Exclusiv Lecția pentru România a „miracolului” din Moldova: „A făcut ceva ce politicienii români ezită, a depolitizat administrația”

Istoricul Cosmin Popa, specializat în istoria Uniunii Sovietice, a explicat cum a reușit o țară mică precum Republica Moldova să învingă teribila mașinărie de război hibrid în care Rusia a pompat sute de milioane de euro și ce lecții poate România să învețe de aici.

Maia Sandu a făcut o adevărată revoluție administrativă. FOTO: Profimedia

În data de 28 septembrie 2025, Republica Moldova a organizat alegeri parlamentare cu miză majoră: viitorul orientării ţării către Uniunea Europeană versus direcția pro-Rusia. Rezultatele finale au reconfirmat întărirea partidului de guvernământ pro-european, Partidul Acţiune şi Solidaritate (PAS), care a obţinut aproximativ 50,2% din voturi şi va deţine 55 din cele 101 mandate în Parlament.

Opţiunea cetăţenilor s-a conturat într-un context tensionat, marcat de acuzaţii privind dezinformarea, amenințări cibernetice, şi posibile tentative de influenţă externă. Pentru a garanta un proces electoral cât mai transparent şi corect, autorităţile moldovene au implementat, hotărât, o serie de măsuri precum:

Excluderea unor partide pro-ruse: Comisia Electorală Centrală, în urma unor decizii judiciare, a interzis participarea la alegeri a partidelor „Inima Moldovei” şi „Moldova Mare”, pe motive precum finanţare ilegală, mită electorală şi legături cu entităţi declarate ilegale.

Acțiuni anticorupție și investigații: au avut loc percheziţii, aproape 250, arestări, inclusiv dosare deschise pentru presupuse finanțări ilegale provenind din Rusia sau folosite pentru manipulări electorale.

Măsuri în domeniul securităţii informaţionale / dezinformare: Autoritățile, împreună cu organizații internaționale şi platforme online (Meta, TikTok, Google etc.), au organizat exerciţii de simulare („stress tests”) pentru ameninţări hibride, au înființat hub-uri de monitorizare a mass-mediei şi conținutului online, au blocat site-uri care răspândeau propagandă sau dezinformări, şi au intensificat controalele asupra mijloacelor media suspecte de legături externe.

Legislaţie electorală şi sancţiuni: Codul Electoral a fost revizuit pentru a închide anumite portiţe legale, pentru o mai bună reglementare a finanțării de campanie și pentru garanții legislative privind integritatea procesului electoral. De asemenea, s-au stabilit sancţiuni foarte clare pentru cei prinşi cu vânzarea de voturi), finanţare ilegală etc.

Istoricul Cosmin Popa, cercetător al Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române specializat în istoria Uniunii Sovietice și a comunismului european, a explicat pentru „Adevărul” cum a reușit o țară precum Republica Moldova să învingă mașina de război hibrid a Rusiei și ce lecții poate România să învețe de la aceste alegeri.

Modelul de acțiune care a permis învingerea Rusiei

Adevărul: Cum au acționat autoritățile din Republica Moldova în contracararea războiului hibrid purtat de Rusia? Este o lecție pentru România?

Cosmin Popa: Ceea ce s-a întâmplat în Moldova constituie nu doar o lecție, dar și un precedent pentru modul în care se acționează împotriva destabilizării inspirate de Moscova. Pentru că vedeți un model de acțiune foarte clar în Republica Moldova:

1. Întărirea instituțiilor.

2. Curajul de a acționa exact în punctele nevralgice ale sistemului de propagandă și destabilizare finanțat și inspirat de Rusia.

3. Combaterea fraudei electorale după toate rigorile legii, de o manieră foarte clară și hotărâtă.

4. Aș spune și curajul de a folosi toate instrumentele legale pentru a stăvili diversiunea politică cu riscul de a fi acuzat pe nedrept de intervenție polițienească în jocul politic.

