Scenariu de coșmar la Washington: Rusia atacă România în 2028, iar SUA ezită să răspundă. Articolul 5 al NATO, pus la îndoială

În 2028, Rusia ar putea ataca Moldova și ar putea folosi drone pentru a lovi o companie petrolieră românească, rezultând morți. Deocamdată este doar un scenariu de război, scrie Washington Post, pus în scenă săptămâna aceasta de un grup de congresmeni americani și foști militari, diplomați și oficiali ai serviciilor secrete americane, pe care dictatorul rus Vladimir Putin l-ar putea folosi pentru a diviza Europa și a scoate impasul din războiul cu Ucraina. Dar concluzia participanților a fost sumbră: o Americă absentă, o Europă dezbinată și un Articol 5 golit de conținut.

Drone rusești/FOTO:X Foto: X

Este anul 2028, războiul din Ucraina a ajuns într-un impas sângeros, iar Rusia, pentru a fragmenta Europa, decide să atace Republica Moldova. În timpul simulării, o dronă rusească lovește un depozit de combustibil în România, stat membru NATO, provocând victime civile. Întrebarea care s-a ridicat a fost: cum ar reacționa Statele Unite?

Reacția Statelor Unite, în cadrul simulării "World War Next", organizată de Brooks Institute al Universității Cornell și de Fundația Rockefeller, a fost una firavă — practic o recunoaștere tacită că angajamentul de apărare colectivă prevăzut de Articolul 5 al NATO și-a pierdut din forță. Participanții au considerat că opinia publică americană nu ar susține o reacție fermă, iar fără implicarea Washingtonului, Europa ar rămâne fragmentată și lipsită de coordonare.

Jurnalistul David Ignatius de la The Washington Post care a asistat la exercițiu, sub condiția de a nu dezvălui identitatea participanților, a numit-o cea mai clară demonstrație de până acum a faptului că arhitectura de securitate care a protejat SUA și Europa timp de opt decenii se erodează rapid, iar administrația Trump ar contribui activ la această destrămare.

Un război hibrid tot mai agresiv

Acest scenariu de coșmar este, din păcate, alimentat de realitățile actuale, notează autorul. Realitatea de pe teren arată o escaladare tot mai pronunțată a războiului rusesc împotriva Ucrainei, care se extinde treptat și asupra statelor NATO. O analiză a firmei de consultanță strategică TD International, cu sediul la Washington, a identificat 63 de incidente atribuite Rusiei împotriva unor ținte europene, din martie și până acum: 43 de incursiuni cu drone sau alte tipuri de violări ale spațiului aerian, șase operațiuni sau planuri de sabotaj, șase atacuri cibernetice sau electronice și cinci incidente maritime ostile.

Această intensificare a presiunii asupra Europei, dublată de atacuri tot mai dure cu rachete asupra Kievului, pare să fie răspunsul președintelui rus Vladimir Putin la sugestiile potrivit cărora ar fi în pierdere pe front. Liderul de la Kremlin a respins recent orice idee de negociere cu Ucraina, la scurt timp după ce directorul CIA, John Ratcliffe, s-a deplasat la Moscova pentru a-i avertiza pe omologii ruși că războiul a ajuns într-un impas.

Potrivit unui oficial american citat sub protecția anonimatului, vizita lui Ratcliffe ar fi avut ca scop oferirea unei evaluări mai realiste a dificultăților Rusiei pe front, într-o încercare de a debloca discuțiile despre încetarea focului pe un alt canal decât cel gestionat de trimișii lui Trump, oamenii de afaceri Jared Kushner și Steve Witkoff — canal care, până acum, nu a produs rezultate. Unii oficiali sperau ca Ratcliffe să transmită și un avertisment ferm cu privire la atacurile hibride împotriva statelor NATO, însă subiectul nu ar fi fost abordat direct.

Respingerea mesajului american s-a văzut rapid în intensificarea atacurilor cu rachete asupra Kievului. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a reacționat la rândul său, avertizând companiile aeriene și asigurătorii că spațiul aerian rusesc devine tot mai nesigur din cauza dronelor ucrainene — o amenințare pe care Moscova a catalogat-o drept "terorism de stat".

Fabricile de armament din Europa, ținte directe

Pentru a-și recăpăta inițiativa, Rusia pare să fi trecut la atacarea directă a companiilor europene care furnizează armament Ucrainei. Încă din aprilie, Ministerul rus al Apărării a publicat o listă cu 21 de firme europene acuzate că produc drone sau componente destinate Kievului, avertizând că acestea ar putea deveni "ținte potențiale".

De atunci, mai multe astfel de atacuri au fost raportate: sabotaje asupra Milrem Robotics din Estonia (producător de drone pentru Ucraina), asupra companiei bulgare EMCO (furnizor de proiectile de artilerie de 155 mm) și asupra KNDS Ammo din Italia (producător de muniție). O parte dintre aceste operațiuni ar fi fost executate prin intermediul unor rețele infracționale locale, pentru a evita implicarea directă a serviciilor secrete ruse.

Germania a acuzat Rusia, la rândul ei, de un atac cu dronă asupra unei aeronave cargo ucrainene pe aeroportul Leipzig/Halle, pe 4 august, precum și de alte două tentative similare. Autoritățile germane au vorbit despre "un lung șir" de atacuri rusești și au anunțat măsuri diplomatice, alături de o supraveghere sporită a flotei-fantomă folosite de Moscova pentru exportul ascuns de petrol.

Marea Britanie, confruntată de peste un an cu acte de sabotaj și incendiere atribuite Rusiei, a adoptat o poziție mai fermă. Noul premier britanic, Andy Burnham, aflat recent într-o vizită la Kiev, a anunțat că Londra se va alătura Franței în dezvoltarea unei rachete de croazieră avansate pentru Ucraina — cunoscută drept Storm Shadow în Regatul Unit și SCALP în Franța. Un purtător de cuvânt al Kremlinului a acuzat Marea Britanie că "toarnă gaz pe foc", replică la care Burnham a răspuns tăios, întrebând cine a pornit, de fapt, incendiul.

Ce ar trebui să facă Washingtonul

David Ignatius, care a discutat recent cu oficiali militari și din serviciile de informații, precum și cu politicieni americani, propune câteva măsuri concrete prin care administrația Trump ar putea descuraja Rusia și liniști aliații europeni: un avertisment ferm și comun cu Europa privind consecințele grave ale oricărui atac asupra unui stat NATO; sprijin discret pentru eventuale riposte proporționale ale Ucrainei, în cazul continuării bombardamentelor asupra orașelor ucrainene; oprirea reevaluării prezenței militare americane în Europa; și direcționarea unei părți din producția de apărare relansată prin Legea Producției pentru Apărare către nevoile Ucrainei și ale aliaților europeni.

În opinia autorului, miza nu este doar descurajarea lui Putin, ci și evitarea unei situații în care aliații europeni, simțindu-se abandonați, ar putea acționa pe cont propriu, într-un mod tot mai greu de controlat. Forța militară americană, conchide el, nu ar trebui folosită doar pentru a purta un război, ci mai ales pentru a-l preveni.