Video „Beach, please!” prin ochii adolescenților: „Mi s-a părut excepțional”. Când e momentul potrivit să-ți lași copilul să meargă
0Festivalul cu sute de mii de participanți a întors societatea românească pe dos. Adolescenților le-a plăcut și deja mulți și-au cumpărat bilete pentru 2026, însă criticile continuă să curgă.
Iubit de adolescenți, hulit de foarte mulți adulți, criticat pentru derapaje inclusiv de politicieni și crescându-și notorietatea cu toate aceste reacții, festivalul „Beach, please!” pune pe masă discuții importante. Adulții se tem că mediul nu este unul propice pentru copii și că aceștia vor fi negativ influențați, adolescenții le spun că e despre a fi împreună și despre atmosferă. Și, nu în ultimul rând, îi liniștesc vorbindu-le despre încrederea cu care ei au fost învestiți și pe care nu vor s-o trădeze.
„Mama este open-minded. Nu ia în seamă tot ce se zice la știri”
Câteva întâmplări regretabile de anul acesta de la „Beach, please!” au fost în top-ul interesului mass-media. Accidentul adolescentului de 15 ani, ce spune că a fost îmbrâncit de pe scenă de rapperul Destroy Lonely, i-a îngrozit pe părinți, versurile din piesele multor artiști i-au făcut pe alții să ia atitudine și să avertizeze că suntem în pragul unei derive culturale, pentru ca părinții care au răspuns nevoii copiilor lor de a fi acolo unde le sunt prietenii să-și expună, la rândul lor, opiniile.
Dar cum s-au simțit participanții? Ce le-a plăcut? Ce nu le-a plăcut? Cum au receptat ei mesajele care i-au pus pe jar pe adulți? Un reporter „Adevărul” a stat de vorbă cu ei și a încercat să afle dacă s-au simțit în siguranță, dacă le-a fost greu să-și convingă părinții să-și dea acordul, dacă au la rândul lor critici la adresa organizatorilor festivalului.
„Mi-a plăcut foarte mult, doar că este un pic cam multă lume și foarte aglomerat. Părinții m-au lăsat doar cu un major lângă mine, dar în rest n-au avut o problemă”, a mărturisit o adolescentă.
Versurile anumitor piese i s-au părut „puțin vulgare”, „dar prind în generația noastră și sunt mișto beat-urile, adică sunt foarte catchy”. Adolescenta este de părere că atât versurile, cât și artiștii, prin comportamentul lor pe scenă, îi pot influența destul de mult pe tineri. „Consideri că melodiile care abordează drogurile ar putea influența tinerii să consume droguri?”, a venit întrebarea care a primit un răspuns îngrijorător: „Da, să se gândească că <sună mișto, așa că hai să încerc și eu>”.
O altă tânără, participantă la festival și anul trecut, își menține părerea că „Beach, please!” este „chiar peste toate din România, este o atmosferă foarte bună, pentru că sunt și copii de vârsta noastră și majori”.
Tânăra este de acum majoră și a mărturisit că „deja este o altă experiență când ești major față de când ești minor”. În schimb, line-up-ul îl consideră mai slab comparativ cu ediția anterioară. „Mi se pare mai slab față de cel de anul trecut, pentru că l-am avut pe Travis Scott (n. red. – în 2024) și am avut niște așteptări la fel de mari”.
Tânăra a precizat că părinți ei „sunt deschiși” și că o lasă să meargă la festivaluri încă de pe când avea 15 ani. „Tata nu stă prea mult pe online, mama este open-minded, de exemplu. Nu ia în seamă tot ce se zice la știri, pentru că în mare parte se exagerează. Dar îți dai seama că are o părere foarte proastă de ce i s-a întâmplat copilului (n. red. – accidentul cu adolescentul care a sărit de pe scenă și s- rănit, ajungând la spital). Mai ales dă vina mai mult pe artiști, nu pe festival în sine, că festivalul nu are nicio vină pentru ce fac alții. Dar sunt deschiși, mă lasă de la 15 ani să merg în festival și știu că au încredere în mine, adică altceva nu contează. În schimb, bunica este mai panicată și zice - iar ești în festivalul ăsta!”, a adăugat tânăra.
I-a convins pe părinți și pe bunică să-i permită să aibă această experiență pur și simplu prin comportament. Nu bea, nu fumează, este un copil bun. Știe că toți își fac griji, așa că i-a sunat zilnic și i-a liniștit, cel mai mult contând faptul că adulții din familia ei sunt „conștienți de ce copil au acasă”. Pe ea versurile pieselor nu o influențează, pur și simplu se gândește că fiecare artist are stilul lui, „și fiecare cântă despre cum este el, nu despre cum mă reprezintă pe mine”.
