Sfântul Andrei şi legendele dacice
0
Există specialişti care cred, că după creştinarea teritoriului de la nordul Dunării şi asimiliarea credinţelor şi practicilor creştine, sărbătoarea Sfântului Andrei a luat locul sărbătorii unei presupuse divinităţi dacice, Sântandrei, personificare a lupului.
Legendele despre misiunea de creştinare a Sfântului Andrei spun că acesta a fost trimis în ”tărâmurile lupilor”, unde a fost însoţit şi călăuzit în teritoriile dacice de Marele Lup Alb.
Evident, nu avem inscripţii sau documente la care să apelăm pentru reconstituirea drumului apostolului Andrei la Nordul Dunării (de fapt, nici nu există dovezi clare care să ateste că acesta ar fi trecut Dunărea), însă tradiţiile populare cu privire la călătoria sa sunt foarte bogate.
În anii '20, un avocat pe nume Jean Dinu culegea legende despre Sfântul Andrei, în satul Ion Corvin (jud. Constanţa), în apropierea căruia se află peştera în care se spunea că a poposit apostolul.
Legenda spune că Sfântul Apostol Andrei i-a creştinat pe strămoşii lui Zamolxe în cele nouă izvoare din vecinătatea peşterii.
O baladă dobrogeană aminteşte că însuşi Decebal, urmaşul regelui Duras, ar fi venit la peştera Sfântului Andrei:
”La schitul din tei,/ Crucea lui Andrei,/ Cine că-mi venea,/ Şi descăleca?/ Venea Decebal,/ Călăre pe-un cal,/ Sfinţii că-mi găsea,/ Cu ei că-mi vorbea,/ Dar nu se-nchina/ Nici cruce-şi făcea. / La schitul din tei, / Crucea lui Andrei,/ Traian că venea,/ La slujbă şedea,/ Slujbă ascultă, / Şi îngenunchea,/ şi nu se-nchina.../ Pe murg călărea,/ Şi calea-şi lua,/ La cetatea lui,/ A Trofeului..." .