acest domeniu? De la Revoluție încoace, te limitezi la predicții, dar nu construiești nimic. Toată lumea se crede expert în educație și în economie, iar noi suntem cei care suportăm consecințele. Da, este adevărat că unii nu merită să fie în învățământ, dar atunci, statule român, fă ceva! Pune în locul lor oameni care să merite, acționează! Cum îl atragi pe ăia competenți dacă nu cu salarii?
Avem nevoie de salarii care să ne mențină măcar la un nivel decent, astfel încât să nu fim nevoiți să apelăm la meditații pentru a ne suplimenta veniturile. Nu sunt dispus să îmi consum timpul liber cu muncă suplimentară, atunci când am nevoie să îmi odihnesc mintea. Permiteți-mi să fiu mulțumit cu ceea ce câștig, pentru a putea corecta lucrările elevilor și a le oferi ceea ce au nevoie. În zilele noastre, o carte bună, esențială pentru un copil, costă cel puțin 100 de lei, mai ales că s-a majorat și TVA-ul la cărți.
Am ajuns să culegem ceea ce am semănat de zeci de ani, iar astăzi nu mai avem nicio șansă pentru că nu avem o viziune coerentă, niciun ideal și nicio direcție clară. Acționăm haotic, cârpim mereu, lipsiți de o strategie pe termen lung, și ne mulțumim cu forme goale, fără conținut real. De pildă, se fac standarde care, teoretic, ar trebui să asigure o notare echitabilă, dar, în realitate, sunt doar o muncă pe hârtie. Cum ar putea testul meu și modul meu de evaluare să fie echivalente cu ale altcuiva? Nu vor fi niciodată, pentru că nu poți învăța pe cineva să gândească și să evalueze exact ca tine. Este o absurditate să investim bani în astfel de standarde, pentru că ne învârtim în jurul unor forme fără fond. Avem de zeci de ani un profil al absolventului, stabilit prin ordine de ministru, dar statul nu ne-a oferit instrumentele necesare pentru a evalua acest profil. De exemplu, cum pot eu să cunosc profilul unui elev care vine la mine la Liceul Lazăr? Cum aș putea să îl evaluez corect? Ar fi fost greu pentru stat să creeze mijloace pentru un profil adecvat al elevului, mai ales că avem atâția experți. Dar nu o face, pentru că, pur și simplu, nu este interesat de acest aspect.
„Este inuman”. Directoarea de la Colegiul Lazăr din București explică de ce refuză examenul separat de admitere. Ce propuneLegea îmi impune să elaborez un plan individual de dezvoltare pentru fiecare elev. Băi, ne-am tâmpit cu toții? Asta este imposibil de realizat în mod real, având în vedere că într-o clasă sunt treizeci de copii. În loc să mă lase să mă descurc singur, statul ar trebui să pună la dispoziția cadrelor didactice un instrument modern, care să valorifice, de exemplu, inteligența artificială, pentru a ajuta la identificarea profilului fiecărui elev și la orientarea sa școlară și profesională. De ce nu se întâmplă acest lucru? Pentru că, din păcate, nu există interes real din partea nimănui.
Suntem fără speranță, nu ne mai trezește nimeni! Întotdeauna facem scandal doar atunci când ne dăm seama că se pregătește o prostie de proporții care ar putea grăbi și prăbușirea sistemului, așa cum este cazul acum cu acest examen separat de admitere la liceu. Noi am ieșit din Alianța Liceelor Centenare în clipa în care am înțeles că nu reprezintă Colegiul Național pe care îl conduc. Câți alți directori au procedat la fel? Niciunul, doar eu. De ce? Credeți că ceilalți nu au văzut aceleași probleme? Poate că da, dar au preferat să rămână, pentru că sună bine să fii în Alianța Liceelor Centenare. De când am refuzat atunci să iau parte doar la ședințe unde toți directorii aplaudau la toate aberațiile, mi se spune „nebuna de la Lazăr”. În vremurile astea, normalitatea a devenit anormalitate. Trăim exact ca în Ferma animalelor: o lume distopică, în care cine spune adevărul este marginalizat, iar realitatea este răsturnată. Trăim într-o distopie.
Facem față acestor provocări cu mult efort și cu o suprasolicitare constantă a profesorilor, care muncesc suplimentar, fără ca acest efort să fie recunoscut de nimeni. De exemplu, în prezent, eu dezvolt un hub de inteligență artificială pentru elevi, unde o grupă de 20 de copii va urma o programă specială timp de un an. Este un proiect al nostru, al Colegiului Național „Gheorghe Lazăr”, dar pentru a-l duce mai departe am nevoie de profesori. Mă gândesc cum să îi conving să se alăture, cum să îi determin să accepte să facă acest lucru în plus față de ceea ce fac deja, fără să am de unde să le ofer plată suplimentară. Este normal ca eu să fiu nevoită să caut metode să le ating sufletele pentru a-i determina să participe la un proiect constructiv, care aduce valoare atât nouă, cât și societății? Cu siguranță, nu este normal.




















