„Se fac foarte multe mosh-pit-uri, dar le-am evitat cât am putut”
Altă adolescentă, altă mărturie. „Până acum mi-a plăcut foarte mult, e primul an în care vin și am fost plăcut surprinsă. Au fost și oameni și artiști foarte OK care au știut să facă atmosferă și sigur o să vin și la anul. În opinia mea (n. red. – artiștii din festival) nu cred că au neapărat o influență negativă, deoarece oamenii cântă stilul lor muzical. Nu cred că copiii ar trebui să fie influențați de acest stil muzical. Cât timp ei ascultă ceea ce-și doresc și ce le place, nu cred că influențează negativ cu ceva neapărat”, a fost de părere tânăra.
Singura experiență proastă din festival, a adăugat ea, a fost îmbulzeala.
„E foarte multă îmbulzeală, se fac foarte multe mosh-pit-uri, dar le-am evitat cât de mult s-a putut și a fost ok în mare parte, nu am avut experiențe foarte proaste”, a spus tânăra.
Despre astfel de manifestări - mosh-pit-urile sunt zone din fața scenei unde fanii se manifestă sărind energic și chiar ciocnindu-se, dar într-un spirit de camaraderie, mosh-uri putând vara de la „soft” (unde oamenii doar se împing ușor), până la „circle pit” (unde se aleargă în cerc) sau „wall of death” (două grupuri mari se ciocnesc frontal) – tânăra nu are o părere grozavă.
„Mi se pare că este o manifestare negativă. Cel puțin eu nu văd neapărat o distracție în mosh-pit-uri și sunt foarte mulți oameni care se accidentează în fiecare an, unii care ajung și la spital și nu mi se pare că oamenii se distrează neapărat prin lucrurile de genul”, atrage atenția interlocutoarea.
Și în cazul ei a contat foarte mult în decizia părinților de a-i permite să participe faptul că „nu fac prostii, sunt cuminte și au încredere în mine”. Adolescenta are și un mesaj pentru părinții care în continuare au rezerve în privința festivalului și invocă faptul că mesajele transmise sunt îngrijorătoare: „Le-aș spune că atât timp cât copiii lor știu să aprecieze artistul pentru genul muzical, nu neapărat pentru ceea ce spune în piese, pentru că nu sunt lucruri tocmai adevărate, majoritatea nu au de ce să-și facă griji, pentru că fiecare ascultă ceea ce își dorește și sunt foarte puțini oameni care se lasă influențați sau ascultă ce zic acești artiști în melodiile lor. Și mulți spun și lucruri frumoase, adică nu sunt toți cu înjurături sau alte lucruri”.
Părinții ei „nu prea le au cu muzica din străinătate”, așa că nici măcar nu au ridicat această problemă. „Fiind și majoră, nu au o problemă, pentru că fiecare om are gusturile lui muzicale, până la urmă”, a mai spus tânăra.
O altă adolescentă a explicat cum pot fi evitate mosh-pit-urile periculoase.
„Mie îmi plac mosh-pit-urile, eu fiind din 2023. (...) Sunt o persoană mult mai, nu știu cum să-i zic, îmi place să fiu în lume, îmi place pur și simplu să mă simt cu toată lumea. Am mers la Ultra VIP doar pentru siguranța mea, știind că este artistul Destroy Lonely și Ken Carson, care știu că fac mai mult show și-mi este mai frică să stau în mulțime decât să stau sus. (...) Dacă sunt copii care știu că au probleme, că vine vorba de mulțime, aș spune să-și ia bilet la VIP sau Ultra VIP. Eu mi-am luat bilet Ultra VIP în rate, în 3 luni, 700 lei fiecare lună, ceea ce mi se pare că este un preț foarte bun când vine vorba de prețuri la festivaluri. Dar dacă ei știu că sunt mai libertini și că se pot descurca, să se ducă în mulțime pentru că nu m-am simțit neapărat într-un pericol”, a mai spus adolescenta.
„Încrederea mi se pare pe primul plan”
Alți adolescenți au vorbit și despre prăpastia între generații. Spun că simt că uneori se fac greu înțeleși, însă există soluții pentru ca părinții să fie liniștiți. „Și ei au fost de vârsta noastră, și ei mergeau în cluburile de pe vremea lor. Într-adevăr, la noi copiii merg mult mai devreme, la o vârstă mult mai fragedă, dar ar trebui să aibă încredere și grijă de copiii lor. Dacă nu sunt siguri, eventual să vină cu ei. Și încrederea mi se pare pe primul plan. Să le facă un instructaj de acasă și să țină legătura cu ei pe parcursul vacanței respective a festivalului”, a explicat o adolescentă ce soluții vede.
