Educație prin film în liceele din România. „Școala nu-i învață cum să trăiască, ce să facă cu viața lor”
0Un festival aflat la a noua ediție duce filme documentare, de ficțiune și de animație în licee din toată țara, făcându-i pe elevi să-și pună întrebări și să înțeleagă ce se întâmplă cu ei și în jurul lor.
Educația prin film este provocarea lansată de Asociația Bloc Zero profesorilor din toată țara. În perioada 18 octombrie – 25 noiembrie, membrii asociației au ajuns din nou în zeci de licee din România, în cadrul Festivalului luna.doc. Festivalul este la a noua ediție, iar în acest an tema a fost „Viitorul_ în_construcție“, aducând în discuție felul în care ne raportăm la viitor, cum revoluția digitală influențează progresul social și ce putem face pentru a ne bucura de noile tehnologii fără a ne pierde pe noi, intimitățile și libertățile noastre.
Șapte filme documentare, de ficțiune și de animație, toate încadrate în tema propusă, dar oferind perspective diferite, au fost proiectate în licee, vizionările fiind precedate de discuții și urmate de alte discuții cu tinerii Generației Z (născuți în perioada 1997-2012).
Este, de altfel, ceea ce liceenilor le lipsește, o spun chiar ei la fiecare întâlnire, anume abordarea temelor care pe ei îi interesează foarte mult, însă altfel decât se procedează, de obicei, la clasă. Elevii își pot exprima, în cadrul acestui proiect, opiniile și în scris sau prin realizări video, acestea fiind găzduite pe platforma asociației Bloc Zero.
Deși Festivalul luna.doc a propus, în ediția cu numărul nouă, șapte filme, prin programul Kinoteca, pus la dispoziție de Asociația Bloc Zero, profesorii interesați pot găsi o mulțime de alte filme și resurse educaționale, grupate pe teme: educație ecologică, educație emoțională, educație media, educație pentru drepturile omului. Profesorii își fac un cont și pot ulterior proiecta filmele la clasă, accesul fiind nelimitat.
„Weekend Adevărul“ a vorbit cu coordonatoarea Festivalului luna.doc, Ramona Ferencz-Flatz, despre experiențele în liceele din România, despre nevoile adolescenților, așa cum acestea se desprind în cadrul discuțiilor, despre temerile lor, despre proiectul asociației de a realiza un opțional de educație cinematografică, astfel încât profesorii care vor să introducă filmul printre resursele educaționale să aibă la dispoziție un instrument adecvat.
„Încercăm să acoperim cât putem noi de mult România“
Pentru a se putea bucura de prezența caravanei luna.doc în școala lor, profesorii interesați au avut la dispoziție o perioadă pentru înscrieri. Pe de o parte, ecoul edițiilor anterioare, pe de alta, pandemia și imposibilitatea de a se întâlni, la ediția trecută, altfel decât online, au făcut ca numărul solicitărilor pentru această ediție să fie foarte mare. S-a ajuns cu filmele pe tema „Viitorul în construcție“ peste tot în țară, însă multe alte invitații au rămas neonorate, spre regretul membrilor asociației.
„Încercăm să mapăm (n.r.- acoperim) cât putem noi de mult România, dar evident că s-au înscris foarte mulți profesori și din păcate nu o să se-ntâmple. (...) Profesorii pot face proiecții la clasă și fără să fim noi prezenți. Platforma este deschisă pentru toată lumea, este gratuită. Cumva pandemia a scos la suprafață faptul că ne putem întâlni și pe platforma Zoom și uneori profesorii spun: dacă nu puteți veni la clasă, pe zoom dacă ați putea... Asta pentru că profesorii consideră că atunci când vine o persoană din afară elevii sunt mai receptivi, mai angajați“, a dezvăluit coordonatoarea Festivalului luna.doc.
