Analiză Noul val de aderări la UE: Ce se întâmplă cu banii pentru autostrăzile României după extindere? Explicațiile unui expert

Uniunea Europeană își pregătește bugetul pentru 2028-2034 într-un moment în care extinderea spre est începe să schimbe și calculele financiare ale blocului comunitar. Ucraina va avea nevoie de sute de miliarde de euro pentru reconstrucție, Republica Moldova se apropie de UE, iar o eventuală aderare a celor două state ar pune presiune pe fondurile pentru agricultură și coeziune. Gabriela Ciot, profesor universitar de Relații Internaționale și Studii Europene la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, a analizat pentru „Adevărul” ce înseamnă această schimbare pentru România și de ce Bucureștiul ar trebui să privească dincolo de riscul pierderii unor fonduri europene.

Maia Sandu și Volodimir Zelenski Foto: EPA

Uniunea Europeană sprijină deja financiar Ucraina și Republica Moldova, prin instrumente diferite și în funcție de nevoile fiecăreia. În cazul Ucrainei, însă, amploarea costurilor pentru reconstrucție schimbă cu totul datele problemei. Potrivit ultimelor estimări, necesarul pentru următorul deceniu de peste 500 miliarde de euro, o sumă pe care UE nu o poate acoperi singură prin granturi și alocări de la bugetele statelor membre.

„Sunt sigură că dacă va exista o gestionare inteligentă a bugetului european, nu va fi o mare problemă pentru aderarea în timp și o aderare graduală a celor două state. Statele Membre dispun de capacitatea financiară de a oferi un sprijin substanțial atât Ucrainei, cât și Republicii Moldova, însă amploarea și natura provocării legate de finanțare diferă fundamental", a explicat Gabriela Ciot.

În cazul Ucrainei, reconstrucția va trebui să se bazeze pe mai multe surse de finanțare, de la bugetul european și contribuțiile statelor membre până la împrumuturi și capital privat.

„Ucraina implică un angajament de reconstrucție pe termen lung și de mare amploare, cu necesități estimate la peste 500 miliarde de euro în următorul deceniu. Un astfel de nivel al cheltuielilor nu poate fi acoperit în mod realist doar prin bugete naționale sau granturi din partea UE", a subliniat specialista.

Gabriela Ciot consideră că banii europeni ar trebui să fie folosiți pentru a reduce riscurile și a atrage investiții private.

„Prin urmare, răspunsul financiar trebuie să combine instrumentele bugetare ale UE, contribuțiile Statelor Membre, împrumuturile în condiții favorabile, resursele instituțiilor financiare internaționale și mecanismele legate de activele rusești imobilizate, utilizând totodată garanții pentru a reduce riscurile și a atrage capital privat. Din perspectivă financiară, principala provocare nu constă doar în disponibilitatea fondurilor, ci și în sustenabilitatea și predictibilitatea acestora pe parcursul unei perioade îndelungate de reconstrucție", a explicat Gabriela Ciot.

Gabriela Ciot este profesor universitar de Relații Internaționale și Studii Europene Foto: Facebook

Pentru Republica Moldova, necesarul financiar este mult mai redus, însă investițiile în infrastructură și reformele necesare apropierii de UE vor necesita, la rândul lor, finanțare consistentă. Bruxelles-ul are deja un instrument dedicat Chișinăului.

„Facilitatea UE pentru reformă și creștere, în valoare de 1,9 miliarde de euro, oferă un pachet financiar substanțial, capabil să sprijine infrastructura, modernizarea economică și reformele, cu condiția ca Republica Moldova să poată absorbi și utiliza eficient aceste resurse. Prin urmare, perspectiva financiară este că UE și Statele Membre dispun de o capacitate suficientă pentru a oferi un sprijin semnificativ, însă nu și pentru a finanța toate necesitățile exclusiv din fonduri publice", a subliniat profesoara de relații internaționale.

În ambele cazuri, miza va fi ca banii europeni să atragă investiții suplimentare, nu să rămână singura sursă de finanțare.

„Abordarea sustenabilă constă în utilizarea finanțării publice drept catalizator, prin acordarea de granturi, împrumuturi și garanții care mobilizează investiții private și internaționale suplimentare, asigurând totodată o condiționalitate strictă, o gestionare riguroasă a finanțelor publice și rezultate economice măsurabile", a explicat Gabriela Ciot.

Ucraina pune presiune pe Politica Agricolă Comună

Unul dintre cele mai complicate dosare ar fi agricultura. Ucraina are o suprafață agricolă uriașă și este unul dintre marii producători de cereale și plante oleaginoase din Europa. Integrarea ei în piața unică ar avea efecte directe asupra fermierilor europeni și asupra modului în care sunt împărțiți banii din Politica Agricolă Comună.

