Interviu Ce îi trebuie României pentru a atrage investitori din marile puteri economice. „Avem nevoie să ne definim, cu exactitate, interesele strategice de țară"

Vizita Președintei Indiei în România poate deschide noi oportunități economice, însă transformarea lor în investiții depinde de existența unei strategii naționale coerente și de colaborarea dintre autorități și mediul privat, consideră Dinu Gheorghe, președintele Camerei Indiane de Comerț din România și Moldova.

Președinta Indiei a vizitat România.Foto: Inquam Photos/ O. Ganea

Vizita Președintei Indiei în România a readus în atenție relația economică dintre cele două țări, însă importanța momentului va fi măsurată prin proiectele și contractele care îi vor urma, consideră Dinu Gheorghe:

„A fost un moment simbolic, dar mai important decât simbolul este ce facem noi, mediul de afaceri, în lunile care urmează. India este a cincea economie a lumii, cu o clasă de mijloc în expansiune rapidă și cu companii care caută activ un cap de pod în Europa Centrală și de Est. O vizită la nivel de șef de stat deschide uși, dar nu semnează contracte — asta rămâne treaba noastră, a antreprenorilor și a organizațiilor precum Indian Chamber of Commerce".

„Ne lipsește o strategie de țarǎ"

În opinia președintelui ICC România și Moldova, România nu dispune încă de cadrul necesar pentru ca asemenea vizite oficiale să se transforme rapid în proiecte concrete:

„Ne lipsește o strategie de țară coerentă pentru atragerea investițiilor straine directe. Avem inițiative punctuale, avem vizite de succes, avem miniștri bine intenționați, dar nu avem un document strategic, asumat pe termen lung, care să spună clar: acestea sunt sectoarele prioritare, aceștia sunt partenerii strategici, acesta este pachetul de facilități, așa arată calendarul nostru de investiții pentru următorii zece ani. Fără el, fiecare vizită oficială e un capital de imagine pe care riscăm să-l irosim.

Și aș merge un pas mai departe: nu e suficient să avem o strategie generică de atragere de investiții. Avem nevoie să ne definim, cu exactitate, interesele strategice de țară — nu la nivel de slogan, ci la nivel de listă asumată. Ce sectoare vrem cu adevărat să dezvoltăm în următorii zece-cincisprezece ani? Ce tip de capital ne dorim — producție cu valoare adăugată mare, tehnologie, energie, infrastructură logistică? Cu ce piețe vrem relații prioritare și de ce anume? Fără acest exercițiu de claritate, orice vizită oficială, oricât de reușită, rămâne un eveniment izolat, pentru că nu știm exact în ce direcție să o transformăm".

Diferența dintre a spera la investiții și a le construi ține, explică Dinu Gheorghe, de capacitatea României de a identifica investitorii și de a le prezenta o ofertă concretă:

„A spera înseamnă să aștepți ca un investitor să te descopere. A construi înseamnă să mergi tu la el, cu un dosar clar: infrastructură, forță de muncă, cadru fiscal, exemple de succes, timp de autorizare. E o schimbare de filosofie investițională — de la reactiv la proactiv. Țări din regiune, care nu au neapărat resursele noastre naturale sau poziția geografică, ne-au depășit tocmai pentru că au tratat atragerea de capital ca pe o competiție permanentă, nu ca pe un eveniment ocazional.

Dar „a construi” nu înseamnă doar a avea un plan pe hârtie. Înseamnă ca, după ce interesele strategice sunt definite cu exactitate, fiecare instituție și fiecare actor relevant să-și asume o bucată clară din implementare — și să răspundă pentru ea. Ministerul de Externe știe ce parteneriate diplomatice trebuie deschise. Ministerul Economiei știe ce facilități trebuie puse pe masă. Agențiile de promovare a investițiilor știu ce dosare trebuie pregătite pentru fiecare piață-țintă. Mediul privat, prin organizații ca ICC, știe ce contacte și ce expertiză poate pune la dispoziție. Problema noastră nu e lipsa de idei, e lipsa unui mecanism prin care fiecare dintre acești actori să știe exact ce are de făcut, până când și cui răspunde dacă nu o face".

În acest mecanism, ICC România și Moldova își asumă rolul de legătură între instituțiile publice, companii și rețeaua internațională de investitori:

„ICC nu este un actor guvernamental și nici nu vrea să fie. Suntem însă o punte — avem în spate o rețea globală, prezentă în toate piețele relevante, și avem, la nivel local, o bază de membri cu expertiză extrem de variată: comerț internațional, arbitraj, finanțare de proiect, logistică, industrie, tehnologie. Este exact tipul de expertiză de care are nevoie o strategie națională de investiții — nu doar viziune, ci și cunoaștere de teren, din interiorul sectoarelor care ar trebui să crească.

