Interviu „Washingtonul are nevoie de România, dar se întreabă dacă poate avea încredere în instituțiile ei” - Analiză după raportul SUA despre România

Raportul Departamentului de Stat al SUA pentru 2026 nu descrie România ca pe un stat nefuncțional, ci atrage atenția asupra unei vulnerabilități care poate cântări greu în relația cu investitorii și partenerii strategici: lipsa de predictibilitate instituțională. Analistul Cătălin Done explică pentru „Adevărul” cum trebuie citite criticile privind instabilitatea legislativă, deficitul bugetar, corupția și criza politică, dar și de ce România rămâne importantă pentru Statele Unite în arhitectura de securitate de pe flancul estic al NATO.

Analistul politic Cătălin Done consideră că SUA au un interes geopolitic important în România Foto: Facebook

Adevărul: Raportul Departamentului de Stat al SUA pe 2026 semnalează, ca de fiecare dată, o serie de probleme în ce privește România. În ce cheie ar trebui citit acest raport și cum ne privesc americanii?

Cătălin Done: Mi s-a părut că România este privită, sigur, prin prisma parteneriatului american, dar, în același timp, problema fundamentală nu este că România a devenit peste noapte o democrație nefuncțională sau un stat neviabil pentru investiții. Problema este mult mai subtilă, așa cum o descriu autoritățile americane, și anume că România începe să sufere de o criză de predictibilitate instituțională.

Iar pentru un stat care, sigur, dorește să atragă investiții, și vedem că astăzi toți politicienii vorbesc despre investiții americane de parcă ele ar veni așa, peste noapte, doar pocnind din degete, predictibilitatea este aproape la fel de importantă precum performanța economică. Sigur, cu toții ne dorim să primim sprijin strategic și să participăm la proiecte de apărare comună cu Statele Unite ale Americii.

Asta ne spune raportul și cred că așa ar trebui citit acest document al Departamentului de Stat. Mai mult decât atât, el spune, pe de o parte, că România rămâne o țară atractivă: este membră a Uniunii Europene, este un membru de vază al NATO, cu o poziție geostrategică extrem de importantă pentru SUA, și are o forță de muncă bine pregătită.

De asemenea, Statele Unite continuă să identifice oportunități în apărare, energie, infrastructură și, foarte important, în domeniul sănătății. Dar, simultan, americanii descriu problemele persistente legate de corupție, instabilitate legislativă, administrație, problemele din sistemul judiciar și, sigur, coroana de pe capul nostru: instabilitatea politică.

Trei sferturi de pahar gol

Raportul prezintă atât oportunități, cât și vulnerabilități majore. În balanța percepției americane, care dintre cele două atârnă mai greu?

Eu cred că România rămâne o piață importantă pentru Statele Unite ale Americii, un partener important, dar trebuie să luăm în calcul un risc instituțional mai mare decât ar trebui să existe într-un stat matur, membru al Uniunii Europene și al NATO. Problemele acestea de instabilitate fiscal-bugetară și politică ne dezavantajează și cântăresc mai mult în talerul balanței.

Problema reală, repet, nu este corupția în abstract, ci predictibilitatea statului. Aici avem de suferit. Un investitor nu poate suporta birocrația la nesfârșit. El poate suporta taxe mai mari; de exemplu, nu cred că dacă s-ar trece la impozitul progresiv, așa cum solicită Partidul Social Democrat, investitorii ar pleca peste noapte. Ei vor însă predictibilitate. Vor să știe că cadrul fiscal-bugetar rămâne neatins timp de 15–20 de ani pentru a-și face un plan real.

Autoritățile americane descriu în continuare modificările legislative frecvente, consultarea insuficientă a mediului privat și lipsa unor evaluări de impact ca fiind probleme majore ale climatului investițional. Deci cred că, din acest punct de vedere, predomină partea mai goală a paharului.

Oportunitățile pierdute

Raportul punctează și oportunitățile ratate, cum ar fi absorbția fondurilor europene până în 2030 sau progresele lente privind aderarea la OCDE. De ce am încetinit ritmul pe aceste paliere majore?

