Video De la prietenul blănos la podium. Cum ajung câinii din familie în competițiile de frumusețe

Pentru mulți oameni, povestea începe simplu: își doresc un câine, un companion care să le fie aproape. Pentru unii, însă, relația cu animalul se transformă, în timp, într-o pasiune pentru o rasă, pentru genealogie și pentru competițiile chinologice.

Și câinii de căutare au avut show-ul lor în cadrul expoziției Foto: Alina Mitran

La Slatina, unde în weekendul 2-4 octombrie sunt organizate cinci expoziții canine, peste 200 de câini din mai mult de 50 de rase intră în ring pentru a fi evaluați în raport cu standardele rasei lor. Competiția, asemeni oricărei confruntări sportive, are mulți participanți și doar o mână de câștigători. Sunt prietenii, sunt și rivalități, însă peste toate este absolut impresionant să vezi o varietate atât de mare de rase și să afli povești care depășesc cu mult simpla etalare a exemplarului.

De ce își iau oamenii un câine: începutul poveștii

Indira este un English Cocker Spaniel pe care stăpâna, Camelia Dinu, din Craiova, îl pregătește pentru probă. Câinele nu se dă în vânt după ședința de înfrumusețare, așa că primește constant recompense pentru că se lasă îndelung pieptănată. Nu este la primul concurs, a trecut și prin competiții la clasele Baby, Puppy și, acum, Junior.

„În decembrie am luat-o. Eu iubesc cockerii. Am avut de mică. Și am zis: «OK, acum sunt adult, sunt mare, este alegerea mea. Vreau să mă duc maxim cu rasa asta». Și am găsit cu pedigree de la o doamnă de la București și am vrut să iau standard. Și, într-adevăr, ea este și temperament, este zurlie, tot. Se judecă tot, de la culoare, la formă, la angulații, la postură. Este un standard. Ieri am ajuns până în ringul central și erau, cred că, vreo 15 câini. (...) Și acolo erau toate rasele care sunt în grupă. Ne-a nominalizat printre cei șase, ultimii șase, că e podiumul de patru. Și, bineînțeles, că nu mi-a mai stat la final. Dar și-a luat pe clasă, titlul pe care trebuia să și-l ia pe clasă l-a obținut. Acum o pregătesc să o prezentăm arbitrului. Astăzi sunt mai mulți cockeri”, a spus proprietara.

Și înainte de Indira a mai avut câini, și aceeași rasă, dar și câini fără pedigree, pentru că este o mare iubitoare de animale. „Am mai avut încă unul, nu l-am luat pentru concurs, tot cu pedigree. Nu l-am luat pentru concurs, dar am făcut și cu el concurs. Am mers maximum cât am putut pe România. N-am exersat”, a adăugat Camelia Dinu.

Competiția înseamnă și ea costuri, dincolo de costurile de întreținere, însă este un sport, așa că participanții fac aceste eforturi fără să stea pe gânduri. „La fel cum cel care pescuiește își cumpără barcă, și poate fi foarte costisitoare, la fel se întâmplă și cu iubitorii de animale și cei care vin în expoziție. Trebuie să îți placă asta, altfel nu ai cum să o faci”, a mai spus Camelia Dinu.

Exemplarele au fost îndelung pregătite pentru evaluarea arbitrilor Foto: Alina Mitran

Cățelușa este prietena ideală pentru fiul proprietarei. „Este temperamentul lu’ fiu-miu. Sunt agitați, se joacă toată ziua. Expoziție, expoziție, OK, e frumos, mergem, vedem și partea asta de expoziție, dar mie ce îmi convine e că este un câine care s-a pliat pe familia mea, pe nevoile noastre. Am stat doar trei luni fără câine. Trei luni și am luat-o pe ea, n-am putut fără”, a mai adăugat Camelia Dinu. Deocamdată, proprietarii nu s-au gândit când va avea și pui, pentru că și asta este o alegere care presupune cercetare.

