Mănânci în fața laptopului? Ce se întâmplă cu organismul când iei masa singur

Poți mânca exact același lucru, în aceeași cantitate, și totuși organismul tău să reacționeze diferit. Un nou studiu arată că nu doar ceea ce avem în farfurie contează, ci și cine se află lângă noi. Descoperirea pune într-o lumină nouă un obicei devenit banal pentru mulți dintre noi: prânzul mâncat singur, pe fugă, în fața laptopului.

De ce nu ar trebui să mănânci în fața laptopului Foto: Pixabay

Cercetarea, publicată în septembrie 2026 în revista „Science Advances” aduce în discuție ceea ce cercetătorii numesc „fiziologie socială”: posibilitatea ca prezența unei persoane apropiate să influențeze inclusiv modul în care organismul își reglează funcțiile de bază.

În experimentul privind glicemia au participat 108 persoane, care au consumat 102 grame de pâine albă, echivalentul a 50 de grame de carbohidrați. Cercetătorii au urmărit răspunsul glicemic timp de două ore. Participanții au trecut prin situația în care au mâncat singuri și prin cea în care alături se afla partenerul de cuplu. În cea de-a doua situație, creșterea glicemiei a fost mai redusă, iar revenirea spre nivelul inițial a fost mai rapidă.

„Reglarea glicemiei nu ține doar de ceea ce mâncăm, ci și de persoana alături de care mâncăm”, explică Shir Atzil, de la Universitatea Ebraică din Ierusalim.

Experimente separate au urmărit și felul în care organismul răspunde la frig și la stres. Și în aceste situații, prezența unei persoane apropiate a fost asociată cu o reglare fiziologică mai eficientă. Studiul nu înseamnă însă că simplul fapt de a avea pe cineva la masă poate înlocui o alimentație echilibrată, mișcarea sau îngrijirea medicală.

Ce pierdem când mâncăm singuri, pe fugă

La birou, masa de prânz ajunge adesea să fie consumată în fața laptopului, printre mailuri, ședințe și alte sarcini. Problema nu este, însă, doar că mâncăm singuri, ci și felul în care o facem.

„Masa luată împreună nu e doar un obicei social, ci pare să aibă un efect măsurabil, biologic”, explică pentru „Adevărul” drd. Victor Toriani, psihoterapeut.

Specialistul arată că, în studiul publicat în „Science Advances”, efectul nu a putut fi explicat doar prin atingerea dintre parteneri sau prin diferențe ale markerilor de activare a sistemului nervos.

„Autorii numesc acest fenomen «fiziologie socială» - ideea că organismul uman se reglează mai eficient atunci când simte prezența unei persoane apropiate. Când mâncăm mereu grăbit și singuri, nu pierdem doar plăcerea conversației - se pare că pierdem și o parte din acest sprijin fiziologic pe care prezența cuiva apropiat îl oferă organismului în mod automat”, lămurește acesta.

La locul de muncă apare însă și o altă problemă: masa luată în timp ce continuăm să lucrăm.

„Atunci când mâncăm în timp ce lucrăm, atenția e împărțită între mâncare și sarcină, iar creierul primește semnale mai slabe despre ce și cât am mâncat - acest fenomen, numit «alimentație distrasă» (distracted eating), e asociat în literatura de specialitate cu o recunoaștere mai slabă a senzației de sațietate și, frecvent, cu tendința de a mânca ulterior mai mult în cursul zilei, ca o compensare inconștientă”, atrage atenția drd. Victor Toriani.

Când mâncarea devine recompensa de la sfârșitul zilei

Relația dintre starea pe care o avem și ceea ce punem în farfurie devine și mai evidentă în cazul mâncatului emoțional.

„Mâncatul emoțional apare atunci când scopul real al mesei nu mai e foamea fizică, ci reglarea unei stări interioare - ne e greu să stăm cu o emoție neplăcută, iar mâncarea oferă o distragere rapidă și o senzație imediată de plăcere sau calm”, este de părere specialistul.

Unul dintre cele mai întâlnite comportamente, în practică, este cel al persoanei care își controlează strict alimentația pe parcursul zilei, dar ajunge seara să mănânce mult peste senzația de foame.