Evident că nu am profitat din plin de aceste oportunități. În ceea ce privește OCDE, în ultima perioadă se vorbește tot mai puțin despre asta. România are o problemă care precedă criza actuală. Un studiu al OCDE arăta că doar undeva la 30% dintre români declarau că au încredere ridicată sau moderată în Guvernul național, un procent extrem de redus, iar vreo 45–50% aveau încredere în instituțiile de forță, exact acele instituții care astăzi sunt atacate de anumiți politicieni.

Trecând peste toate aceste aspecte, nu cred că ne putem îndrepta cu adevărat spre OCDE în condițiile crizei economice pe care o traversăm. Este un lucru recunoscut atât de Uniunea Europeană, cât și de Statele Unite ale Americii prin acest raport: criza profundă a deficitului bugetar afectează structura fiscal-bugetară a țării. România va deveni aproape imposibil de împrumutat fără dobânzi uriașe.

Criza politică amplifică totul. Vedem că respingerea Cabinetului Mureșan a creat imediat instabilitate pe piețele financiare, iar rezerva valutară a Băncii Naționale a scăzut semnificativ. Acest impact politic crește presiunea asupra ratingului suveran.

Toate acestea, incertitudinea, creșterea primei de risc, costurile mari de finanțare, nemulțumirea socială și neîncrederea în instituții, creează o problemă uriașă. Pot spune foarte clar că România nu îndeplinește în prezent condițiile de aderare la OCDE, chiar dacă suntem membri UE din 2007 și am atras fonduri europene. În continuare avem un decalaj uriaș între regiuni, un pol al sărăciei care se extinde și un pol al bogăției care se restrânge. Am pierdut, la fel ca în cazul Schengen, pe mâna noastră, pentru că nu suntem capabili să ne proiectăm interesele strategice. Am ajuns în punctul în care am „bulgarizat” România.

Relația transatlantică și criza de încredere instituțională

Ai spus că am „bulgarizat” România, dar totuși Bulgaria nu a fost atât de afectată de criza politică prelungită de la Sofia. Pe noi în ce măsură ne afectează această abordare pe plan extern?

Da, să nu uităm că bulgarii au avut opt runde de alegeri. Sigur, un stat poate fi imperfect și totuși să rămână un partener foarte predictibil. Însă România nu este nici un stat perfect, dar nici un partener predictibil pentru aliați în acest moment. Tocmai de aceea cred că vom rămâne și anul acesta la poarta OCDE.

Există voci care leagă acest raport de faptul că SUA s-ar fi dezangajat față de România. Oare așa să fie?

Consider că este o interpretare simplistă a unor politicieni de cafenea ideea că Washingtonul ar fi abandonat România. Faptele nu susțin o astfel de concluzie. Conform raportului, România rămâne extrem de importantă pentru arhitectura de securitate pe flancul estic al NATO și în regiunea Mării Negre.

Relația strategică dintre România și SUA are două componente. În primul rând, Washingtonul întreabă dacă are nevoie de România, iar răspunsul este clar afirmativ. În al doilea rând, se întreabă dacă poate avea încredere în instituțiile României, iar aceasta este întrebarea la care noi trebuie să răspundem.

Și unde am pierdut cel mai mult?

Noi am pierdut capital de încredere instituțională nu doar recent, ci în urma anulării alegerilor din 2024, a refuzului de a desecretiza rapoartele privind ingerințele externe și a lipsei de transparență. Aceste acțiuni au afectat relația cu partenerii și au determinat o prăbușire a încrederii cetățenilor în propriile instituții.

Politicienii români, în majoritatea lor, nu sunt anti-americani. Suntem una dintre cele mai pro-americane națiuni din Europa. În plus, în evaluările făcute de administrația americană privind angajamentele de securitate ale statelor europene, România se află pe lista pozitivă, deoarece am crescut bugetul de apărare și ne-am respectat parteneriatul strategic.

Soluții pentru ieșirea din criză. Regula 12-6-3

Privind spre viitor, care ar fi pașii concreți pe care România ar trebui să-i facă pentru a remedia problemele semnalate de partenerii americani?

Ar fi nevoie de un Pact politic pentru reguli democratice și reconstrucția încrederii. Nu vorbesc despre o coaliție electorală de conjunctură, ci despre un acord transpartinic care să stabilească reguli clare, imposibil de modificat în funcție de interese de moment, cum ar fi respectarea strictă a calendarului electoral și transparența fiscal-bugetară.