„Aderarea Ucrainei ar reprezenta una dintre cele mai dificile chestiuni din întregul proces de extindere, tocmai pentru că Ucraina nu este un alt producător agricol care intră pe piața europeană. Ea are un mare potențial agricol, cu aproximativ 37 milioane de hectare de teren agricol, mai mult decât Franța și Spania la un loc în ceea ce privește suprafața agricolă utilizată, și cu o structură a producției dominată de cereale și plante oleaginoase", a subliniat Gabriela Ciot.

Problema ar fi și mai complicată dacă Ucraina ar intra în PAC cu aceleași drepturi ca actualele state membre.

„Prin urmare, dificultatea nu rezidă doar în concurența de pe piața europeană, ci și în însăși arhitectura financiară a PAC. Dacă Ucraina ar deveni beneficiar cu drepturi depline al PAC în baza principiilor actuale, modul de distribuire a plăților directe și a fondurilor pentru dezvoltare rurală ar trebui regândit în mod substanțial. Acesta este motivul pentru care state precum Franța, care în mod tradițional s-a numărat printre principalii beneficiari ai PAC, sunt extrem de interesate de modul în care va fi structurat procesul de extindere", a explicat Gabriela Ciot.

În același timp, agricultura ucraineană poate aduce și avantaje Uniunii Europene, mai ales într-un context în care securitatea alimentară a devenit o temă strategică.

„Totodată, nu ar trebui să privim agricultura ucraineană doar ca pe o amenințare. Ucraina ar putea consolida securitatea alimentară a UE, exporturile agricole și reziliența strategică, aducând în același timp o capacitate de producție semnificativă în economia europeană", a subliniat profesoara de relații internaționale.

Schimbarea vine exact când UE își regândește bugetul

Problema este că extinderea spre est vine într-un moment în care Uniunea Europeană își revizuiește deja prioritățile financiare. Pentru perioada 2028-2034, apărarea, securitatea, competitivitatea și reziliența urcă în topul agendei, ceea ce poate pune presiune pe politicile tradiționale.

„UE negociază în prezent arhitectura următorului său cadru financiar multianual pentru perioada 2028-2034, aspect deosebit de relevant pentru viitorul agriculturii ucrainene. Comisia a propus o restructurare fundamentală a bugetului european, punând un accent mult mai mare pe apărare și securitate, competitivitate, inovare tehnologică, securitate energetică, reziliență și acțiune externă, în timp ce politicile de coeziune și cea agricolă sunt integrate într-un sistem mai flexibil de planuri de parteneriat naționale și regionale", a explicat Gabriela Ciot.

Asta ridică o întrebare importantă pentru statele care beneficiază de politica de coeziune și de PAC. Banii pentru noile priorități trebuie găsiți într-un buget care nu poate crește la nesfârșit.

„Acest lucru ridică inevitabil întrebări cu privire la ponderea viitoare a politicilor tradiționale, precum PAC și politica de coeziune, mai ales în contextul în care UE trebuie, în același timp, să finanțeze noi priorități strategice și să sprijine Ucraina. Prin urmare, dezbaterea privind aderarea Ucrainei are loc exact în momentul în care UE își reexaminează principiile fundamentale privind organizarea bugetului", a subliniat profesoara de relații internaționale.

Ce se întâmplă cu banii României

Pentru România, întrebarea este inevitabilă. Bucureștiul este unul dintre principalii beneficiari ai politicii de coeziune, iar Ucraina ar deveni, în cazul aderării, unul dintre cele mai mari state beneficiare. Totuși, Gabriela Ciot spune că România ar greși dacă ar privi problema strict ca pe o competiție pentru fonduri.

„România are un motiv legitim să analizeze cu atenție această chestiune, întrucât este în prezent unul dintre principalii beneficiari ai politicii europene de coeziune, iar Ucraina ar reprezenta, prin prisma dimensiunii și a nivelului său de dezvoltare, un nou beneficiar. Totuși, aș evita o abordare simplă de competiție pentru fonduri europene între România și Ucraina. Miza reală constă în modul în care UE va reconfigura politica de coeziune după anul 2028", a explicat Gabriela Ciot.

Comisia Europeană propune deja o schimbare a modului în care sunt gestionate fondurile, cu un accent mai mare pe planurile naționale și regionale și pe rezultate măsurabile.

„Negocierile privind noul Cadru Financiar Multianual pentru perioada 2028-2034 se orientează deja în această direcție: Comisia a propus o structură bugetară incluzând noi priorități precum apărarea, securitatea, competitivitatea și reziliența, în timp ce coeziunea și agricultura rămân componente majore, dar tot mai strâns legate de planurile naționale și regionale de parteneriat și de finanțarea bazată pe performanță", a subliniat profesoara de relații internaționale.

Pentru România, riscul nu este neapărat ca banii destinați astăzi Bucureștiului să fie transferați direct către Kiev, ci ca regulile după care se distribuie fondurile să se schimbe.

„Prin urmare, pentru România riscul nu este neapărat acela că Ucraina va lua pur și simplu fondurile de coeziune destinate României, ci că întreaga logică a solidarității europene s-ar putea schimba. O viitoare aderare a Ucrainei ar exercita o presiune enormă asupra bugetului de coeziune, întrucât această țară are un teritoriu vast, disparități regionale semnificative și nevoi uriașe de reconstrucție", a explicat Gabriela Ciot.

