Rusia ajută în secret Iranul să dezvolte rachete de croazieră supersonice, potrivit Financial Times

Rusia a sprijinit în secret, începând din 2023, dezvoltarea unui nou tip de armament iranian, într-unul dintre cele mai importante transferuri cunoscute de tehnologie militară strategică de la Moscova la Teheran, scrie Financial Times.

Rachete iraniene/FOTO:X

Programul, cu numele de cod C430L, ar implica unii dintre cei mai experimentați specialiști ruși în tehnologie rachetă, care ajută Iranul să construiască o nouă clasă de armament capabilă să amenințe portavioanele și alte nave militare americane din Orientul Mijlociu.

Ancheta publicației britanice a scos la iveală acest program pe baza unor scurgeri de corespondență rusă, a datelor privind deplasările unor ingineri și a analizei brevetelor militare. Programul a demarat în 2023 și, potrivit FT, continuă chiar și după declanșarea războiului dintre SUA și Israel, pe de o parte, și Iran, pe de altă parte.

Corespondența arată că C430L a continuat și în 2026, deja după începerea războiului dintre SUA și Israel. Rusia pregătea rapoarte tehnice pentru Teheran, iar cele două părți discutau despre următoarea etapă a programului. O scrisoare a Rosoboronexport din iunie 2026 arată că părțile încă negociau elementele următoarei etape și planificau noi runde de discuții privind rapoartele tehnice ruse. Nu se știe deocamdată dacă această nouă etapă a demarat.

Obiectiv: un motor capabil de viteze supersonice

Scopul central al C430L este să ajute Iranul să dezvolte un motor cu reacție de tip statoreactor (ramjet), care ar permite unei rachete de croazieră să zboare la o viteză de câteva ori mai mare decât cea a sunetului. Potrivit experților rachetiști, citați de FT, această tehnologie este aproape sigur destinată rachetelor de croazieră anti-navă și celor pentru lovituri terestre.

Rachetele de croazieră supersonice combină viteza mare cu capacitatea de a zbura la altitudine joasă, reducând astfel timpul pe care sistemele moderne de apărare aeriană și antirachetă îl au la dispoziție pentru depistare și interceptare. Pentru Iran, acest lucru este cu atât mai important în Golful Persic, unde SUA și aliații regionali dispun de sisteme moderne de apărare, terestre și navale.

Iranul a construit deja și a testat în zbor o instalație cu propulsie de tip statoreactor, însă nu există dovezi că o rachetă de croazieră supersonică realizată cu ajutor rusesc ar fi fost deja pusă în funcțiune.

„Este un transfer, din partea Rusiei, al unei tehnologii militare extrem de sensibile din punct de vedere strategic, pe care iranienii au încercat să o obțină de zeci de ani”, a declarat Fabian Hinz, expert în rachete iraniene și analist la organizația britanică Conflict Armament Research. „Un program de o asemenea amploare ar fi necesitat aprobare politică la cel mai înalt nivel în Rusia”, a adăugat el.

Un fost analist militar al CIA specializat pe Iran, Jim Lamson, în prezent la Centrul James Martin pentru Studii de Neproliferare, a spus că, pentru iranieni, reușita ar însemna apariția unui sistem de armament strategic calitativ nou, capabil să amenințe navele Marinei SUA. Potrivit corespondenței obținute de FT, negocierile privind programul au continuat și în această vară.

Parte a unei apropieri militare tot mai strânse între Moscova și Teheran

C430L se înscrie într-o relație strategico-militară din ce în ce mai strânsă între Rusia și Iran. Teheranul a furnizat Moscovei drone de atac Shahed, devenite o componentă importantă a războiului Rusiei împotriva Ucrainei, și a ajutat Rusia să înceapă producția acestora pe teritoriul propriu. Ucraina și oficiali occidentali au acuzat, de asemenea, Rusia că a oferit Iranului sprijin direct în timpul războiului cu SUA și Israel, inclusiv imagini din satelit, asistență cu drone și componente de armament.

Programul C430L reprezintă însă o formă de cooperare mult mai profundă: Moscova ajută Teheranul să obțină cunoștințele tehnologice necesare pentru a-și dezvolta singur un sistem de armament strategic avansat.