Tinerii au menționat și artiștii care le-au plăcut cel mai mult și, mulți, spun că nu sunt interesați neapărat de versuri sau de mesaje.
„Mi s-a părut excepțional. Am fost de trei ani încoace, din 2021 până în prezent. Personal, anul trecut mi s-a părut cel mai bun. Mi se pare că au făcut cele mai mari show-uri, în general 6IX9INE și Dream Disco, care au fost perfecți din punctul meu de vedere”, a făcut un alt adolescent câteva mențiuni. Întrebat ce părere are despre versurile și mesajele lui 6IX9INE, adolescentul a dezvăluit că nu este influențat de ele.
„Sincer, pe mine nu mă interesează neapărat versurile lui sau mesajele. Pe mine mă interesează show-ul în sine. Mereu m-am distrat la el, mereu m-am simțit bine. Și personal, cred că prin show-urile lui, nu neapărat prin versuri, se adresează și tinerilor și oamenilor mai în vârstă”, a mai spus acesta.
Cât despre siguranța în festival, tinerii au menționat că „aici, prin Costinești, sunt persoane care se mai distrează, între ghilimele, care fumează, care mai practică aceste gesturi foarte urâte, dar în festival n-am simțit absolut niciun miros, n-a fost nicio problemă și, ceva nou, nu am văzut nicio persoană beată care să leșine sau să vomite în băi, absolut nimic. Adică mi se pare că a fost foarte bine controlat festivalul”.
Ce-i cheamă pe tineri la festival
Festivalul „Beach, please!” este un produs foarte bine targetat și beneficiază de foarte multă reclamă. Este asociat cu distracția și cu un anumit trend, așa că nu este de mirare de ce sute de mii de adolescenți își doresc să fie acolo, explică psihologul Keren Rosner, pentru „Adevărul”.
„Sigur că adolescenții își doresc foarte mult să facă parte din anumite grupuri, grup de apartenență, să participe, să trăiască evenimente și experiențe pe care alți tineri de vârsta lor le trăiesc. Este vorba doar de distracție și de petrecerea timpului liber”, spune psihologul.
Părinții care au impresia că îi protejează pe copii de tentații, influențe negative și subcultură interzicându-le participarea sunt însă în eroare.
„Copiii oricum își doresc, oricum ascultă și cu cât interdicția este mai puternică cu atât tentația este mai mare. Ei vor participa la ceva similar, vor vorbi despre asta, vor urmări tot felul de filmulețe. Adică ei vor cunoaște melodiile. Mesajele oricum vor ajunge la ei. Așa că varianta să-i lași, dar să fie supravegheați, este mult mai bună. Pentru că, să nu uităm, este o etapă pasageră”, adaugă Keren Rosner.
Vârsta celor care participă la „Beach, please!” este vârsta experiențelor extreme, a ieșirii din anonimat și din tiparele societale, vârsta revoltei. Iar participarea la acest festival poate fi o astfel de formă de revoltă.
„Li se pare foarte cool, li se pare foarte interesant să participe și să fie solidari cu toate manifestările care se petrec acolo. Ideea este să ni-i apropiem și să-i facem să înțeleagă ce se întâmplă acolo, ca să avem încredere că vor recepta. Sunt foarte mulți tineri care nu cred 100% nici mesajele, nici tot ce se întâmplă. Adică nu vor interioriza acele mesaje și ele nu-i vor conduce de-a lungul vieții în perioada adultă. E vorba doar de a participa și de a fi acolo. Ceea ce poate să fie un comportament superficial, dar important pentru ei”, continuă psihologul.
Dacă prietenii adolescentului căruia i s-a refuzat participarea vor fi acolo, cel rămas acasă se va simți frustrat, neînțeles, iar problemele între părinți și adolescenți, și așa prezente în această etapă de dezvoltare a copiilor, se vor adânci. „Părinții cred că trebuie să aibă o atitudine înțelegătoare, diplomată și să-și amintească că și ei la rândul lor au participat și au încercat să aibă un anumit comportament; bine, la nivelul acelor ani, dar e o trăsătură a perioadei de viață”, atrage atenția psihologul.
„Să nu fim naivi să credem că doar acolo el este tentat”
Pe de altă parte, nu poate fi cu totul ignorat pericolul care derivă din expunerea la versurile în care se vorbește despre consum de droguri și alte comportamente de condamnat. Aici intervine din nou relația părinte-copil.
„Dacă relația este bună și dacă copilul este echilibrat, el nu va fi tentat să consume, dar de cele mai multe ori copilul consumă acolo sau în altă parte dacă el are această curiozitate. Adică să nu fim naivi să credem că doar acolo el este tentat. Important este cât de solidă este convingerea lui că nu este un comportament sănătos și cât de mult se implică în tot ceea ce se întâmplă acolo. Și una este să participe și să se distreze și să aibă o perioadă frumoasă și să păstreze niște amintiri frumoase și altceva este să participe la tot ceea ce se întâmplă acolo, indiferent de risc sau indiferent de promiscuitatea care poate să existe”, subliniază Keren Rosner.