„M-am născut cu câini. Pasiunea nu este de acum”

Mircea Albulescu așteaptă, de asemenea, să intre cu câinele său în ring. Lia este un exemplar din rasa Presa Canario, are 1 an și 2 luni. Prima zi de concurs a fost fructuoasă, are așteptări și în continuare. A cumpărat câinele special pentru concursuri, însă pasiunea, spune, o are dintotdeauna. „Am avut Rottweiler, am avut Cane Corso, Mastino Napoletano, toate rasele. Plus pisici, porumbei. Am avut prima dată pești exotici, vindeam en-gros. După aceea am avut și câini. Asta urmărim, măcar să-și câștige și hrana. Dar e mai mult o pasiune, nu e o afacere cu câinii sau cu porumbeii”, mai spune Mircea Albulescu.

Concursul este unul care evaluează conformitatea cu standardul rasei Foto: Alina Mitran

Pentru un câine de rasă, costurile, spune, sunt importante. Le evaluează la aproximativ o mie de euro lunar. „Mâncare, vitamine, calciu, minerale. În perioada de creștere au nevoie foarte mult de vitamine, calciu, condroitină, toate cele, pentru că se confruntă cu mare carență de calciu când sunt mici și, dacă nu le dai ce trebuie, se strâmbă la picioare”, mai spune bărbatul.

Temutul mascul campion, un munte de blândețe

Printre uriașii pe care nu poți să nu-i admiri îndelung se află un ciobănesc românesc mioritic în vârstă de aproape trei ani. Franco are peste 160 de competiții la activ. A câștigat și la Slatina un titlu de cel mai bun al rasei. Este învingător al rasei de două ori în campionate mondiale, o dată în campionatul european și de două ori la campionatele naționale ale ciobăneștilor românești, spune proprietarul său, din Breaza, Prahova.

Stăpânul exemplarului are o experiență comună cu a altor proprietari. Este pasionat din copilărie, de când aduna toți câinii de pe stradă.

„Mioritic din 2017 am început să cresc. Am văzut un mioritic și mi-a plăcut tare. Eu aș fi vrut un câine-lup, așa-i spuneam noi, era ciobănescul german, dar mioriticul m-a copleșit. Și am ales primul câine precum Harap-Alb. L-am dat la o parte. A treia oară când a venit – «Hai, nevastă, cu el acasă!»”, a relatat proprietarul. Astăzi are cinci adulți și trei pui. „Nu este o afacere, noi avem serviciile noastre. La ora actuală, noi, cel puțin, nu facem afacere sau, dacă facem afacere pe minus, atunci facem afacere. În ei doar băgăm. Pentru că e pasiune”, a mai spus stăpânul mioriticului campion.

Nu a făcut niciodată un calcul fix, însă spune că, în ciuda taliei impunătoare, câinele nu mănâncă mai mult de un kilogram de spinări de pui, crude, pe zi, „asta înseamnă cel mult 5 lei”, la care adaugă și granule de încă, poate, 5 lei. „Cât aș fi cheltuit dacă m-aș fi dus la păcănele, pari-loto sau orice altceva, sau cu băutura?”, pune problema proprietarul. Nu se gândește la costuri pentru că își tratează câinii ca pe membrii familiei; inclusiv atunci când merg în competiții, câinii dorm în camera de hotel, alături de proprietari.

Premiile nu înseamnă niciodată câștiguri în bani, cel mult produse, însă „nu de asta mergem, ne place să concurăm”, a mai spus proprietarul.

Datorită acestor concursuri, proprietarii au ajuns în mai multe țări, iar acestea sunt destinații pe care altfel nu le-ar fi avut neapărat în vedere.

Stăpânul câinelui care nu se clintește pe toată durata conversației vorbește și despre momentele cu adevărat grele, în care trebuie să te desparți de membrul necuvântător al familiei. A trecut deja prin asta cu mama exemplarului campion, care a murit la nașterea puilor, cățelușii fiind hrăniți cu biberonul. „Mama lor e îngropată în curte, în spatele curții, și el n-a mai fost acolo de la moartea ei. Noi ar trebui să încercăm să copiem din caracterul câinelui”, mai spune proprietarul.

La concursurile din afara țării, mai adaugă proprietarul, merge și pentru a le arăta străinilor un exemplar românesc de o frumusețe aparte, pe care de multe ori lumea îl confundă cu rasa englezească Bobtail (cunoscută oficial sub numele de Old English Sheepdog).