„Programul secret al motorului statoreactor arată că Rusia încearcă să extindă războiul din Ucraina și să atragă SUA în alte teatre de operațiuni”, consideră Nicole Grajewski, profesoară la Sciences Po din Paris. „Rusia nu mai este atât de preocupată de liniile roșii din regiune.”

Programul de asistență pentru dezvoltarea rachetei supersonice a fost organizat de exportatorul de stat rus de armament Rosoboronexport, care a coordonat proiectul împreună cu compania NPO Mașinostroieniia. În 2014, Statele Unite au impus sancțiuni împotriva NPO Mașinostroieniia, numind-o una dintre principalele companii ruse producătoare de rachete, responsabilă pentru sisteme de rachete de croazieră lansate de pe mare, din submarine și de la sol, precum și pentru lucrări în sprijinul forțelor nucleare strategice ale Rusiei, inclusiv rachetele balistice intercontinentale.

Datele privind deplasările, consultate de FT, arată că reprezentanți ai exportatorului rus de armament și mai mulți ingineri de rang înalt de la NPO Mașinostroieniia au călătorit în mod repetat în Iran înainte ca acordul C430L să fie semnat oficial, în noiembrie 2023, cu Ministerul iranian al Apărării și Logisticii Forțelor Armate, la doar o lună după 7 octombrie.

Analiză tehnică amănunțită, bazată pe testele iraniene

Până în 2025, NPO Mașinostroieniia a primit un volum important de materiale tehnice iraniene legate de instalația cu propulsie statoreactor. Inginerii ruși au analizat datele unui test de zbor efectuat de Iran și au trimis Teheranului o listă detaliată de întrebări privind funcționarea sistemului, de la modificările din sistemul de combustibil și stabilitatea arderii, până la admisia de aer și duza motorului. Aceștia au vrut să afle, de asemenea, dacă motorul statoreactor a continuat să funcționeze după ce transmisia de date telemetrice, furnizate de Iran pentru evaluarea zborului, s-a întrerupt la mai puțin de un minut de la începutul testului.

Corespondența arată cum inginerii NPO au analizat un sistem pe care Iranul îl construise deja și îl testase, folosind experiența rusă pentru identificarea problemelor și îmbunătățirea proiectului. În aprilie 2025, Rosoboronexport a propus trimiterea în Iran a unei delegații de aproximativ douăzeci de specialiști ruși pentru consultări tehnice în cadrul C430L, iar Teheranului i s-a cerut, în aceeași corespondență, să răspundă întrebărilor inginerilor privind telemetria testelor de zbor înainte de vizita planificată.

Președintele rus, Vladimir Putin, i-a declarat marți omologului său iranian, Masoud Pezeshkian, că Moscova „încearcă să vă ofere ajutorul necesar în această perioadă dificilă” și „vă furnizează bunurile necesare”, fără a preciza despre ce este vorba. Programul C430L era deja activ când, în 2024, Putin amenințase că va răspunde livrărilor occidentale de rachete cu rază lungă de acțiune către Ucraina prin „livrarea armamentului nostru de aceeași clasă către regiuni ale lumii unde vor fi vizate obiective sensibile ale țărilor care fac același lucru față de Rusia”.

Parte a unui sprijin tehnologic mai amplu din partea Rusiei și Chinei

C430L face parte dintr-un sistem mai larg de asistență tehnologică secretă pe care Iranul a încercat, în ultimii ani, să o obțină de la Rusia și China pentru a-și consolida capacitățile militare. Tot FT a relatat, mai devreme în acest an, că Moscova a acceptat să livreze Teheranului sisteme portabile de apărare antiaeriană „Verba”, în timp ce Garda Revoluționară Iraniană a achiziționat în secret un satelit chinezesc de înaltă rezoluție, folosit ulterior pentru supravegherea bazelor militare americane din Orientul Mijlociu, aproximativ în perioada în care Iranul lansa atacuri de răspuns cu rachete și drone. Ulterior, SUA au impus sancțiuni furnizorului chinez Earth Eye, susținând că firma a transmis Iranului imagini din satelit în timpul războiului, care ar fi permis forțelor iraniene să lovească pozițiile americane.

