Video După șapte ani de secetă, Marocul se confruntă cu inundații. Ce rol are El Niño în schimbarea vremii

Marocul a trecut printr-o perioadă de secetă prelungită în cea mai mare parte a ultimului deceniu. Între 2019 și 2024, țara a înregistrat șase ani consecutivi cu precipitații sub medie, cea mai lungă astfel de perioadă consemnată vreodată. Anul hidrologic 2023-2024 a fost cel mai secetos din ultimele peste șase decenii, cu un total național de doar 106,4 mm.

Inundații în Africa de Nord Foto: X

 Disponibilitatea resurselor de apă regenerabilă pe cap de locuitor în Maroc a scăzut la aproximativ 620 de metri cubi pe an, amplificând stresul hidric, în timp ce trei decenii de exploatare excesivă au redus semnificativ nivelul apei din mai multe acvifere. Nimic din toamna anului 2025 nu sugera că această situație urma să se schimbe. Apoi a venit iarna anilor 2025–2026.

Ploaia a revenit brusc și la o scară pe care Marocul nu o mai văzuse de o generație. Șapte ani de secetă s-au încheiat într-o singură iarnă. Lacurile de acumulare, puternic epuizate, au început să se umple rapid. Râurile care secaseră au început din nou să curgă, scrie The Conversation.

Imaginile video surprind apele revărsate care străbat Munții Atlas din Maroc, după ce ploile abundente au provocat creșterea bruscă a nivelului apei, afectând infrastructura:

În prezent, un fenomen El Niño de o intensitate record se dezvoltă în Oceanul Pacific. Ar putea acesta să arunce din nou nord-vestul Africii într-o perioadă de secetă? Răspunsul se află la mii de kilometri distanță, deasupra Atlanticului de Nord.

Ce s-a schimbat

Cea mai mare parte a precipitațiilor din Maroc cade iarna, fiind adusă de furtunile din Atlantic. Numărul acestora care ajung în țară depinde, în parte, de Oscilația Atlanticului de Nord – diferența de presiune dintre Azore și Islanda care determină viteza și poziția curentului de jet, acel curent de mare altitudine ce funcționează ca o autostradă pentru sistemele meteorologice.

Atunci când această diferență de presiune este mare, curentul jet tinde să circule cu viteză mai mare și mai la nord, purtând furtuni spre nordul Europei. Când aceasta scade, curentul jet se poate deplasa spre sud. În esență, exact acest lucru s-a întâmplat în cursul iernii 2025–2026.

Presiunea a scăzut în zona Insulelor Azore și a crescut în apropierea Islandei, iar curentul jet a reacționat deviind adânc spre latitudinile subtropicale. Nucleul său cu cea mai mare viteză s-a deplasat spre coasta Marocului, în loc să rămână mai la nord, înspre Insulele Britanice. Această combinație este un tipar meteorologic distinctiv pentru nord-vestul Africii: un gradient de presiune slăbit, un curent jet deplasat spre sud și furtuni atlantice care au ajuns în mod repetat în Maroc.

Acest fenomen a redirecționat traiectoria furtunilor spre Maroc. O furtună după alta a sosit dinspre Atlantic, aducând aer umed și precipitații suplimentare peste un sol deja saturat de apă. Munții Rif și Atlas au forțat ascensiunea acestui aer umed, generând ploi și mai abundente, în special în bazinul râului Sebou, situat în nord-estul țării.

Ce ar putea însemna un „super El Niño”?

Regiunea tropicală a Oceanului Pacific trece printr-o schimbare majoră, evoluând spre un fenomen „super El Niño”. Administrația Națională Oceanică și Atmosferică a SUA (NOAA) estimează în prezent la peste 90% probabilitatea producerii unui fenomen El Niño foarte puternic în această iarnă, majoritatea modelelor indicând un eveniment de o intensitate excepțională. Acest lucru ridică imediat câteva întrebări importante pentru Maroc.

Înseamnă un „super El Niño” o nouă iarnă bogată în precipitații? Sau ar putea reveni seceta?Deocamdată nu putem spune cu certitudine. Motivul este că El Niño reprezintă doar o parte a tabloului general. Oceanul Pacific poate influența probabilitățile, însă, în cazul Marocului, Oceanul Atlantic de Nord ar putea fi factorul decisiv care determină traiectoria furtunilor.

Iernile marcate de un fenomen El Niño puternic tind să împingă Oscilația Atlanticului de Nord spre faza sa negativă spre sfârșitul sezonului, ceea ce poate deplasa furtunile atlantice mai spre sud. De asemenea, un început de iarnă mai ploios în Peninsula Iberică a fost asociat cu fenomenul El Niño.

Dacă aceste condiții se întrunesc în această iarnă, gradientul de presiune dintre Azore și Islanda s-ar putea slăbi din nou. Curentul jet s-ar putea deplasa spre sud, permițând unui număr mai mare de furtuni atlantice să ajungă în Maroc și în alte zone din nord-vestul Africii. Cu alte cuvinte, un fenomen El Niño puternic ar putea spori șansele unei noi ierni bogate în precipitații. Există însă și o nuanță importantă.

Efecte în Atlanticul de Nord

Este posibil ca Atlanticul să nu urmeze tiparul Pacificului. El Niño nu controlează Atlanticul de Nord precum un întrerupător. Semnalul din Pacific ajunge în Europa indirect și inconstant, concurând totodată cu puternica variabilitate internă proprie Atlanticului de Nord.

Acest lucru explică de ce, în pofida deceniilor de cercetare, a fost dificil să se identifice o amprentă simplă și fiabilă a fenomenului El Niño asupra regiunii mediteraneene. Analiza privind iarna 2025–2026 ilustrează foarte bine această incertitudine. În ciuda schimbării radicale a circulației atmosferice care a readus ploile în Maroc, Pacificul și Oscilația Atlanticului de Nord nu au prezentat, practic, nicio legătură între ele. Acest fapt indică faptul că iarna ploioasă a fost determinată în primul rând de fenomenele din Atlanticul de Nord, și nu de un semnal clar provenit din zona tropicală a Pacificului.

Așadar, ar putea nord-vestul Africii să revină la o stare de secetă? Da, însă nu doar din cauza fenomenului El Niño. După șapte ani de secetă și o iarnă cu precipitații excepționale, nord-vestul Africii se confruntă acum cu un nou sezon marcat de incertitudine. El Niño poate modifica probabilitățile, dar nu decide rezultatul final. El Niño poate „măslui” zarurile, însă Atlanticul de Nord este cel care le aruncă.