Și pe lângă asta, autoritățile din Moldova au avut curajul și hotărârea să lovească sistemul rus de propaganda exact în punctele sale nevralgice, în punctele unde se simțea cel mai tare și unde pornea de la premisa că autoritățile moldovenești nu o să aibă curaj să intervină și anume în Găgăuzia. În Găgăuzia, unde moldovenii au destructurat nu doar o rețea de corupere electorală, ci și o rețea de destabilizare politică, care exersa din plin tehnică a loviturii de stat.

Și asta îți arată că ai de-a face cu niște autorități care știu exact ce e de făcut, care fac exact ceea ce promit că fac, și care au tot curajul să acționeze în pofida strigătelor și vaietelor opoziției inspirate de Moscova.

Și mai e ceva care diferențiază situația din România, de cea din Moldova. Spre deosebire de ceea ce se întâmplă în România, în Republica Moldova avem un președinte care își asumă leadership-ul în mod deschis, clar, are și o viziune politică și o viziune de organizare a țării. Și este cu adevărat un garant al ordinii constituționale pentru că face lucruri concrete pentru apărarea ei.

Și, în ultimul rând, aș mai spune că mai avem ceva. Mai avem niște servicii speciale care nu au așteptat să vadă încotro bate vântul politic ca apoi să intervină. Au preîntâmpinat acțiunile politice și propagandistice inspirate de Rusia.

Două revoluții suprapuse în Republica Moldova

Cum a reușit Maia Sandu să transforme aparatul de stat, pe care îl știam foarte slab, într-un aparat foarte eficient în a contracara această mașinărie foarte eficientă de propagandă rusă?

S-a făcut de la precedentele alegeri, când PAS a câștigat majoritatea zdrobitoare în Parlament, ceea ce a imprimat deciziei politice, și cursivitate, și rapiditate. Și s-a făcut în baza unui program de acțiune foarte clar. Pentru că, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în România, autoritățile moldovenești, în bună măsură, s-au desichis către societatea civilă, au folosit tot ceea ce putea da mai bun societatea civilă din Republica Moldova.

Și mai mult decât atât, au făcut ceva ce politicienii români ezită să facă, din motive, din punctul meu de vedere, nu atât de greu de înțeles. Au pus la baza reformării întregului sistem instituțional două valori fundamentale: prima este profesionalismul, iar a doua este moralitatea. Nu sunt vorbe goale când vorbești despre profesionalism și moralitate în funcționarea și organizarea unei administrații eficiente și moderne.

La acestea se mai adaugă încă o serie de alte, să spunem, acțiuni pe termen lung. Digitalizarea eficientă, pregătirea instituțiilor însărcinate cu apărarea democrației, atragerea de resurse umane valoroase din toată lumea, deci deschiderea aparatului de stat către specialiștii adevărați, nu doar către specialiștii partidelor politice, pentru că știm cu toții că în partidele politice nu mai există o clasă de așa-ziși tehnocrați care oferă asistență în conducerea politică a țărilor, pentru că politicienii cred că se pricep ei înșiși la toate și sunt buni la toate.

Și asta a dus la rezultatul pe care-l vedem.

Din ce spuneți, înțeleg că a avut loc o adevărată revoluție administrativă în Republica Moldova în ultimii 4 ani.

Aveți perfectă dreptate, în Moldova s-au desfășurat două revoluții suprapuse, nu foarte zgomotoase, dar nici de neobservat. Și anume, o revoluție națională europeană pe fondul războiului din Ucraina, cum spuneam, s-a accelerat construcția națională a moldovenilor, care și-au asumat deschis cei mai mulți dintre ei românitatea, cel puțin prin limbă, și au luat o opțiune civilizațională și politică occidentală hotărâtă.

Și a doua, revoluția administrativă, despre care vorbeați dvs. Pe de o parte. Pe de altă parte trebuie să înțelegem ceva: și propaganda și destabilizarea rusă au limitele lor, pentru că mai devreme sau mai târziu își epuizează, să spunem, bazinul demografic căruia i se adresează.

Ce efecte are acest fenomen, de epuizare a bazinului demografic căruia i se adresează propaganda rusă?