Luate împreună, aceste programe arată cum Teheranul folosește tehnologie rusă și chineză pentru a-și corecta punctele slabe militare — de la apărarea antiaeriană și informațiile de pe câmpul de luptă, până la sistemele de lovire mai avansate. În timpul războiului declanșat de SUA și Israel în februarie, Iranul a folosit drone și lovituri rachetă de mare precizie, provocând daune semnificative bazelor militare americane și altor ținte fixe din Orientul Mijlociu. Teheranul nu a reușit însă, până acum, să producă daune comparabile forțelor navale americane.

Inginerii implicați

Printre specialiștii NPO Mașinostroienia implicați în C430L, mai mulți au călătorit repetat în Iran înainte de semnarea contractului, la finalul lui 2023. Printre aceștia s-ar număra Aleksandr Dergaciov, la acea vreme director adjunct al companiei de apărare și inginer-șef pentru rachete navale și sisteme de croazieră, potrivit unor documente de personal rusești scurse. Aleksandr Cebakov, șeful departamentului de proiectare a instalațiilor cu reacție pe bază de aer al NPO Mașinostroieniia, a vizitat de asemenea Teheranul de trei ori în 2023; brevete rusești analizate de FT arată că acesta este specializat în motoare statoreactoare supersonice pentru rachete de croazieră. Un alt specialist de rang înalt, Iuri Prohorciuk, șef al departamentului de aerodinamică și balistică al biroului de proiectare a rachetelor, figurează printre inventatorii unui brevet separat al NPO pentru o rachetă de croazieră hipersonică, cu motor statoreactor, destinată lovirii navelor și țintelor terestre.

La a treia vizită a inginerilor, în iulie 2023, li s-a alăturat Vladislav Kuzmiciov, șeful departamentului de tehnologii de apărare și spațiu al Rosoboronexport, care a negociat ulterior, în numele companiei de stat, contractul cu Ministerul iranian al Apărării și Logisticii Forțelor Armate.

O lacună tehnologică veche pentru Teheran

Iranul a dezvoltat rachete balistice tot mai sofisticate, inclusiv armament pe care Teheranul însuși îl numește hipersonic, și are o industrie proprie de motoare turboreactoare și turboventilatoare pentru rachetele de croazieră mai lente. Însă stăpânirea unei rachete de croazieră supersonice cu motor statoreactor — care asigură zbor controlat, susținut în atmosferă, la viteze de câteva ori mai mari decât cea a sunetului — a rămas o lacună tehnologică serioasă în arsenalul iranian.

Teheranul a încercat, timp de decenii, să o depășească, prin dezvoltări militare proprii, achiziții ilegale de tehnologie străină și tentative de inginerie inversă a unor sisteme străine, eforturi coordonate la cel mai înalt nivel. În 2016, fostul ministru iranian al Apărării anunța că țara va dezvolta rachete anti-navă supersonice. Doi ani mai târziu, doi diplomați iranieni au fost reținuți în Ucraina în timp ce încercau să achiziționeze componente și documentație pentru racheta anti-navă supersonică sovietică H-31A. În 2019, o companie legată de industria de apărare iraniană l-a filmat pe fostul lider suprem, ayatollahul Ali Khamenei, inspectând un motor statoreactor de fabricație proprie, iar în august 2023 agenția Tasnim, apropiată de Garda Revoluționară, a anunțat că Iranul a început testarea unui prototip de rachetă de croazieră supersonică.

Hinz a subliniat că realizarea unui armament funcțional bazat pe motor statoreactor este o sarcină extrem de complexă, pe care doar un număr redus de state o stăpânesc din punct de vedere tehnic. „Rușii sunt concentrați pe această tehnologie de foarte mult timp”, a spus el. „Oamenii cred adesea că transferul de tehnologie înseamnă doar schițe, componente sau rachete gata făcute. Dar dacă un inginer de 60 de ani vine și, folosindu-și experiența, ajută la rezolvarea unor probleme tehnice, asta are o valoare uriașă.”

Pentru Iran, stăpânirea unui astfel de motor ar putea permite, în cele din urmă, dezvoltarea mai multor tipuri de armament pe baza lui, perfecționarea generațiilor viitoare de rachete și reducerea dependenței de furnizori externi. „Dacă rușii vor putea ajuta iranienii să-și rezolve problemele tehnice, cred că acesta va deveni unul dintre cele mai importante paliere de asistență militaro-tehnică rusă acordată Iranului din ultimii ani, cu beneficii pe termen lung pentru industria de apărare iraniană”, a spus Lamson.