Macron și Carney l-au prins pe Trump la colț. Cum au trecut „liderii rezistenței" de la lingușeală la ironii. „Se joacă cu focul"?

Președintele francez și premierul canadian răspund atacurilor la fel de apăsat și uneori îl iau peste picior pe Donald Trump, chiar fără provocare. Rămâne de văzut dacă o confruntare directă cu liderul american este o strategie bună.

Premierul canadian Mark Carney și președintele francez Emmanuel Macron Foto: X@LotraHaber

La începutul acestui an, secretarul american al Trezoreriei, Scott Bessent, le-a dat un sfat „părintesc" aliaților occidentali, sătui să fie luați în derâdere și tachinați de președintele Donald Trump și de consilierii săi. „Stați liniștiți, respirați adânc, nu ripostați", le-a spus el la Davos. „Lăsați lucrurile să se așeze."

Remarcile lui vizau în principal taxele vamale, dar la forumul din Alpii elvețieni Bessent și alți apropiați ai lui Trump au repetat același îndemn aproape pentru orice ține de președintele american. În linii mari, liderii aliaților Washingtonului au ascultat avertismentul, deși cu greu și-au stăpânit indignarea față de amenințările lui Trump de a invada Groenlanda, scrie politico.eu.

Guvernatorul Californiei, Gavin Newsom, critic vehement al lui Trump, prezent și el la Davos, a spus că liderii mondiali sunt „jalnici". „Nu pot suporta această complicitate a oamenilor care se lasă călcați în picioare. Ar fi trebuit să aduc o grămadă de genunchiere pentru toți liderii lumii", a declarat el.

Un ton nou

De atunci, lucrurile s-au schimbat, mai ales pentru premierul canadian Mark Carney și președintele francez Emmanuel Macron. În ultimele săptămâni, amândoi răspund la fel de tăios atacurilor. Pe fondul tensiunilor comerciale în creștere și al diferențelor de opinie cu Casa Albă în privința Rusiei, nu ezită să escaladeze când sunt atacați și uneori îl iau peste picior pe Trump chiar fără o provocare imediată.

Carney și Macron au devenit „liderii rezistenței", spune Rohinton Medhora, economist canadian și profesor la Universitatea McGill, care descrie viziunea politică în evoluție a lui Carney drept „realism bazat pe valori". Medhora, membru în mai multe comisii internaționale și canadiene, spune: „Au încercat lingușeala. Au încercat să-l ignore. Nimic nu a mers, iar acum nu pierd nimic prin tachinările lor de răspuns."

Carney a cerut administrației Trump „să nu mai facă meme-uri, să nu mai arunce săgeți veninoase și să nu mai încerce să pară dură", dar asta nu l-a oprit să-și bată el însuși joc public de președinte. Printre ironiile premierului canadian se numără una despre Trump, care vorbise despre „sabotaj" după ce prompterul s-a defectat în timpul unui discurs la ONU, anul trecut. Când a avut o problemă tehnică similară, la Toronto, Carney a spus, impasibil: „Vă informez acum că prompterul a încetat să funcționeze. Spre deosebire de un anumit lider mondial, nu văd în asta o conspirație."

La Ottawa, Carney a stârnit aplauze și râsete imitând gesturile „în acordeon" caracteristice lui Trump.

Există riscuri?

Potrivit lui Steve Bannon, fost strateg al Casei Albe și actual influencer și podcaster MAGA, există. „Se joacă cu focul", a declarat el pentru POLITICO. „Depind total de noi în comerț." El a adăugat și un avertisment sumbru despre „mișcarea separatistă din Alberta, care capătă avânt". Bannon și alte figuri ale taberei MAGA au încurajat provincia canadiană bogată în petrol să se desprindă.

Bannon a dat ca exemplu al puterii SUA și al capacității Washingtonului de a obține ce vrea acordul pe care Trump l-a încheiat recent cu Danemarca și Groenlanda. „Înțelegerea noastră privind Groenlanda arată realitatea incapacității Canadei de a se apăra, ca să nu devină următoarea Ucraină, de data aceasta în Arctica", a spus el.

Ivo Daalder, fost ambasador al SUA la NATO, trage însă o altă concluzie din acordul privind Groenlanda, care extinde o înțelegere mai veche, din 1951, și nu îi oferă lui Trump controlul asupra insulei, așa cum spusese că își dorește. În opinia lui Daalder, acordul arată că, atunci când aliații rămân pe poziții, președintele american dă înapoi. „Prin acest acord, Trump nu a obținut, la propriu, nimic", a spus el pentru POLITICO.

„Cred că aliații încep să înțeleagă cum să joace cu el", a mai spus Daalder. „Acum îi ignoră fanfaronada și fac și spun ce consideră important pentru binele lor. Procedând așa, au tot atâtea șanse ca oricine să obțină ce vor."

De ce Macron a fost mai rapid

Nu e surprinzător nici că Macron l-a tachinat pe Trump mai repede decât alți lideri occidentali, a spus Daalder: „E francez, la urma urmei." Chiar și în primul mandat al lui Trump, Macron a fost dispus să-l înfrunte direct pe președintele american: i-a strâns mâna atât de tare, încât încheieturile degetelor li s-au albit, și a refuzat să-i dea drumul chiar și când Trump a încercat să se retragă.

Tonul președintelui francez pare însă mai tăios acum, iar acțiunile lui, și mai țintite. Daalder amintește că, în iunie, Macron l-a manevrat pe Trump să semneze la Versailles un acord interimar cu Iranul. Palatul este cunoscut pentru tratatul care a pus capăt unui război mondial, dar a dus la altul. Criticii lui Trump au spus că Macron reușise o „păcăleală" diplomatică epică.

Cui se adresează cei doi lideri?

Pe cine încearcă să convingă și să influențeze cei doi? „E o întrebare bună", spune Medhora. „Clar nu pe americani." Există și o componentă internă, pentru că amândoi câștigă puncte politice opunându-se unui om pe care îl prezintă drept un bătăuș.

Medhora crede însă că există probabil și un aspect strategic mai larg. „Prin faptul că fac aceste lucruri foarte public, îi încurajează pe alți lideri să-și învingă ezitarea și să li se alăture", spune el. „Iar dacă și alții li se alătură, atunci toți sunt mai puternici în tabăra anti-Trump."

Totuși, strategia va funcționa doar dacă este însoțită de consecințe serioase, și există mereu șansa ca totul să se întoarcă împotriva lor.

Poate că, în condițiile în care Trump se confruntă probabil cu un eșec la alegerile intermediare din SUA, Carney și Macron ar face mai bine să urmeze sfatul lui Bessent și să lase lucrurile să se așeze. După vot, liderul american ar putea fi nevoit să facă față unor noi limitări din partea unor democrați întăriți. Deocamdată, însă, amândoi par să se distreze prea mult tachinându-l pe „urs" ca să renunțe.