Limita comportamentului permis, nu doar de către părinte, ci de regulile morale, de regulile de sănătate etc., poate fi trasată în cadrul relației de încredere părinte-copil.
Când excesele din festival pot fi un pericol pentru adolescenți
Pe de altă parte, părinții ar trebui să fie solidari, mai spune psihologul Keren Rosner, și să ceară organizatorilor unor astfel de evenimente să ofere întâlniri și distracție cu limite și parțial educative. „Nu doar distractive, ci parțial educative. Am înțeles că au fost niște melodii cu niște versuri nepotrivite, versuri care instigă, și aceste mesaje, dacă sunt pe un fond vulnerabil, pe un fond de revoltă, de frustrări, de lipsă de suport și înțelegere, ele vor avea putere atunci și-i vor determina să se îndrepte către un comportament distructiv, autodistructiv. Există, cu siguranță, și pericole. De asta am subliniat că este foarte importantă starea pe care o are adolescentul și intențiile pentru care merge acolo. Merge acolo să se distreze, sau merge ca o formă de revoltă, sau tocmai ca să consume, sau să se dezlănțuie, sau să facă lucruri în care să atragă atenția”, mai punctează Rosner.
În acest punct intervin tactul, atenția și coordonarea părintelui. Din păcate, sunt foarte mulți părinți neglijenți, care nu știu să înțeleagă comportamentul copilului, schimbarea comportamentului, ci înțeleg uneori total greșit ceea ce se întâmplă cu copilul.
„O stare de-a copilului de deznădejde, sau poate de tensiune, poate o perioadă deprimantă pentru copil, părintele o interpretează ca indiferență, ca neimplicare, ca un comportament opozant. Și părintele devine foarte nemulțumit, supărat, îl ceartă, îi ține tot felul de discursuri. Dar plecând de la premise greșite, pentru că nu îl înțelege. Dar dacă părintele a fost tot timpul alături de copil, cu siguranță își cunoaște copilul și cunoaște dacă s-a întâmplat ceva, dacă el are vreo problemă, dacă îl frământă ceva, dacă are nevoie de susținere, de un pic de intimitate. Adică știe foarte bine când să fie punitiv, când să fie înțelegător, când să fie tolerant”, explică psihologul.
„Părintele poate să-i ofere variante”
Dacă părintele a luat în calcul toate cele de mai sus și a decis că adolescentul nu este pregătit pentru o astfel de experiență, refuzul poate fi luat în calcul. Adultul trebuie în schimb să-i ofere variante care să-l tenteze pe adolescent și să-i distragă atenția de la un astfel de eveniment la care nu va lua parte.
„Poate că la început este nemulțumit, este dezamăgit că nu merge, nu participă acolo, dar îi oferă ceva care tot este tentant, pentru care tot este important, poate la o intensitate mai mică, dar e o alternativă pe care adolescentul poate să o primească și să nu fie revoltat că nu este acolo. (...) Să nu uităm că vârsta a scăzut foarte mult. Copiii sunt deja, la 13-14 ani, foarte implicați în lumea lor, în societatea lor, în grupurile lor, nu trebuie să comparăm ce se întâmpla acum 100 de ani la 13-14 ani cu ce se întâmplă acum. Tentațiile și oferta există în ambientul lor, în grupurilor lor, și toate informațiile pe Internet au o paletă mult mai largă și sunt mult mai complexe. Deci și la 13-14 ani părintele ar putea să negociaze cu copilul, să-i dea voie, însă supravegheat”, mai spune specialistul.
Pentru a reduce și mai mult pericolele pentru copii, tot părinții ar trebui să fie cei care să le solicite organizatorilor limitarea accesului la vârste mici.
„Ar fi ideal dacă părinții la unison ar avea un comportament de un anumit tip. Adică dacă niciun copil de 13 ani n-ar participa, sigur că nu ar fi o problemă. Dar dacă foarte mulți participă, din clasa, din grupul de prieteni, și doar câțiva părinți le refuză copiilor accesul, interpretarea va fi <de ce alții au voie și eu, nu? Deci voi nu sunteți niște părinți buni, nu mă înțelegeți, nu aveți încredere în mine>. Și atunci se prăbușește apropierea și relația pe care au avut-o și copilul începe să aibă un comportament pe care părintele să nu îl mai poată gestiona”, a conchis psihologul.
Video: Theodor Manescu
Se încarcă comentariile...
