Analiză De la „dronele nu au existat” la „România intră în război” - Val de dezinformări după doborârea dronelor rusești

Ultimele trei incidente, produse în perioada pe 24, 25 și 26 iulie, când avioane F-16 ale Forțelor Aeriene Române au neutralizat trei drone rusești, au generat o amplă campanie de manipulare. De la acuzații că totul ar fi fost regizat de autorități până la teorii potrivit cărora dronele ar aparține Ucrainei sau că România ar fi intrat în război cu Federația Rusă, narațiunile s-au propagat cu rapiditate, în special pe TikTok, în ciuda dovezilor indubitabile. Pentru a înțelege de ce narațiunile false despre drone găsesc un public atât de receptiv, „Adevărul” a discutat cu sociologul Antonio Amuza, cercetător și cadru didactic la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării a Universității din București.

Dovezile prezentate de Ministerul Afacerilor Externe ambasadorului Rusiei. FOTO: MAE

1. „Dronele nu au existat. Totul este o înscenare”

Una dintre cele mai răspândite teorii ale conspirației îi aparține lui „BobbyD”, un cunoscut influencer pro-rus, susținător de-ai lui Călin Georgescu. Pe numele său real Bogdan Dumitru, acesta a susținut în mai multe clipuri difuzate pe TikTok că autoritățile ar fi inventat incidentele pentru a distrage atenția de la problemele politice interne.

Narațiunea a fost promovată și pe alte conturi, care au sugerat fără nicio dovadă că apariția dronelor coincide suspect cu scăderea încrederii în președintele Nicușor Dan și că întregul episod ar fi fost „pus în scenă”.

Realitatea este însă documentată, iar probe indubitabile. Fiecare dronă a fost urmărită pe radar din momentul pătrunderii în spațiul aerian românesc, interceptată de avioane F-16 și localizată după prăbușire. 

2. „Dronele sunt ucrainene, nu rusești”

O altă narațiune falsă intens distribuită a încercat să mute responsabilitatea asupra Ucrainei. Europarlamentarul Luis Lazarus, ales pe lista SOS România, a afirmat că dronele ar aparține Kievului și a susținut că autoritățile române ar ascunde adevărul pentru a implica România într-un conflict direct cu Federația Rusă.

În urma probelor ridicate, anchetatorii au stabilit fără urmă de îndoială originea rusă a dronelor, iar dovezile au stat inclusiv la baza convocării ambasadorului Federației Ruse la Ministerul Afacerilor Externe. 

3. „Doborârea dronelor înseamnă că România intră în război”

O altă temă recurentă în spațiul online este aceea că simpla interceptare a dronelor reprezintă o escaladare militară și ar transforma România într-o parte beligerantă. Deputata AUR Lidia Vadim-Tudor a susținut că autoritățile „împing România în război”, iar neutralizarea dronelor ar fi o dovadă în acest sens.

În realitate, apărarea propriului spațiu aerian reprezintă una dintre atribuțiile fundamentale ale oricărui stat suveran. România acționează în baza legislației adoptate în 2025, care permite doborârea aparatelor fără pilot ce pătrund ilegal în spațiul aerian național.

De altfel, reacția statului român după cele trei incidente nu a fost una militară împotriva Rusiei, ci una diplomatică. Bucureștiul a convocat ambasadorul rus și a declarat un diplomat persona non grata, măsuri prevăzute de dreptul internațional.

4. „România nu mai decide singură. NATO dă ordinele”

O altă manipulare, lansată tot de BobbyD., exploatează rolul NATO în sistemul integrat de apărare aeriană și susține că România și-ar fi pierdut controlul asupra propriei armate.

Este adevărat că, în cadrul sistemului de apărare al Alianței, Centrul Combinat de Operații Aeriene (CAOC) de la Torrejón, din Spania, coordonează imaginea aeriană și poate transmite ordinul tactic de interceptare. Însă decizia finală privind folosirea armamentului aparține exclusiv autorităților militare române. În toate cele trei cazuri, ordinul de tragere a fost emis de comandantul român aflat la sol.

În concluzie, NATO ajută România să își exercite suveranitatea asupra teritoriului național, în niciun caz nu o subminează. 

5. „Nu merită să doborâm drone de 100.000 de euro cu rachete de milioane”

Fostul deputat Sebastian Ghiță a criticat costurile intervenției și a susținut că România ar cheltui peste un milion de euro pentru distrugerea unor drone mult mai ieftine.

Argumentul ignoră însă scopul principal al unei astfel de misiuni. O dronă încărcată cu explozibil nu este evaluată prin comparația dintre prețul ei și costul interceptării, ci prin riscul pe care îl reprezintă pentru populație și infrastructura critică.

Discuția privind dezvoltarea unor sisteme anti-dronă mai ieftine este legitimă și există inclusiv soluții românești aflate în dezvoltare. Ea nu schimbă însă obligația statului de a neutraliza imediat o amenințare atunci când aceasta pune în pericol vieți omenești.

De ce prinde dezinformarea atât de ușor în România

Succesul narațiunilor false despre drone nu poate fi explicat doar prin activitatea conturilor care le distribuie. Sociologul Antonio Amuza spune că fenomenul are la bază criza de încredere care afectează de ani buni societatea românească.