Ne oferim ca partener tehnic, nu ca actor politic. Putem contribui cu analize sectoriale, cu bune practici din alte piețe unde membrii noștri operează deja, cu conexiuni directe către camere de comerț și investitori instituționali din afara României. Ce cerem în schimb e simplu: un interlocutor instituțional stabil și voința de a transforma discuțiile în documente asumate, nu doar în comunicate de presă.

Concret, am propus un exercițiu în două etape. Prima etapă este definirea, împreună cu instituțiile relevante, a unei liste limitate și realiste de interese strategice — nu zece priorități care înseamnă, de fapt, nicio prioritate, ci trei sau patru direcții pe care România chiar are șansa să câștige. A doua etapă este alocarea clară a responsabilităților: pentru fiecare interes strategic, cine este instituția care conduce, care sunt partenerii din sectorul privat care contribuie cu expertiză, și care este orizontul de timp în care se raportează progresul. Fără asumare individuală, orice strategie rămâne literă moartă după prima schimbare de guvern".

În competiția regională și internațională pentru atragerea capitalului, România dispune de câteva avantaje clare, considerǎ Dinu Gheorghe:

„Poziția geografică, forța de muncă încă relativ competitivă calitativ, apartenența la UE și la NATO, și o piață internă de peste 19 milioane de oameni. Dar un avantaj neexploatat este chiar deschiderea către piețe ca India — o relație construită corect acum, cu răbdare și consecvență, ne poate diferenția în zece ani, când mulți alți competitori europeni vor fi deja saturați de propriile parteneriate asiatice".

Un nou prilej de consolidare a relațiilor comerciale va fi Business Summit-ul organizat de Indian Chamber of Commerce la New Delhi, afirmǎ acesta:

„În 18 și 19 septembrie, Indian Chamber of Commerce organizează la New Delhi un Business Summit de anvergură. Este exact tipul de eveniment pe care mediul de afaceri românesc nu ar trebui să-l rateze. Nu vorbim despre o conferință generalistă, ci despre o platformă unde se construiesc relații de afaceri reale, cu decidenți indieni prezenți fizic, dispuși să discute proiecte concrete".

Dinu Gheorghe consideră că participarea României trebuie să fie relevantă mai ales prin profilul antreprenorilor și al sectoarelor reprezentate:

„Aș vrea să vedem o delegație relevantă numeric, dar mai ales relevantă calitativ — antreprenori din sectoare complementare economiei indiene: IT, agribusiness, energie, componente auto, servicii financiare. Legăturile durabile nu se construiesc într-o singură vizită; se construiesc prin prezență constantă, prin revenire, prin proiecte pilot care demonstrează seriozitate. New Delhi, în septembrie, este ocazia de a transforma entuziasmul vizitei prezidențiale într-un calendar de acțiuni concrete".

Filosofia investițională propusă de președintele ICC România și Moldova se bazează pe continuitate, cooperare și responsabilități măsurabile:

„Consecvență în locul improvizației, parteneriat public-privat în locul monologului instituțional, și orientare pe termen lung în locul câștigului rapid de imagine. O strategie de țară bună nu se scrie într-un ciclu electoral, ci se construiește cărămidă cu cărămidă, cu aceiași parteneri, ani la rând.

Aș adăuga un al patrulea element, poate cel mai important: claritate și asumare. Interesele noastre strategice trebuie definite cu exactitate — nu vag, nu aspirațional, ci în termeni măsurabili — iar apoi fiecare parte implicată, de la instituții publice la asociații de business și companii individuale, trebuie să știe exact ce bucată din implementare îi revine. O filosofie investițională nu e un document de intenție, e un contract intern între stat și mediul privat, cu roluri clare și cu obligația fiecăruia de a raporta rezultate. Asta e filosofia pe care ICC o susține și pe care sperăm să o vedem asumată și la nivel guvernamental.

De asemenea ar trebui sa implementam un model similar cu cel Indian „Single window system” – reprezinta un un ghișeu unic digital care permite companiilor și investitorilor să identifice, să solicite și să urmărească avizele, licențele și aprobările de la nivel federal și statal într-un singur loc".

Mesajul adresat companiilor românești care nu au explorat până acum piața indiană este să facă ele primul pas și să investească timp în construirea relațiilor locale:

„Nu așteptați ca piața indiană să vină la voi. E o piață uriașă, complexă, cu propriile ei reguli de business, dar extrem de deschisă pentru cei dispuși să investească timp în relație. ICC este aici tocmai pentru a face acest prim pas mai ușor — de la contacte directe, la înțelegerea cadrului legal, până la identificarea partenerilor potriviți. Summit-ul de la New Delhi, din 18-19 septembrie, este o poartă de intrare pe care v-o recomand cu toată convingerea".