Cele mai legendare arme ale secolului XX. De la pistolul preferat de gangsteri la pușca de asalt care încă echipează Armata Română

Războiul și uneltele sale ucigătoare au schimbat mereu soarta popoarelor și a lumii în general. Armele de foc au avut cel mai mare impact, schimbând total regulile jocului. Acestea au schimbat câmpurile de luptă în adevărate abatoare. Trei dintre ele au rămas în legendă.

Un grup de soldați manevând o mitralieră Maxim Foto: Library of Congress

Armele de foc au început să apară încă din Evul Mediu. Dar aveau o eficiență limitată, erau greoaie, scumpe și nu au avut un impact deosebit pe câmpul de luptă. Mai degrabă speriau caii și pe soldații mai slabi de înger. Abia de la mijlocul secolului al XVI-lea, armele de foc au început să fie cu adevărat eficiente și să schimbe complet regulile jocului. În special, armele de foc individuale au luat, de-a lungul secolelor, locul armelor albe, folosite mai ales în lupta de aproape. Războiul s-a transformat complet, iar numărul victimelor a crescut constant.

Au fost multe arme de foc care efectiv au schimbat destinul omenirii și cursul istoriei. Câteva dintre acestea au rămas adevărate legende vii, atât datorită eficienței, a fiabilității, dar mai ales a impactului pe care l-au avut pe câmpul de luptă. Printre acestea și un pistol-mitralieră folosit și astăzi în peste 50 de armate ale lumii, având o eficiență de invidiat.

Arma care putea ucide sute de oameni în doar câteva minute

Una dintre cele mai legendare și, totodată, ucigătoare arme din istorie a fost mitraliera Maxim. De exemplu, în bătălia de la Shangani (1893), din Africa de Sud, o companie britanică care folosea doar cinci mitraliere Maxim a ucis peste 1.600 de inamici în aproximativ 10 minute. Dar haideți să vedem ce era o mitralieră Maxim și cum a schimbat definitiv modul în care s-a purtat războiul în lume. A fost o unealtă militară care putea transforma câmpul de luptă într-un cimitir. A fost prima armă complet automată și a fost fabricată de compania Vickers, ajungând să fie cumpărată și folosită de cele mai bine dotate armate de la finele secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea.

Povestea mitralierei Maxim începe însă cu cea a inventatorului său, Hiram Maxim. Acesta s-a născut în anul 1840, într-un orășel din statul Maine, Statele Unite ale Americii. Deși trăia în America, Hiram Maxim provenea dintr-o familie de hughenoți (protestanți) francezi, care au emigrat în Lumea Nouă pentru a scăpa de persecuțiile religioase. La 14 ani, se ocupa cu reparația trăsurilor, iar mai apoi s-a angajat la uzina unchiului său, în Massachusetts.

Hiram Maxim era însă un autodidact și un adevărat geniu al mecanicii. A proiectat numeroase structuri civile și a inventat tot felul de lucruri utile pentru ferme sau în orașe, inclusiv sisteme de iluminat. El a proiectat și primele lămpi electrice folosite vreodată în orașul New York.

În 1882, face însă o călătorie în Europa care-i va schimba destinul. Și lui, dar și întregii lumi. Aici și-a dat seama că marile puteri sunt pe picior de război. Se fac alianțe, lumea se înarmează. Așa că s-a gândit să facă cea mai eficientă și ucigătoare armă de la acea vreme. „Ceva care să le permită europenilor să-și taie gâturile unii altora cu mai multă ușurință”, preciza Maxim la acea vreme. Și s-a axat pe crearea unei mitraliere.

Exista deja un model, cel inventat de Richard Gatling și care deja câștigase oarecare popularitate. Dar avea numeroase dezavantaje, inclusiv lipsa de protecție în fața focului inamic și imposibilitatea de a ochi precis. Așa că Maxim s-a gândit să producă ceva mult mai eficient și mai practic.

Totul a pornit de la reculul pe care l-a resimțit în momentul când a tras cu o pușcă de calibrul .45. I-a venit pe loc ideea de a folosi energia reculului pentru a acționa mecanismul armei. A reușit, experimental, să transforme o pușcă Winchester într-o pușcă semiautomată, folosind o pârghie acționată de recul pentru a pune în funcțiune mecanismul armei. Această primă invenție a atras o atenție considerabilă în Europa, iar în 1884 Maxim a obținut în Anglia un brevet pentru un sistem de închidere a armei acționat de recul.