„Cred că, în primul rând, trebuie să plasăm această discuție în contextul unei societăți care traversează o profundă criză a încrederii. Vedem asta în toate barometrele sociologice. Noi am realizat mai multe sondaje, iar poate cea mai relevantă cifră este că 94% dintre români sunt conștienți că țara traversează o criză politică. Legătura cu fenomenul dezinformării este simplă. Avem aproape întreaga populație conștientă că ceea ce se întâmplă pe scena politică vine la pachet cu mesaje propagandistice, de o parte sau de alta. Nu intru în dezbaterea despre cine minte și cine nu, dar este evident că avem o societate scindată, care asistă la această confruntare dintre tabere”, explică Antonio Amuza.

Potrivit sociologului, neîncrederea în politicieni s-a extins și asupra presei, ceea ce îi determină pe mulți oameni să privească cu suspiciune inclusiv informațiile verificate.

„Această luptă dintre tabere nu ar exista dacă nu ar găsi un teren fertil în lipsa de încredere. Oamenii se uită către liderii politici și au impresia că interesele lor nu mai sunt reprezentate. În același timp, se uită și către mass-media. În barometrele noastre, încrederea în presă este, din nou, la niveluri foarte scăzute. Pentru că o parte a presei este percepută ca făcând jocuri politice, oamenii ajung să așeze jurnaliștii și trusturile media în aceeași categorie cu politicienii de care sunt deja dezamăgiți. Astfel, neîncrederea se transferă și asupra mass-mediei”, spune cercetătorul.

Amuza afirmă că oamenii filtrează informațiile mai degrabă prin propriile convingeri decât prin fapte, iar acest mecanism favorizează răspândirea dezinformării.

„Am analizat acest fenomen încă din perioada anulării alegerilor și atunci am observat că principala dezamăgire era îndreptată spre presă, urmată de clasa politică. Legitimitatea se construiește social, dar ea este decodificată în primul rând emoțional. Oamenii filtrează informațiile prin propriile convingeri și prin ceea ce simt. Dacă mesajele pe care le primesc sunt în acord cu percepțiile lor, le consideră autentice. Dacă sunt în contradicție cu ceea ce cred deja, tind să le perceapă drept propagandă sau lozinci lipsite de autenticitate”, afirmă sociologul.

El atrage atenția și asupra unei realități mai puțin vizibile din mediul online: majoritatea utilizatorilor nu participă la disputele de pe rețelele sociale, deși sunt expuși acelorași mesaje.

„Noi avem impresia că Facebook sau alte rețele sunt dominate de două tabere aflate permanent în conflict. În realitate, cea mai mare categorie este formată din oamenii care nu comentează, nu distribuie și nu dau like. Ei sunt majoritari, doar că nu avem indicatori care să măsoare absența, ci doar prezența”, explică Amuza.

În opinia sa, problema nu este doar existența campaniilor de dezinformare, ci vulnerabilitatea societății în fața acestora.

„Exercițiile de dezinformare nu prind rădăcini atât de puternice pentru că societatea românească este deja profund sceptică. Ca sociolog, mă interesează mai degrabă motivele pentru care oamenii devin atât de ușor manipulabili decât mecanismele prin care sunt manipulați”, spune cercetătorul.

Concluzia sa este că această vulnerabilitate s-a construit în timp, pe fondul pierderii încrederii atât în clasa politică, cât și în mass-media.

„Politicienii au tratat electoratul ca pe un dat și au făcut promisiuni care nu s-au materializat. La rândul ei, presa a acordat adesea atenție unor teme secundare, în timp ce societatea era preocupată de problemele majore. În aceste condiții, presa a ajuns să fie percepută mai degrabă ca un instrument al politicienilor decât ca acel câine de pază al democrației care ar trebui să fie”, conchide Antonio Amuza.

Trei zile, trei drone doborâte

În mai puțin de 48 ore, între dimineața zilei de 24 iulie și cea a zilei de 26 iulie, Armata Română a doborât trei drone rusești care au încălcat spațiul aerian sau apele teritoriale ale României. 

Primul incident a avut loc vineri, la ora 11.02, când un avion F-16 al Forțelor Aeriene Române a interceptat și distrus o dronă într-o zonă nelocuită. Potrivit Parchetului General, fragmentele recuperate au confirmat că era vorba despre o dronă de tip Shahed, utilizată de Federația Rusă în războiul din Ucraina.

A doua dronă a fost doborâtă sâmbătă, în jurul orei 08.30, la aproximativ 10 kilometri vest de localitatea Sfântu Gheorghe, în Delta Dunării. Președintele Nicușor Dan a precizat că aparatul a fost neutralizat de același echipaj de F-16 care intervenise și cu o zi înainte, iar ulterior echipe ale Ministerului Apărării au fost trimise în teren pentru recuperarea și analizarea resturilor.

Cel de-al treilea incident s-a produs duminică. Radarele MApN au detectat o dronă în apropierea spațiului aerian românesc, iar la ora 10.08 aceasta a pătruns în apele teritoriale ale României. Cinci minute mai târziu, la ora 10.13, aeronava F-16 a distrus ținta deasupra Mării Negre, în zona Sulina-Chilia, încheind o serie de trei interceptări succesive fără precedent pentru Armata Română.

Ca reacție, Ministerul Afacerilor Externe a convocat ambasadorul Rusiei la București, a declarat un diplomat rus persona non grata și l-a rechemat pentru consultări pe ambasadorul României la Moscova.

Potrivit MApN, numai în 2026 au fost înregistrate 18 pătrunderi neautorizate de drone în spațiul aerian românesc, însă doar trei au necesitat doborârea lor. De la începutul războiului din Ucraina au fost consemnate 33 de încălcări ale spațiului aerian și 50 de cazuri în care au fost descoperite pe teritoriul României drone sau fragmente provenite de la acestea.