„De regulă, acel moment de seară nu ține de foame, ci de nevoia de a elibera tensiunea acumulată toată ziua prin autocontrol; mâncarea devine, temporar, singura formă de relaxare pe care persoana și-o permite. Pe termen lung, acest tipar poate duce la un ciclu obositor de restricție-pierdere a controlului, care întreține exact disconfortul pe care persoana încearcă să-l evite”, adaugă acesta.

De ce cu unii oameni ne vine să mâncăm, iar lângă alții ne dispare pofta

De ce ni se face poftă de mâncare în compania unor oameni, în timp ce alții ne pot tăia cheful complet?

„Aceste asocieri se formează treptat, prin repetiție: dacă mesele cu o anumită persoană au fost de multe ori calde și relaxate, creierul leagă automat prezența ei de siguranță; dacă au fost tensionate sau pline de critici, aceeași persoană poate ajunge să «taie» pofta de mâncare chiar și atunci când relația, în general, e bună”, completează psihoterapeutul.

Nici mesele în grup nu sunt neutre. Drd. Victor Toriani explică faptul că poate apărea imitația socială, prin care ajungem să ne apropiem cantitatea sau ritmul în care mâncăm de comportamentul celor de lângă noi.

De la masa familiei la mâncarea comandată individual

Schimbarea nu este doar individuală. Într-un articol publicat anterior de „Adevărul” despre dispariția treptată a gătitului de acasă, sociologul Alex Dincovici, lector asociat la SNSPA și Universitatea din București, vorbea despre transformarea mesei odată cu dezvoltarea platformelor de livrare.

„Dacă ne uităm la relația cu gătitul, trecem de la un demers în care era angrenată întreaga familie la un consum cvasi-pasiv, din care componenta socială și familială începe să dispară. Practic, acum ocaziile de consum sunt permanente, chiar non-stop, și mâncarea gătită a devenit o marfă și atât, nu mai putem vorbi neapărat de experiență în sensul anterior al termenului”, declara acesta pentru „Adevărul”.

Psihoterapeutul cognitiv comportamental Laura Găvan vorbea, în același material, despre rolul afectiv pe care îl avea pregătirea mesei în familie:  „A găti pentru cineva a fost dintotdeauna o formă de a spune «îți pasă de mine» fără cuvinte. O supă pregătită pentru un copil bolnav, o pâine frământată de bunică, mirosul de sarmale într-o casă plină de oameni, toate acestea sunt expresii afective, ancore emoționale.”

Ce se poate schimba fără să schimbăm meniul

Exemplele întâlnite în practică arată că uneori primul lucru de modificat nu este ceea ce se află în farfurie. Drd. Victor Toriani vorbește despre cazul unei persoane care lucra de acasă și petrecea mare parte din zi izolată social. Prânzul ajunsese să fie mâncat mecanic, în câteva minute, în fața laptopului, după care apărea nevoia de a lua constant gustări.

„Simpla schimbare de a lua masa la o masă, fără telefon sau laptop, timp de 15-20 de minute, a redus semnificativ nevoia de gustat ulterior – pentru că, de data asta, creierul a avut timp să înregistreze efectiv masa”, punctează acesta.

În alte situații, problema nu se afla în meniu, ci la persoana aflată la aceeași masă.

„Există persoane care au raportat că nu pot mânca normal în prezența unui anumit membru al familiei, din cauza unei tensiuni relaționale vechi, dar că, în paralel, mesele cu prietenii apropiați le readuc pofta de mâncare și starea de bine. În aceste cazuri, schimbarea nu a vizat mâncarea în sine, ci recunoașterea conștientă a legăturii dintre acea relație specifică și disconfortul digestiv - un prim pas util înainte de orice discuție mai amplă despre relația respectivă,” mărturisește el.

Ideea comună din toate aceste situații e una practică și accesibilă oricui: nu trebuie schimbată dieta pentru a avea o relație mai bună cu mâncarea, ci contextul mesei – cu cine, cât de prezent ești și cât timp îi aloci, conform spuselor sale. „Chiar și o singură masă pe zi luată fără ecran, așezat la masă, alături de cineva, pare să facă o diferență reală, atât pentru digestie, cât și pentru starea generală de bine”, conchide drd. Victor Toriani.