Analiză Coșmarul energetic revine în Europa. Se anunță o iarnă economică grea, cu scumpiri, dobânzi în creștere și presiuni inflaționiste

Un vechi coșmar energetic revine în actualitate pe continentul european, care intră în sezonul de iarnă cu incertitudinea bătând din nou la ușă. Turbulențele geopolitice de pe piețele internaționale de combustibili, prețurile ridicate la gaze naturale și petrol, precum și tabloul instabil privind securitatea aprovizionării readuc în prim-plan o întrebare pe care Uniunea Europeană ar fi vrut să o lase în urmă: cât de rapid poate avansa tranziția verde atunci când siguranța aprovizionării și costul electricității pun presiune tot mai mare pe gospodării și companii?

Prețurile la gaze, carburanți și energie au luat-o razna în Europa Foto: Shutterstock

Acest "déjà vu" energetic scoate la iveală dificultățile tranziției, care trebuie să continue într-un context tot mai solicitant, în care costul energiei revine în centrul atenției. Pe piața gazelor naturale, presiunile sunt în creștere: prețul de referință de la hub-ul european TTF, care la jumătatea lunii februarie se situa în jurul valorii de 30 de euro pe megawatt-oră (MWh), a ajuns, la mijlocul săptămânii trecute, în intervalul 78-82 euro/MWh, contractele cu livrare imediată atingând chiar 82 euro/MWh, semn că piața nu anticipează o revenire rapidă la niveluri mai scăzute.

Concurență tot mai acerbă

Depozitele europene de gaze naturale rămân sub nivelurile obișnuite pentru această perioadă a anului (68%), în timp ce oferta globală de GNL este afectată de perturbarea fluxurilor prin Strâmtoarea Ormuz, o evoluție care limitează cantitățile disponibile din Qatar și Emiratele Arabe Unite și intensifică rivalitatea dintre Europa și Asia pentru încărcăturile de gaz natural lichefiat.

Situația este cu atât mai grăitoare în Germania, țara cu cea mai mare capacitate de stocare a gazelor din Europa, unde depozitele se află la minime istorice pentru această perioadă a anului, guvernul de la Berlin analizând stimulente pentru traderi, menite să crească volumele direcționate către depozitare. Iar pentru că gazul participă și la producția de electricitate, creșterea prețului său se transmite direct pieței angro de energie electrică, scrie To Vima.

Presiune socială la nivel global

Scumpirea energiei a căpătat însă dimensiuni globale, transformându-se într-o presiune socială tot mai extinsă, de la Asia de Sud-Est până în Orientul Mijlociu. În Indonezia, lipsa gazului lichefiat, întreruperile de curent și raționalizarea benzinei au provocat cozi la benzinării. În Filipine, pescarii și șoferii protestează, întrucât costul motorinei le face activitatea nerentabilă. În Guatemala, sunt cerute măsuri suplimentare, dincolo de simple subvenții.

În Portugalia, șoferii organizează convoaie de proteste, cu claxoane, pe fondul unor prețuri istorice ale motorinei. În Bangladesh, lipsa GNL provoacă întreruperi de curent. În Siria, o creștere de până la 40% a prețurilor la benzină și motorină a scos oamenii în stradă.

Revin cărbunele, energia nucleară și electrificarea

Prețul ridicat al gazului schimbă calculele și în mixul energetic european. Cărbunele, în ciuda amprentei sale ecologice ridicate, a redevenit o opțiune competitivă din punct de vedere economic pentru producția de electricitate. Pe măsură însă ce crește arderea cărbunelui, crește și nevoia de achiziționare a certificatelor de emisii de CO2.

De la 20 iulie, prețul certificatelor se menține peste 80 de euro pe tonă, tranzacționându-se în ultimele zile în jurul valorii de 84-85 euro - cel mai ridicat nivel de la ianuarie încoace - ceea ce limitează orice beneficiu economic al revenirii la cărbune pentru consumatori.

O dinamică nouă capătă și energia nucleară, Europa căutând surse stabile de producție a electricității, capabile să reducă expunerea la fluctuațiile gazelor naturale și să susțină fiabilitatea sistemului electric. Relevantă în acest sens este investiția Băncii Europene de Investiții într-un start-up finlandez specializat în reactoare nucleare modulare mici (SMR), destinate, în acest caz, încălzirii. Discuția rămâne însă marcată de dificultăți legate de termenele de dezvoltare a acestor reactoare, costurile investiționale, cerințele de siguranță și gestionarea deșeurilor nucleare.

Uniunea Europeană încearcă să răspundă acestui context instabil prin accelerarea electrificării. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și-a fixat drept obiectiv dublarea ponderii electricității, în special din surse curate, până în 2040, pentru a reduce cu 260 de miliarde de euro anual costurile legate de importul de combustibili fosili.

Punerea în practică a acestui obiectiv presupune însă un sistem electric mai robust. Investițiile în interconectări, stocare și digitalizarea rețelelor devin esențiale pentru a limita restricțiile impuse producției de energie verde și pentru a asigura stabilitatea sistemului.