Hiram Maxim Foto: wikipedia

În cele din urmă, în Anglia, acolo unde se stabilise o perioadă, Hiram Maxim a dezvoltat o armă care depășea orice în materie de eficiență. Era ceea ce se numește o armă cu recul scurt. Era răcită cu apă prin intermediul unei mantale de apă care înconjura țeava și era alimentată cu „benzi” de cartușe. Era operată pe un afet în poziție joasă și cu un mic scut care proteja trăgătorul.

Atunci când a fost produsă de compania britanică Vickers, toate marile armate ale lumii au început să achiziționeze aceste mitraliere. Au început să fie folosite în războaiele coloniale, cu o eficiență incredibilă. În bătălia de la Omdurman din 1898, o companie britanică înarmată cu câteva mitraliere Maxim a culcat la pământ 12.000 de oameni. O armată întreagă.

Ulterior, mitraliera Maxim și-a dovedit eficiența în Primul Război Mondial, schimbând efectiv complet modul de a purta războiul. Variantele germană, britanică și rusă ale mitralierei Maxim, precum MG 08 și Vickers, puteau secera linii întregi de infanterie în doar câteva secunde. Tocmai de aceea, mitraliera Maxim se numără printre armele cu cel mai mare număr total de victime din istoria militară, datorită eficienței sale devastatoare, în special în timpul „războiului de tranșee”.

„Mitraliera Maxim a schimbat radical modul în care se purtau războaiele. În epoca sa, aceasta a înclinat balanța în favoarea apărării. Acest lucru a contribuit la apariția experienței cumplite a războiului de tranșee prelungit din timpul Primului Război Mondial și la numărul enorm de victime înregistrat în acel conflict. De asemenea, asemenea multor arme noi, mitraliera Maxim a determinat apariția unor arme concepute pentru a o contracara. Cel mai cunoscut exemplu este tancul, proiectat în mod explicit pentru a rezista focului de mitralieră. Totuși, și mai importantă a fost dezvoltarea bombardamentului aerian și a atacurilor aeriene la joasă înălțime, care au început în timpul Primului Război Mondial și au ajuns la maturitate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial”, preciza Robert Jacobs în „Maxim Patents His Machine Gun”.

„Tommy Gun”, arma-simbol a luptelor dintre gangsteri și polițiști

Una dintre cele mai iconice arme de foc din istorie este, fără îndoială, pistolul-mitralieră Thompson, modelul 1928. Era alintată „Tommy Gun” și, cel mai probabil, este una dintre cele mai „hollywoodiene” arme din istorie. Apărea în toate filmele cu gangsteri, dar și în cele cu tematică de război.

Pistolul-mitralieră Thompson a fost inventat de ofițerul american John T. Thompson în anul 1918. Acest pistol-mitralieră răspundea unei necesități apărute în cadrul luptelor de tranșee din Primul Război Mondial. Mitralierele erau foarte grele și era nevoie de ceva ușor, care să poată fi utilizat de un singur soldat, ca o pușcă, dar care să aibă aceeași eficiență și același sistem ca o mitralieră Maxim.

Faimosul „Tommy Gun” Foto: wikipedia

Înaintea Thompsonului au apărut mai multe tipuri de pistoale-mitralieră franțuzești și germane. După ce a terminat invenția, a patentat-o și a fost fabricată pentru prima dată, războiul se terminase. Așa că Thompsonul a ajuns, pe sub mână, în dotarea grupărilor de gangsteri americani care au înflorit mai ales în Chicago, în anii ’20.

Cu această armă absolut letală, gangsterii făceau legea pe străzi, dădeau spargeri și se răfuiau între ei. Pentru a face față acestei situații, Poliția americană s-a dotat, la rândul ei, cu astfel de pistoale-mitralieră. În scurt timp, Thompsonul, alintat deja „Tommy Gun” sau „Pianul din Chicago”, a devenit o armă a luptelor de stradă între forțele de ordine și interlopi sau, efectiv, între gangsteri.

Thompson și invenția sa Foto: wikipedia

A fost, practic, arma care a dominat perioada Prohibiției, fiind extrem de apreciată pentru calibrul mare, acuratețe, fiabilitate, dar și pentru încărcătoarele largi. S-a spus că Thompsonul a fost „arma care a făcut anii ’20 să vuiască”.

Thompsonul a fost o armă care funcționa pe principiul reculului liber (blowback), cu selectarea modului de tragere. Avea o cadență de tragere de 600–900 de cartușe pe minut și utiliza încărcătoare tip lamelă sau tambur. Era de calibru .45 și cântărea, fără muniție, aproximativ 5 kilograme. Era deosebit de eficientă și până la 90 de metri.