Când pasiunea devine competiție

Dincolo de atașamentul față de animal, pentru unii proprietari apare și dorința de a-i cunoaște mai bine rasa, de a-i înțelege particularitățile și de a vedea cât de aproape este de standardul internațional. „Noi le numim expoziții, dar ele sunt competiții”, explică Alin Dumitrescu, președintele Asociației Chinologice Sud-Vest și arbitru chinolog internațional.

Competiția de la Slatina a cuprins, în fapt, cinci expoziții distincte pentru câinii de rasă, ceea ce înseamnă mult pentru un eveniment de profil.

„Sunt competiții pentru că există o miză, câinii concurează atât pentru niște titluri internaționale, cât și pentru titluri naționale. Ce înseamnă aceste titluri? Aceste expoziții sunt expoziții de conformitate cu standardul. Se mai numesc, pe românește, expoziții de frumusețe, pentru că fiecare rasă canină are câte un standard. Standardul înseamnă descrierea câinelui pentru fiecare rasă în detaliu. Adică, cum trebuie să arate, să dau un exemplu, un Doberman, raportul cranio-nazal, înălțimea, culoarea, culoarea ochilor, tipul de osatură. Există un standard cu fiecare caracteristică anatomică, care este un standard internațional al Federației Chinologice Internaționale. Pe baza acestui standard, câinii sunt arbitrați de către specialiști chinologi și comparați odată cu standardul, dacă se încadrează în acest standard, și cei care se încadrează în standard obțin calificative. Cei care obțin cele mai bune calificative concurează între ei piramidal. Mai întâi concurează masculii cu masculii pe clase de vârstă. Este clasa Baby 3-6 luni, este clasa Puppy 6-9 luni, este clasa Juniori între 9 luni și 18 luni. După 15 luni, câinele este considerat adult și poate să intre, pentru o mică perioadă, între 15 și 18 luni, la Juniori, dar după 15 luni poate să intre și la clasa intermediară sau deschisă. (...) Sunt clase de vârstă. Femelele cu femelele, masculii cu masculii”, a explicat Alin Dumitrescu.

Sute de exemplare au fost aduse să concureze la Slatina Foto: Alina Mitran

Piramida se închide apoi, câștigătorul fiecărei clase de vârstă concurând cu un alt câștigător de la o altă clasă. Se stabilește, în cele din urmă, titlul de cea mai bună femelă și cel mai bun mascul, iar cei doi concurează pentru cel mai bun exemplar al rasei. Când rămân cei mai buni concurenți ai fiecărei rase, care au fost câștigătorii raselor, concurează pentru câștigătorul grupelor. Federația Chinologică așază cele 370 de rase canine în 10 grupe. Fiecare astfel de grupă are mai multe rase, iar câștigătorii de rase – cel mai bun Doberman, cel mai bun Rottweiler etc. – concurează pentru cel mai bun al grupei din câinii de pază și apărare. Astfel, unul dintre ei va fi ales cel mai bun al grupei. Se întâmplă la fel cu ciobăneștii etc.

Proprietarii au făcut o pasiune din creșterea câinilor de rasă Foto: Alina Mitran

„Într-un final, vor rămâne 10 câini, cei mai buni ai grupelor lor. Din cei 10 câini se aleg la sfârșit ultimii trei câștigători care urcă pe podium și cel mai frumos este Best in Show, cel mai bun al expoziției”, a mai precizat Dumitrescu.

În cele cinci expoziții de la Slatina au ajuns peste 200 de exemplare. Fiecare expoziție are un câine desemnat „Best in Show”, iar din cei cinci se alege „Supreme Best in Show”.

Sunt exemplare din 11 țări în afară de România: Suedia, Danemarca, Polonia, Cehia, Slovacia, Bulgaria, Macedonia, Grecia etc. „Proprietarii acestor câini au mai fost la alte expoziții, sunt câștigători și în alte țări și vor să dețină aceste titluri obținute și în România. Un titlu care se acordă aici, la Slatina, este CACIB, care înseamnă câine cu aptitudini de campion internațional de frumusețe. Puterea acestui titlu este la fel aici, la Slatina, ca și în orice alt oraș european. Este un concurs, noi îl numim de frumusețe, dar este un concurs de conformitate cu standardul rasei”, a conchis Alin Dumitrescu.

Municipiul Slatina găzduiește pentru al cincilea an circuitul canin, iar sâmbătă, 3 octombrie, în a doua zi a competiției, au fost prezentați și câinii de căutare.