Este necesară o reformă a procesului bugetar și respectarea Constituției privind elaborarea bugetului național. Dacă adoptăm bugetul în lunile martie sau aprilie ale anului în curs, investitorii își pierd încrederea.

Eu am propus adoptarea unui statut de stabilitate legislativă pentru mediul economic bazat pe regula 12-6-3.

În ce constă această regulă?

Aceasta presupune 12 luni de stabilitate pentru legislația fiscal-structurală, 6 luni între adoptarea unei modificări fiscale majore și intrarea ei în vigoare, precum și 3 luni de consultare publică reală cu mediul de afaceri, sindicatele și societatea civilă înainte de orice schimbare importantă.

De asemenea, când vorbim de relația transatlantică, ar trebui să privim nu doar către Washington, ci și către Ottawa și să transformăm acest parteneriat într-un mecanism de reconstrucție instituțională. Trebuie să încetăm să mai schimbăm regulile jocului în timpul jocului.

Coincidență sau reacție instituțională?

Unii au semnalat faptul că raportul a apărut la doar câteva zile după scandalul provocat de afirmațiile, nedovedite, ale ambasadoarei SUA din Grecia. Există o legătură sau e o pură coincidență?

Nu aș lega sub nicio formă publicarea raportului de ultimele scandaluri sau de o anumită administrație. Este profund greșit să privim raportul ca pe niște represalii. Președinții vin și pleacă, dar memoria instituțională rămâne. Parteneriatul nostru este ancorat într-o zonă strategică stabilă.

Ai urmărit în toți acești ani și alte rapoarte întocmite de Departamentul de Stat al SUA. Au fost ele mai îngăduitoare sau există o constantă, inclusiv în criticile formulare la adresa României?

Cum spuneam, nici unul dintre aceste rapoarte nu are legătură directă cu o administrație anume sau cu republicanii. În 2017 și 2018, Statele Unite au criticat climatul investițional și lipsa de predictibilitate. La fel, în 2021, Departamentul de Stat al SUA, în timpul mandatului democratului Joe Biden semnala instabilitatea legislativă, capacitatea instituțională redusă și preocupările legate de lupta anticorupție.

Același lucru se întâmplă și acum. De când urmăresc aceste rapoarte, din 2017 încoace, problemele persistă an de an. Din nefericire, nu am găsit soluții pentru a le remedia, iar coincidența face ca acest raport să se suprapună peste criza politică și de încredere din prezent. Dar, repet, este vorba pur și simplu despre vulnerabilitățile pe care noi înșine le creăm prin această instabilitate.

Ce arată raportul 

Raportul Departamentului de Stat al SUA descrie România drept o economie deschisă investițiilor străine, cu avantaje precum piața internă, forța de muncă relativ bine pregătită, poziția strategică și apartenența la UE și NATO. Sunt identificate oportunități în domenii precum IT, auto, energie, apărare, infrastructură, sănătate și servicii.

În același timp, documentul atrage atenția asupra vulnerabilităților care afectează climatul investițional: instabilitatea legislativă și fiscală, birocrația, deficitul bugetar, corupția și problemele din administrație și justiție. Schimbările frecvente ale regulilor, consultarea insuficientă a mediului privat și lipsa evaluărilor de impact sunt prezentate drept obstacole pentru investitori.

Raportul notează că România are mecanisme pentru protejarea investițiilor străine și nu impune restricții generale asupra capitalului extern, însă investitorii se confruntă cu proceduri administrative dificile, întârzieri în obținerea autorizațiilor și un sistem judiciar perceput ca imprevizibil și costisitor.

În privința corupției, Departamentul de Stat arată că România a făcut progrese, dar problema rămâne una importantă. Sunt menționate și dificultățile în reformarea companiilor de stat, unde persistă numirile discreționare și problemele de guvernanță.

Pe de altă parte, sistemul bancar este descris ca stabil și bine capitalizat, iar România păstrează atuuri importante pentru investitori. Concluzia generală a raportului este că țara are în continuare oportunități semnificative, dar climatul investițional rămâne unul „mixt”, în care lipsa de predictibilitate reprezintă una dintre principalele vulnerabilități.