România va trebui, în același timp, să argumenteze că investițiile în infrastructura și economia sa sunt importante pentru întreaga Uniune, nu doar pentru reducerea propriilor decalaje.

„Din perspectivă strategică a României, răspunsul ar trebui să fie pregătirea României pentru un context financiar și politic european diferit. România se confruntă cu propriile decalaje de dezvoltare, asumându-și totodată responsabilități strategice considerabile datorită poziției sale geografice în vecinătatea Ucrainei și pe flancul estic al NATO. Prin urmare, provocarea pentru București va fi să demonstreze că investițiile în România nu reprezintă doar o chestiune de convergență economică, ci și o investiție în securitatea, conectivitatea și reziliența Europei", a subliniat profesoara de relații internaționale.

Problema este că România nu pare să aibă încă o strategie publică suficient de clară pentru această schimbare.

„Un aspect frapant, din această perspectivă, este faptul că actuala dezbatere publică internă abordează rareori aceste chestiuni dintr-o perspectivă strategică pe termen lung, necesară. Discuția rămâne prea adesea cantonată în calcule politice de moment, dispute instituționale și probleme de supraviețuire politică, în timp ce o chestiune cu implicații mult mai profunde este modul în care România ar trebui să se poziționeze în cadrul unei Uniuni Europene care, după aderarea Ucrainei, va avea probabil o arhitectură bugetară diferită", a explicat Gabriela Ciot.

Extinderea spre est poate fi o oportunitate pentru România

Există însă și cealaltă față a problemei. O Ucraină și o Republică Moldova membre ale UE ar schimba poziția României în Uniune. Dintr-un stat aflat la periferia estică, România ar putea deveni un punct central pentru comerț, transport și energie.

„Aș inversa perspectiva asupra acestui argument: pentru România, extinderea UE către est ar trebui privită mai mult ca o oportunitate strategică și mai puțin ca o potențială pierdere de fonduri europene. Dacă Ucraina și Republica Moldova ar deveni membre ale Uniunii Europene, România nu ar mai fi doar o țară situată la frontiera estică a Uniunii, ci ar putea deveni una dintre țările aflate în centrul unui nou spațiu economic și geopolitic european", a subliniat profesoara de relații internaționale.

Portul Constanța, Dunărea, infrastructura rutieră și feroviară și rețelele energetice ar căpăta o importanță mai mare într-o regiune care ar fi integrată economic în UE.

„Constanța, Dunărea, infrastructura noastră rutieră și feroviară, rețelele energetice și, în sens mai larg, poziția României la Marea Neagră ar căpăta o valoare strategică complet diferită. O Ucraină integrată ar însemna o piață vecină uriașă, noi fluxuri de transport și logistică, oportunități de reconstrucție și o cerere sporită pentru energie și conexiuni de infrastructură", a explicat Gabriela Ciot.

România ar putea deveni astfel una dintre principalele legături dintre UE și noul său spațiu estic.

„Totodată, rolul României de punte de legătură între UE și vecinătatea estică s-ar consolida. Aceasta este o oportunitate pentru România de a trece de la statutul de țară percepută în primul rând ca beneficiar al solidarității europene la cel de țară care asigură conectivitate strategică pentru Uniune", a subliniat profesoara de relații internaționale.

Miza nu este doar economică. Extinderea spre Ucraina și Republica Moldova ar schimba și mediul de securitate din jurul României.

„Cred că există o dimensiune și mai importantă, și anume cea politică și geopolitică. O Ucraină și o Republică Moldova europene ar schimba fundamental mediul strategic al României. Am avea o vecinătate estică mai stabilă, o prezență europeană mai puternică în jurul Mării Negre și o reducere semnificativă a zonei gri în care Rusia și alți actori externi își pot exercita influența politică și economică", a explicat Gabriela Ciot.

Din această perspectivă, spune profesoara, România ar trebui să își schimbe și modul în care discută despre extinderea UE.

„Pentru România, acesta nu este un interes european abstract, este direct legat de propria noastră securitate. Problema este că dezbaterea noastră internă tinde încă să privească extinderea mai ales prin prisma fondurilor europene, cine va primi mai mult și cine mai puțin. Consider că această abordare este prea limitată", a subliniat profesoara de relații internaționale.

În loc să aștepte să vadă cum va fi împărțit noul buget european, România ar trebui să își pregătească din timp propriul rol în regiune.

„Dacă România ar gândi strategic, adevărata oportunitate constă în a se poziționa în centrul noii arhitecturi est-europene, ca țară riverană la Marea Neagră, hub energetic și de transport, dar și ca punte de legătură între UE și noii săi membri din est. Acest lucru ar putea, în cele din urmă, să fie mult mai valoros pentru România decât orice alocare specifică din bugetul european", a explicat Gabriela Ciot.