
Succesul mondial al filmului „Odiseea” poate renaște o dispută geopolitică străveche, mereu fierbinte și încrâncenată
Era de așteptat să urmeze un reviriment al interesului pe care nu a încetat să-l prezinte opera și personalitatea rapsodului căruia tradiția îi atribui paternitatea capodoperelor „Iliada” și „Odiseea”.

Repune acum în discuție vechile teme aliniate pentru istorie de filozoful german Friedrich August Wolf într-un eseu devenit celebru din anul 1795 în care se întreba „Cine era cu adevărat Homer?”, „A existat cu adevărat?”, Cum a fost posibil să creeze opere de o asemenea amploare sau nu este vorba decât de o creație colectivă, însumând adăugirile traducătorilor și scribilor care timp de secole au transcris și îmbogățit opera orală inițială”?
Există zone de mister pe care istoriografia nu a fost în stare să le lămurească nici până azi. Primele mărturii apar târziu, secole după momentul în care se spune că ar fi trăit Homer, adică secolul VII Î.Hr.. O referință clasică s-ar afla Imnul către Apollo, un text inclus în Imnurile homerice, atribuite de tradiție marelui poet dar care, în realitate, sunt opera mai multor creatori din secole diferite. În versetul 127, poetul vorbește despre sine ca fiind „un cântăreț orb care locuiește pe muntele Chios”. De aici legenda ulterioară care-l prezintă pe Homer drept un rapsod orb născut în provincia Ionică.
Din acest punct, cu voia dumneavoastră, începe povestea mea de acum, căci IONIA a fost o regiune istorică situată pe coasta de vest a Asiei Mici, în Turcia de astăzi. Centrul regiunii era orașul Izmir și era locuită de tribul grecesc al ionienilor, bine cunoscut și foarte respectat focar de cultură, comerț și loc privilegiat de întâlnire pentru diversele școli filozofice ale vremii. Marile sale orașe, Milet, Efes, Foceea dar și orașele-insule Samos și Chios erau magnetul în jurul căruia s-a format Liga Ionică, alianța formată din 12 oraș-state ioniene.
Disputa de acum pare minoră, simplă și chiar ușor de depășit: e vorba de a ști dacă Homer era grec sau turc, a doua variantă fiind susținută de datele expuse de cercetătorul Altan Altin care a publicat recent o carte pe acest subiect. În deschiderea articolului aveți fotografia unei grote situate deasupra grădinilor cu măslini de la Bornova, localitate din provincia turcă (acum turcă) Izmir „loc pe care cei de aici l-au numit dintotdeauna Valea lui Homer. Călători din lumea întreagă veneau odinioară să vadă grota unde Homer și-a compus poemele”. Pentru a-și argumenta teza, istoricul turc se bazează în principal pe analiza unui basorelief care datează din sec III Î.Hr în care este reprezentată scena zeificării poetului, fiind reprodusă cu mare precizie grota de la Bornova, Grota lui Homer...
O chestiune care interesează doar istoricii?
Absolut deloc, căci avem aici o ilustrare perfectă a complexului „soft power – turism cultural” prin care o țară își folosește patrimoniul cultural, atrage turismul internațional și, mai presus de orice, ajută la întărirea prestigiului național prin prezentarea unui cât mai bogat patrimoniu cu personalități de talia lui Homer, în cazul nostru. Sigur că este vorba despre un nou episod al concurenței imemoriale cu Grecia dar, în mod specific, în subsidiar, ar fi un argument excelent pentru a contesta superioritatea culturii antice grecești prezentată ca sursă principală de influență tradițională asupra culturii europene.
Nu numai că astfel s-ar reechilibra istoria culturii spațiului european luând în considerare valoarea spațiului Anatoliei, dar ar fi, istoric vorbind, un argument incontestabil privind dreptul multimilenar al turcilor ca locuitori și creatori de cultură și istorie în spațiul Ionic.
Încercarea de „recuperare” istorică a lui Homer este doar un episod din acțiunea care se bazează pe un curentul, literar și filosofic ideologic denumit Anatolianism apărut în anii 1920 și, în formula denumită Anatoliasmul Albastru (sau Umanismul Anatolian), a fost promovat de intelectuali din stânga-kemalistă (precum Azra Erhat și Sabahattin Eyubaoglu). Se referea la civilizația anatoliană ca la o sinteză profundă între influențele pre-turcești, hitite, greco-romane și bizantine, alături de cele selgiucide și otomane.
În condițiile în care Erdogan se îndepărtează constant de Europa instituțională, își întărește demersul de a deveni coordonator și apărător al lumii musulmane și valorilor sale.
De ce nu, cu Homer adăugat astfel valorilor reprezentative înscrise de Turcia pe Cerul Albastru ce îi este simbol?





















