Industria europeană de petrol și gaze avertizează, la rândul ei, că accelerarea electrificării, fără surse alternative suficiente de aprovizionare, riscă să creeze noi dependențe, să crească costurile și să afecteze suplimentar competitivitatea economiei europene.

O iarnă economică grea: scumpiri, dobânzi în creștere și presiuni inflaționiste

Instabilitatea și incertitudinea geopolitică au împins în sus prețurile bunurilor energetice, conturând un scenariu de „furtună perfectă“: val de scumpiri, creșterea dobânzilor și presiuni inflaționiste tot mai accentuate.

Toamna a găsit economiile lumii confruntate cu instabilitate geopolitică și incertitudine geoeconomică, alături de multiplele consecințe inflaționiste, monetare și de altă natură care decurg din acestea.

Fronturile de război din Ucraina și Orientul Mijlociu rămân active, fără semne de potolire, ceea ce menține blocate surse energetice esențiale și lasă piețele critice ale petrolului, gazelor naturale și electricității dependente de acestea într-o stare de dezechilibru, în mare parte deficitară, în fața unei cereri în continuă creștere.

Conflictul ruso-ucrainean a blocat, practic, fluxurile de gaz natural rusesc, iar evenimentele din zona Golfului Persic și a Mării Roșii, unde acționează rebelii houthi din Yemen, sprijiniți de Iran, au anulat exporturile de petrol nu doar ale Iranului, ci și pe cele ale Arabiei Saudite.

Sub presiunea acestor condiții, prețurile bunurilor energetice au explodat la nivel internațional, amplificând presiunile inflaționiste peste tot în lume. Petrolul brut se menține constant peste 100 de dolari pe baril, iar estimările mai recente, în ciuda unei ușoare temperări din ultimele zile, nu exclud posibilitatea ca prețul să se apropie de 120 de dolari, antrenând în aceeași direcție prețurile gazelor naturale și ale electricității.

Digul dobânzilor

Presiunea inflaționistă din Statele Unite, Europa și chiar Asia a ajuns la un asemenea nivel încât autoritățile monetare sunt nevoite să majoreze dobânzile pentru a ridica un dig în fața valului de scumpiri. Este semnificativ faptul că noul președinte al Rezervei Federale a SUA, Kevin Warsh, a fost nevoit să crească dobânda de referință americană de la 3,75% la 4%, „trădând“ astfel așteptările lui Donald Trump, care insistase pentru numirea sa în funcție tocmai mizând pe o direcție opusă.

Inflația persistentă, de 3,5%, nu i-a lăsat însă succesorului lui Jerome Powell, pe care președintele american îl înlăturase de la conducerea Fed tocmai pentru că nu i-a satisfăcut cerințele privind dobânzile, nicio marjă de manevră. Warsh a ales să își protejeze propria credibilitate și pe cea a instituției pe care o conduce, în locul directivelor iraționale ale lui Trump, recunoscând amploarea amenințării inflaționiste și riscurile pe care aceasta le presupune pentru economia americană și pentru piețele fragile de active - obligațiuni și acțiuni - care o definesc. Mai mult, oficialul nu s-a limitat la o singură majorare, ci a anunțat și o a doua în cursul anului, stârnind reacția vehementă a lui Trump, care continuă să ceară dobânzi cu cel puțin un punct procentual mai mici decât nivelul actual.

Trei scenarii

Anterior acestor evoluții, se manifestase deja o criză de încredere pe imensa piață a obligațiunilor americane, în valoare de aproape 30 de mii de miliarde de dolari, alături de turbulențe pe piața de acțiuni, alimentate și de îndoielile privind randamentele și supravegherea investițiilor uriașe în inteligența artificială, domeniu în care rivalitatea dintre SUA și China a atins un nivel fără precedent. Miza acestei confruntări este cu atât mai mare cu cât primele zece companii tehnologice americane reprezintă 50% din PIB-ul anual al Statelor Unite.

Rezerva Federală americană nu este însă singura instituție care a acționat pe frontul politicii monetare. Prima care a decis majorarea dobânzilor a fost președinta Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde. La Frankfurt, sediul BCE, se estimează că perturbarea piețelor energetice va persista pe termen lung, menținând astfel presiunea inflaționistă. Potrivit unor informații, în cadrul BCE sunt deja evaluate trei scenarii privind intensitatea presiunilor inflaționiste - instituția a depășit deja scenariul de bază, al unui impact redus, și lucrează în prezent cu scenariul intermediar, fără a exclude posibilitatea de a ajunge la scenariul extrem, al unui puseu inflaționist accentuat. Aceasta înseamnă că Banca Centrală Europeană, al cărei mandat statutar este orientat strict spre obiectivul de inflație de 2%, va continua majorările de dobândă cel puțin până în primăvara lui 2027. În prezent, dobânda BCE se situează în jurul valorii de 3%, la cel puțin un punct procentual distanță de atingerea obiectivului.

Mulți pun însă la îndoială eficiența politicii monetare în actualul context de conflicte armate și blocaje energetice. Atâta vreme cât tensiunile geopolitice persistă, costul energiei va rămâne ridicat, subminând, printre altele, competitivitatea industriei europene.