Istoric, despre scandările „Ceaușescu!” de la „Beach, Please!”: „Așa au apărut lucrurile și în Rusia, cu evocări sentimentale”

Scandările pro-Ceaușescu de la festivalul „Beach, Please!” reflectă un val periculos de nostalgie totalitară, chiar dacă organizatorii invocă o glumă, atrage atenția istoricul Cosmin Popa.

Un grup de tineri a scandat „Ceaușescu, Ceaușescu!” la vederea lui Selly FOTO: captura video IICCMER

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a reacționat, duminică, după apariția unor imagini video în care un grup de participanți la festivalul „Beach, please!” a scandat „Ceaușescu! Ceaușescu!” la vederea lui Selly (Andrei Șelaru), organizatorul festivalului. „A fost o glumă” ar putea explica tinerii, nicidecum un act de omagiere a fostului dictator comunist, știut fiind faptul că Selly este poreclit „dictatorul”, explicația lui fiind aceea că a primit această poreclă pentru eficiența cu care organizează lucrurile. Realitatea este însă aceea că societatea românească se confruntă cu un val de nostalgii totalitare, iar pe acest teren mișcările de destabilizare sunt ușor de implementat.

„Nostalgia ceaușistă se răspândește direct proporțional cu creșterea gradului de ignoranță”

Istoria comunismului va fi studiată, chiar din această toamnă, la clasa a XII-a la liceu. Este însă de ajuns? Poate schimba acest lucru „trendul”? Am pus această întrebare istoricului Cosmin Popa, cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, specializat în istoria Uniunii Sovietice și a comunismului european

„Sigur că va schimba. Însă efectele nu vor fi atât de rapide cum ne-ar plăcea să le avem, pentru că deja, în bună măsură, răul a fost făcut. Și știți și dumneavoastră, la fel de bine ca și mine, că nostalgia aceasta ceaușistă, totalitară, se răspândește direct proporțional cu creșterea gradului de ignoranță istorică și nu numai. Deci, din punctul acesta de vedere, sigur că va schimba ceva introducerea Istoriei comunismului. Foarte multe lucruri depind de profesori, depind și de copii la fel de multe, dacă nu mai multe, însă cred că trebuie luate măsuri urgente pentru reducerea acestui val de nostalgie totalitară, fie și din simplul motiv că el reprezintă, de fapt, un vehicul ideal pentru încercările de destabilizare a democrației din România pe care le întreprind diverși actori statali și non-statali”, atrage atenția istoricul.

Faptul că am auzit, la un festival atât de mare scandându-se numele unui dictator de care sunt legate decenii de suferință pentru români este un simptom, subliniază istoricul.

„Cu siguranță, acei tineri care au scandat „Ceaușescu! Ceaușescu!” vor spune, și nu sunt departe de adevăr, că a fost o glumă nevinovată. Cred că trebuie văzut în ce măsură campania de promovare a acestui festival, și a organizatorilor lui, s-a bazat pe instrumentalizarea acestei nostalgii totalitare. Sigur că ar fi nedrept să-i responsabilizăm pe organizatorii de la Beach, please! cu privire la ce se întâmplă în România. Sunt și ei parte din ceea ce se întâmplă, așa cum sunt parte din ceea ce se întâmplă și Ministerul Învățământului, școlile, inspectoratele și fiecare dintre noi și întreaga societate. Ce s-a întâmplat la Constanța acum este doar un simptom. El trebuie identificat, trebuie marcat, însă trebuie să înțelegem că lucrurile sunt mult mai grave decât atât”, a adăugat istoricul.

Demersul de a introduce în programa de liceu disciplina „Istoria comunismului”, la o vârstă la care caracterul și convingerile tinerilor sunt deja formate, nu poate rezolva problema. Este nevoie de implicare a decidenților politici, a instituțiilor academice, a artiștilor și a celor care se bucură de influență în societate, astfel încât să se pornească o mișcare de calmare a nostalgiilor totalitare care sunt legate direct de acțiunea de destabilizare, explică istoricul.

„Ele nu sunt întâmplătoare. Așa s-au petrecut lucrurile și în Rusia. Au început cu evocări sentimentale ale trecutului sovietic, au continuat cu filme, cărți și emisiuni de televiziune care ne arătau cât de buni erau comuniștii, de deștepți securiștii, și cât de nocivi erau agenții imperialismului și bineînțeles că au sfârșit prin instaurarea unui regim ca cel al lui Putin. Iar lucrurile se vor petrece cu siguranță și în România dacă nu se iau măsuri foarte clare și foarte radicale”, este de părere Cosmin Popa.

„Nicolae Ceaușescu era cel care i-a ținut părinții și bunicii în foame și lipsuri atroce”

L-am întrebat pe cercetătorul Cosmin Popa ce i-ar răspunde unui adolescent de 13 ani care ar vrea să știe cine a fost Nicolae Ceaușescu. „Aș începe prin a-i spune că Nicolae Ceaușescu era cel care i-a ținut părinții și bunicii în foame și lipsuri atroce și care a lipsit pe fiecare dintre români de minima libertate. Astea sunt lucrurile cele mai importante, dar cred că nu asta e important, ce-ar spune Cosmin Popa dacă l-ar întrebat unul de 13 ani. Important este să înțelegem că, de fapt, o politică a memoriei și o politică a trecutului sunt componente absolut esențiale în construcția democratică din România. Pentru că nu putem avea o democrație funcțională fără o societate educată. Și asta ar trebui să se înțeleagă odată pentru totdeauna”, a răspuns istoricul.

Cea mai proastă reacție la acest moment ar fi să-i condamnăm in corpore și să-i catalogăm în moduri jignitoare pe tinerii de la „Beach, please!”, a adăugat Popa, când de fapt mai important ar fi să înțelegem de ce se întâmplă lucrurile acestea și ce avem de făcut pe termen scurt și termen mediu. Consolidarea fundamentelor democrației în rândul tinerilor și în rândul populației active ar trebui să fie urgența.

„Noi avem o problemă generală de educație”

„Poți face din România un stat funcțional și moral organizat și atunci o parte din aceste probleme vor dispărea de la sine”, arată istoricul. Cosmin Popa dă exemplul țărilor educate, în care propaganda rusă nu are efectul scontat.

„Nimeni nu își pune întrebarea de ce propaganda totalitară, sau propaganda Kremlinului, nu sunt eficiente în țări foarte educate, cum sunt cele nordice, în care se pune accentul pe educația media, pe spiritul critic, pe deprinderile practice și așa mai departe. Deci noi avem pe fond nu o problemă de reconstrucție a memoriei istorice prin false mărturii legate de trecut, din familiile românești. Noi avem o problemă generală de educație. Și pe acest fond de precaritate generală în anumite straturi sociale este foarte ușor să promovezi așa curente”, a mai spus Cosmin Popa.

Istoricul subliniază că după 1990 politicienii români nu au discutat foarte serios despre moștenirea comunistă în România, ceea ce a făcut ca spațiul ideilor să fie lăsat la dispoziția celor care se exprimă foarte simplu și inteligibil pentru oamenii în general prea puțin interesați de istorie, dar și a celor care își propagă ideile folosind masca divertismentului.

„De fapt, problema este una structurală, că România a refuzat să aibă o politică a memoriei referitoare la comunism. Și rezultatul este exact acesta pe care îl vedem astăzi”, a conchis istoricul.