Thompsonul a fost utilizat și în Al Doilea Război Mondial de trupele americane, ca pușcă de asalt extrem de apreciată. „A fost cea mai letală armă, kilogram pentru kilogram, inventată vreodată de om”, scria despre Thompson revista „Time” în 1939. Cu 16 ani mai devreme, un ofițer al armatei belgiene preciza: „Dacă am fi avut mitraliere Thompson în 1914, germanii nu ar fi putut niciodată să cucerească Belgia”. Thompsonul a fost înlocuit ulterior de M3.

O legendă care a supraviețuit deceniilor

Pe lista celor mai legendare și, totodată, eficiente arme automate de foc din istorie, un loc de cinste îl ocupă și Kalașnikovul sau, mai simplu, AK-47. Este o armă care a impresionat prin simplitate, rezistență și, totodată, capacitate de distrugere.

Și astăzi, diferite modele se află în dotarea armatelor a peste 50 de state de pe glob. Evident, sunt folosite în special variante mai moderne, precum AKM sau AK-74. Inclusiv armata română încă mai utilizează aceste pistoale-mitralieră legendare.

Este considerată drept una dintre cele mai răspândite puști de asalt din lume, iar inițialele sale vin de la „Avtomat Kalashnikova”, ceea ce în limba rusă înseamnă „automat Kalashnikov”, după numele proiectantului său, Mihail Timofeevici Kalașnikov.

Un AK 47 tip II Foto: wikipedia

Povestea începe cu o rană urâtă la umăr. Mai precis, Mihail Kalașnikov, un comandant de tancuri din Armata Roșie, a fost rănit în bătălia de la Briansk, în anul 1941. Acesta mărturisea că, aflându-se în spital, a conștientizat problemele de armament cu care se confruntau soldații ruși, dar și superioritatea armelor folosite de nemți.

„Eram în spital, iar un soldat din patul de lângă mine m-a întrebat: «De ce soldații noștri au doar o pușcă pentru doi sau trei oameni, în timp ce germanii au arme automate?» Așa că am proiectat una. Eram soldat și am creat o armă automată pentru soldați. A fost numită Avtomat Kalashnikova, arma automată a lui Kalașnikov — AK — și purta anul primei sale fabricații, 1947”, mărturisea Mihail Kalașnikov.

Practic, comandantul rus de tancuri a studiat în detaliu majoritatea armelor din vremea sa. Și a ajuns să combine elemente din mai multe tipuri de puști sau pistoale-mitralieră, pentru a realiza AK-47. Mai precis, se spune că a combinat cele mai bune caracteristici ale puștii americane M1 Garand cu cele ale StG 44, prima pușcă de asalt din lume, fabricată de nemți.

Alți cercetători afirmă că Mihail Kalașnikov ar fi preluat elemente din proiecte precum TKB-415, conceput de Aleksandr Bulkin, sau AVS-36, proiectată de Serghei Simonov.

Cert este că Avtomat Kalashnikova s-a născut în anul 1947 și a fost adoptată oficial de armata sovietică în 1949. Era una dintre cele mai eficiente și fiabile arme din lume.

AK-47 a fost proiectată ca o pușcă automată care să poată fi fabricată rapid și ieftin, folosind metodele de producție de serie sovietice de la sfârșitul anilor ’40. AK-47 utilizează un sistem de funcționare pe bază de gaze, cu piston cu cursă lungă, asociat, în general, cu o fiabilitate ridicată în condiții dificile.

Modele de AK Foto: wikipedia

Pistonul de gaze de dimensiuni mari, spațiile generoase dintre componentele mobile și forma conică a tubului cartușului permit armei să suporte cantități importante de murdărie, nisip și reziduuri fără ca mecanismul să se blocheze și fără să fie întrerupt ciclul de funcționare.

„Am creat-o pentru a-mi apăra patria (...) Apoi a fost ca un duh ieșit din sticlă și a început să meargă de unul singur, în direcții pe care nu mi le doream”, preciza Kalașnikov, dezamăgit că arma creată de el pentru soldatul sovietic ajunsese armă a teroriștilor.

A fost copiată și traficată teroriștilor din întreaga lume, dar mai ales în Asia și Africa. Ulterior, această armă sovietică a fost vândută sau replicată și în majoritatea statelor comuniste. Au apărut modele mai noi și mai eficiente, dar AK-47 a rămas cea mai populară pușcă de asalt din lume.

Are un calibru de 7,62 × 39 mm. Trage cu o cadență de 600 de gloanțe pe minut, iar bătaia utilă este de maximum 400 de metri.