Fiecare proiecție înseamnă mult mai mult decât minutele filmului propriu-zis. „Facem diverse activități cu ei, dar toate au legătură cu filmul respectiv. Sunt activități înainte de proiecție, sunt altele după proiecție, 90% sunt discuții. Noi punem probleme, încercăm să obținem răspunsuri. Le spun din start că nu există răspunsuri greșite, pentru că nu le predau o materie. Analizăm filmul, uneori mai facem activități, îi rog să scrie ceva legat de ce am discutat, ce părere au, sau le dau cumva o temă de gândire pentru data viitoare, iar profesorul care este prezent poate să primească feed-back-ul“, a explicat Ramona Ferencz-Flatz.
Iar faptul că sunt auziți, sunt ascultați și li se cere opinia îi face pe tineri să privească astfel de activități cu un interes special. Se întâmplă ca înainte de a viziona filmul să exprime o părere pe tema în dicuție, iar după vizionare acea opinie deja să fie mult nuanțată, pentru că elevii sunt puși față în față cu perspective pe care nu le-au avut în vedere.
Educația emoțională, dorită de elevi
Deși în sistemul românesc de învățământ nu se face educație conform așteptărilor elevilor, în foarte multe școli există „oaze“, dovadă și interesul anumitor profesori pentru astfel de experiențe la care să-și facă elevii părtași. Sunt profesori de toate disciplinele, sunt în marea lor majoritate acei dascăli care încearcă în mod constant să-și înțeleagă elevii și care se folosesc de resurse din afara sistemului. Doar pe platforma Kinoteca sunt înregistrate aproximativ 1.800 de conturi, 1.500 fiind profesori activi, care accesează periodic filme și alte resurse puse la dispoziție.
Acești profesori simt ce ar avea nevoie elevii lor și aleg filmele astfel încât să îi poată provoca la discuții pe subiecte care îi macină – iar aceste subiecte nu sunt deloc puține. Copiii se simt copleșiți și chiar le mărturisesc asta adulților dornici să-i asculte. Este motivul pentru care, a precizat directorul Festivalului luna.doc, se ia în calcul reluarea temei „Show Me Emotion“ dezvoltată în 2021, atunci când intervenția Asociației Bloc Zero a fost online.
„Am observat îngrijorarea lor și anul trecut, când am avut această temă, a sănătății mintale. Tema a fost «Show Me Emotion», educație emoțională prin film documentar. Odată cu social media sunt expuși mult, mult mai mult: de la diverse filmulețe, acțiuni până la stimuli care îi fac să meargă într-o anumită direcție, și nu-și dau seama întotdeauna că ar trebui să pună o pauză sau o barieră. Există o legătură clară între cât de mult stai în social media și cum te raportezi la social media și stima de sine, anxietate, depresie“, mai subliniază Ramona Ferencz-Flatz.
Elevii vorbesc în discuțiile purtate în urma vizionării filmelor despre sentimentele care uneori îi copleșesc și descriu faptul că se simt „bombardați din toate părțile“. „Le spun că trebuie să filtreze, să-și dezvolte acea gândire critică, să nu ia de bun ce văd și uneori să-și dea seama ce anume caută ei pe platformele de socializare, ce nevoie își satisfac, și poate că ar trebui să găsească asta în realitate, în prezentul real. Adică cu prietenii, față în față, cu colegii“, a mai explicat reprezentanta Asociației Bloc Zero.
Proiecție în viitor: educația cinematografică
Librăria digitală Kinoteca și festivalul luna.doc ar putea fi în curând completate și cu un opțional de educație cinematografică.
„Un copil care este expus și la alt tip de artă, la alt tip de stimul audio-video, mai cu substanță, cred că este un copil câștigat. Se dezvoltă gândirea critică și o anumită sensibilitate. Încercăm să mergem la Ministerul Educației, avem un proiect, am vorbit cu 10 profesori, încercăm să stabilim cu acești 10 profesori cam care ar fi nevoile, cum ar trebui să arate un opțional, cum reacționează copiii, ca în baza acestei experiențe de un an jumătate – un an școlar și încă un pic –, să putem să avem o bază”, a mai precizat Ramona Ferencz-Flatz.