Determină un lucru important, și anume transferul destul de rapid către tehnici specifice loviturii de stat. Pentru că în condițiile în care ai niște autorități și un partid politic care își asumă deschis identitatea românească, direcția europeană, opțiunea civilizațională occidentală și ai o epuizare a bazinului demografic al propagandei rusești în cele din urmă, lucrurile trebuie cumva să se tranșeze și este minunat că se tranșează prin vot și nu altfel. Este de departe una dintre cele mai bune știri pe care le putea primi democrația în Europa rezultatul acestor alegeri.

„Partidelor românești trebuie să li se impună o limită clară”

În situația în care se află astăzi România, putem prelua ceva din lecțiile acestor alegeri? Vorbeați de instituții, de exemplu, sunt instituții care ar trebui create în România sau doar trebuie făcute să funcționeze mai bine?

Eu nu cred că România este în postura de a crea instituții, dar cu siguranță este în postura de a le eficientiza. Și în sensul ăsta există multiple presiuni care vin de jos și un exemplu în acest sens a fost protestul funcționarilor din Ministerul de Finanțe, care au cerut lucruri care țin de profesionalizarea administrației, nu chestiuni sociale și economice. Adică acolo s-a vorbit despre depolitizarea structurilor administrative. Cred că partidelor românești trebuie să li se impună o limită clară cu privire la nivelul până la care pot merge cu politizarea structurilor de stat. Pentru că în condiții contrare, și aici nu vorbesc doar de administrația civilă, vorbesc inclusiv de armată, de Ministerul de Interne, de serviciile speciale și bineînțeles de administrația civilă, învățământul.

Și din punctul acesta de vedere, în cazul în care nu se va stabili o limită legală foarte clară cu privire la nivelul maxim la care politizarea poate coborî în structurile de stat din România, va fi foarte greu să avem vreodată o administrație și funcționari profesioniști.

Problemele bugetare pe care astăzi le are România, ar fi fost o ocazie foarte bună pentru creionarea direcțiilor strategice ale unei astfel de reforme, dar mi se pare că e o șansă pe care politicienii români țin cu tot dinadinsul să o rateze ca și cum n-ar face nimic altceva decât să pregătească terenul populiștilor.

Principala lecție pentru România

În ceea ce privește partea aceasta de curaj și asumare a faptului că Rusia este inamicul nostru și trebuie să contracarăm războiul hibrid dus împotriva României, cum vi se pare că gestionează politicienii de la noi situația?

Eu cred că România are mai mult inamici. Are inamici interni și are inamici externi. Cred că principalul inamic al României este, de fapt, o alianță între incompetență și lipsa de viziune în felul în care este administrat această țară. Deci, dacă vreți, dinamicul intern este mult mai puternic decât cel extern.

Sigur că dacă ne referim la destabilizarea rusească, Rusia este o putere nucleară, însă ceea ce s-a petrecut și în Ucraina, s-a petrecut și în Moldova, ceea ce se petrece în Europa de Nord, în țările baltice, atacurile asupra Poloniei, arată că sigur că Rusia a atins un grad de, dacă vreți, de exasperare. Și mai arată ceva. Mai arată că în cabinetele de la Kremlin nu stau doar strategi geniali, ci stau, de fapt, niște funcționari ai lui Putin, al căror misiune este destabilizarea societăților europene, însă fac aceste lucruri pedalând pe o rețetă care în momentul de față nu este foarte clară. Pentru că au început să piardă în anumite țări bătălia propagandistică, accentul se va pune din ce în ce mai mult în următoarea perioadă pe tehnica loviturii de stat. Așa că mă aștept ca în următoarea perioadă să avem o serie de incidente tehnice, o serie de violări ale spațiului aerian și așa mai departe, ceea ce deja se întâmplă.

Deci, din punctul ăsta de vedere, situația României s-a îmbunătățit odată cu alegerile din Moldova. Și Moldova ne-a arătat tuturor că într-o situație mult mai grea decât cea a României, cu resurse mult mai puține decât are România, poate fi foarte eficientă.

Deci, principala lecție pe care trebuie să o învățăm noi de aici este că problema în România nu o constituie absența resurselor, ci absența viziunii și absența curajului politic astfel încât să ne îndreptăm în direcția în care cu siguranță știm că trebuie să ajungem.