Opinii politice

Există o veche obsesie cu privire la ce urmează.

China anului 2026 seamănă tot mai puțin cu imaginea clasică a unei puteri care își anunță hegemonia prin cuceriri, baze militare și sfere de influență desenate brutal pe hartă.

Documentul semnat între SUA și Iran NU este un protocol de acord (sau memorandum privind o înțelegere, sau MOU) și nu un tratat de pace definitiv.

La Un certain regard, așteptam cu nerăbdare Titanic Ocean, care este un titlu foarte misterios, cu o co-producătoare româncă: Ioana Lascăr, care anul trecut a fost printre câștigătorii aceleiași secțiuni, cu Mâine va fi o nouă zi, un debut al unui portughez.

La Beijing, în mai 2026, am avut parte de o procesiune a capitalului american către centrul noii puteri industriale asiatice.

Guvernarea cu specialiști poate deschide drumul miniștrilor tehnocrați, proveniți din diferite zone de expertiză, spre decizia politică.

După vizita lui Trump în China, cred că de-abia acum, între Putin și XI, urmează să fie demarat în forță procesul despre care vorbesc de atât de mult timp: restructurarea relațiilor internaționale care, din punctul lor de vedere, ar trebui să ducă la o refacere completă a conviețuirii internaționale

Discuțiile despre formarea noului guvern au început să semene tot mai mult cu un amestec de zvonuri, emoții și improvizații strategice.

Documentele europene dau un răspuns impresionant: la finele lunii februarie 2026, susținerea financiară oferită de UE și de Statele Membre totaliza 193,3 miliarde Euro.

În dezbaterea de patru ore de la Euronews, Nicușor Dan a jucat rolul profesorului care explică, demonstrează și îl încurcă pe George Simion. Politica externă și de apărare este falia divergentă între cei doi.

Puterea reală a unui popor constă în unitate.

Următoarele rânduri NU sunt adresate votanților lui George Simion/Călin Georgescu. Timpul este prea scurt și efortul prea istovitor (dacă nu sisific) pentru a vă (mai) convinge să ne împărtășiți valorile (cele democratice, occidentale, pro-europene).

Începem să aflăm ce are de gând Simion să facă în cazul în care ajunge președinte.

Presa germană se apleacă asupra alegerilor prezidențiale din România, încercând să explice modul în care George Simion a câștigat detașat primul tur. "Țara nu este amenințată de un viraj la dreapta. El există deja".

Rezultatele primului tur al alegerilor prezidențiale ne-a lăsat pe toţi cu gura căscată.

Într-o România pe care ne-o dorim, un candidat care refuză dezbaterea n-ar trebui să fie acceptat în turul al doilea. Un potențial viitor președinte ar trebui să fie primul care intră în arenă, nu primul care fuge, cu buchetul de flori în mână sau cu scuze livrate pe Facebook.

În primele zile din ianuarie, am vorbit despre „cele trei Românii politice” și despre semnificațiile paradigmatice ale acestor opțiuni electorale clar conturate din 2025, pentru viitorul țării.

Zic „scenariu”, pentru că exclud din start posibilitatea ca judecătorul Alexandru Vasile de la Curtea de Apel din Ploieşti să nu-şi fi dat seama că emite o „aberaţie”.

George Simion îi plăteşte pe americani din banii românilor, să-l ajute să câştige alegerile prezidenţiale.

În toate sondajele privind intenţia de vot pentru alegerile prezidenţiale din mai, George Simion se află pe primul loc, uneori la distanţă mare de următorii clasaţi.

Care sunt fețele adevărate ale celor care doresc să fie președintele României.

China anului 2026 seamănă tot mai puțin cu imaginea clasică a unei puteri care își anunță hegemonia prin cuceriri, baze militare și sfere de influență desenate brutal pe hartă.

Există o veche obsesie cu privire la ce urmează.

Discuțiile despre formarea noului guvern au început să semene tot mai mult cu un amestec de zvonuri, emoții și improvizații strategice.

După vizita lui Trump în China, cred că de-abia acum, între Putin și XI, urmează să fie demarat în forță procesul despre care vorbesc de atât de mult timp: restructurarea relațiilor internaționale care, din punctul lor de vedere, ar trebui să ducă la o refacere completă a conviețuirii internaționale