Între timp, Kinoteca este în continuare disponibilă celor interesați, aici profesorii găsind și un ghid despre vizionare. Sunt filme ce pot fi proiectate la aproape toate cursurile – de la istorie la educația mediului. Membri luna.doc curatoriază această listă, iar filmele rămân valabile pe platformă cel puțin un an. „Dacă un film îl cumpărăm pentru trei ani, timp de trei ani orice profesor are acces. Dacă noi considerăm că este important, că a fost cerut, îl mai cumpărăm pentru încă trei ani. Încercăm să căutăm finanțatori pentru astfel de cheltuieli, pentru că nu sunt mici. Finanțatorii uneori doresc să știe cu exactitate numărul elevilor la care au ajuns filmele“, a precizat Ferencz-Flatz.
Adolescenții stau singuri în fața viitorului
În fiecare an, Asociația Bloc Zero lansează și un sondaj în rândul tinerilor, iar concluziile le transmit și profesorilor. Este, spune Ramona Ferencz-Flatz, o oglindă pe care asociația o pune în fața dascălilor interesați. „Mulți copii, și anul trecut, și acum doi ani, spuneau că mulți profesori nu ies din propria lor materie, din căsuța lor. Chiar acum, la un liceu destul de bun, mi-au zis că școala nu-i învață cum să trăiască, ce să facă cu viața lor, îi învață doar materie seacă, ca acum 30-40 de ani, și că după ce termină, ei nu știu în ce direcție s-o ia“, a relatat directorul festivalului.
Elevii spun în mod repetat că și-ar dori ca educația să evolueze. „Când i-am întrebat ce înseamnă să evolueze, au spus că vor ca profesorii să fie mai implicați și să facă materia mai atractivă. Să-nțeleagă că totuși suntem în secolul XXI și că ei au nevoie de o altă bază, alte informații“, a completat Ramona Ferencz-Flatz.
Tinerii Generației Z nu se tem de tehnologie
Festivalul luna.doc a ajuns și în licee bine cotate, dar și în licee din zone slab dezvoltate, astfel că membrii asociației organizatoare au putut sta de vorbă cu tineri din orașele mari și cu tineri din orășele în care perspectivele profesionale de-abia se întrezăresc. Din discuții, atunci când vine vorba de viitoarele meserii, de cum se văd tinerii pe piața muncii, reiese că elevii din marile orașe privesc cu mai mare încredere spre viitor. „Cred că cei din afara orașelor mari sunt mult mai dornici de discuție, se implică un pic mai mult, în același timp sunt și mai panicați în legătură cu job-urile. «Să avem bani, să avem carieră, să avem succes», cam acestea sunt gândurile“.
Ramona Ferencz-Flatz a explicat că modul cum își proiectează tinerii viitorul este strâns legat de experiențele personale, de istoricul călătoriilor în alte țări, de nivelul de educație în familiile din care provin. Însă și modul cum se raportează la tehnologie ține cont de aspectele menționate anterior.
„Nu există alb și negru. Unii sunt foarte încrezători, alții cred că părinții lor își vor pierde joburile, sau că joburile la care ei se gândesc nu vor mai fi, că va fi mai greu de dobândit un job pentru că vin roboții, inteligența artificială va prelua din ele, dar sunt și alții foarte încrezători că, și dacă anumite joburi nu vor mai exista în formula actuală, se vor crea altele. Răspunsul este variat. Nu poți spune că Generația Z crede doar asta. Cred că are legătură și cu ce educație primesc, cât de deschiși sunt, cât de mult au plecat în străinătate, are legătură și cu asta“, a explicat Ramona Ferencz.
Internetul, calea către libertate
Asociația Bloc Zero pune la dispoziția profesorilor interesați, pe platforma amintită, și rezultatele unui studiu deosebit de interesant, cu tema „Cum percepe Generația Z viitorul“. Rezultatele acestui studiu, realizat printr-un chestionar aplicat online pe un eșantion de 1.344 de elevi cu vârste între 14 și 16 ani, din licee și școli profesionale, pot constitui în orice moment o bază de discuții cu cei responsabili de educația tinerilor, iar în anumite licee astfel de discuții chiar au loc. Cei mai mulți dintre respondenți studiază în licee teoretice (73%), 26% la un liceu tehnologic/vocațional/agricol și mai puțin de un procent studiază la școli profesionale.
Întrebați cât de des folosesc internetul pentru diverse activități, tinerii au dezvăluit că discuțiile pe chat cu prietenii/colegii, ascultarea muzicii și urmărirea videoclipurilor le ocupă, zilnic, cel mai mult din timp – 86%. Doar 43% caută zilnic informații legate de hobby-uri și interese personale, doar 28% caută informații pentru temele de la școală, 25% sunt preocupați de jocurile video, iar 23% urmăresc zilnic filme și seriale.
„Căutarea de informații și știri este destul de puțin prezentă între preocupările adolescenților respondenți: 33% declară că nu citesc niciodată știri online despre actualitatea politică românească sau internațională, 21% nu caută niciodată informații despre joburile viitorului și despre evoluția pieței muncii, 19% nu caută niciodată informații despre ultimele trenduri în materie de noi tehnologii. De asemenea, 15% nu folosesc niciodată internetul pentru a căuta oportunități de studiu sau profesionale“, au concluzionat autorii studiului.
Cât despre ce planuri au după finalizarea studiilor liceale, răspunsurile tinerilor variază în funcție de tipul de liceu urmat. Astfel, absolvenții de liceu tehnologic, vocațional, agricol sau de școli profesionale plănuiesc să lucreze în paralel cu studiile, încă din primul an de facultate, într-un procent mai mare decât absolvenții de liceu teoretic (41% față de 29%). Unde vor să studieze este o altă întrebare la care tinerii au răspuns diferit în funcție de profilul urmat în liceu. Cei care studiază în licee teoretice sunt mai motivați să studieze în afara României. „Nivelul de studii al mamei este de asemenea decisiv pentru modul în care adolescenții își planifică viitorul: adolescenții ale căror mame au studii universitare apreciază în mai mare măsură decât ceilalți respondenți că vor urma o facultate“, este o altă concluzie.
Deși sunt optimiști în raport cu viitorul personal, peste jumătate (55%) dintre adolescenți așteptându-se în foarte mare măsură să aibă un loc de muncă mai bun decât cel pe care îl au părinții, îngrijorează răspunsurile privitoare la rolul pe care îl joacă școala în planificarea viitorului lor. „Mulți cred în foarte mică măsură că școala îi pregătește pentru viitor: 18% cred că vor găsi loc de muncă în domeniul în care îi va pregăti școala și doar 16% consideră că competențele/abilitățile dobândite în școală îi vor ajuta să obțină un loc de muncă“, este concluzia desprinsă pe baza răspunsurilor elevilor.
Tinerii, viitori oameni ai legii
O altă întrebare din chestionar a vizat de asemenea planurile de viitor, tinerii afirmând că peste zece ani se văd activând în următoarele domenii: poliție și justiție (20%), medicină (14%), alte domenii nespecificate (13%), învățământ (12%). „Domeniile IT și telecomunicații (10%) ocupă poziția a cincea în rândul opțiunilor profesionale. Printre cel mai puțin atractive sectoare se numără agricultura și silvicultura, industria, administrația publică, comerțul, construcțiile, sectorul non-guvernamental, băncile, finanțele și asigurările“, mai spun rezultatele studiului.
Adolescenții se sfătuiesc în privința viitorului, și cu atât mai mult a viitorului lor profesional, mai mult cu părinții decât cu profesorii. La fel se întâmplă și în privința discuțiilor despre piața muncii, 61% dintre adolescenți răspunzând că nu au discutat niciodată cu profesorii despre piața muncii, iar 51% nu au atins subiectul în discuțiile cu părinții. Ce se va întâmpla după liceu, care sunt domeniile către care se vor îndrepta sunt subiecte abordate de asemenea insuficient. „Doar 62% dintre tineri au discutat cu profesorii despre viitorul lor educațional, 45% au abordat subiectul planificării carierei și 34% au discutat cu profesorii despre posibilitatea de a pleca din România pentru studii“, este concluzia în urma centralizării răspunsurilor tinerilor.
Se încarcă comentariile...
