Exclusiv Rămâne Germania fără cancelar după dezastrul din alegeri? Un analist român din Berlin decriptează jocurile de putere: „Pur și simplu, nu-și mai permit”

AfD a câștigat alegerile în landul Mecklenburg-Pomerania Inferioară, iar scaunul cancelarului Friedrich Merz se clatină. Tudor Dan Ancuța, analist român de la Berlin, dă verdictul, într-un interviu pentru „Adevărul”.

Clădire-simbol a Germaniei Foto: Shutterstock

Încă un cutremur în Germania: AfD a mai câștigat un land, Mecklenburg-Vorpommern (Mecklenburg-Pomerania Inferioară), în timp ce CDU, partidul cancelarului Friedrich Merz înregistrează un eșec istoric. Rezultatele din ultimul land au arătat încă o dată că AfD e pe val, iar partidul cancelarului se află în cădere liberă. De altfel, Friedrich Merz a calificat drept un „dezastru” rezultatul partidului său, CDU, în alegerile din landul Mecklenburg-Pomerania Inferioară, relatează Reuters, dpa şi AFP, preluate de Agerpres. Partidul său a ajuns la 5,5% din voturi, cel mai slab rezultat obţinut vreodată într-un scrutin regional de după 1949. Nu este clar dacă Merz va supraviețui politic și ce va urma după acest dezastru. Tudor Dan Ancuța, analist de politici publice la Berlin și consilier parlamentar în Bundestag, explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, ce îl ține încă pe Merz în funcție și de ce situația e delicată.

Adevărul: AfD își mai trece în cont o victorie, în timp ce pentru cancelarul Merz eșecurile se țin lanț. Cum sunt percepute toate acestea în Germania și care e starea de spirit în acest moment?

Tudor Dan Ancuța: Există multă îngrijorătoare, să zic așa, după ce s-a întâmplat și la Mecklenburg-Vorpommern. Acolo, până la urmă, a ieșit tot AfD-ul pe locul 1. Și asta deși social-democrații o aveau pe prim-ministra în funcție, Manuela Schwesig, care era și destul de populară și care a dus și o campanie electorală foarte personalizată pe persoana ei.

Poate ați văzut reclamele sau afișele electorale cu femeia în roșu împotriva albastrului, albastrul fiind AfD-ul. Deci, practic, ea s-a portretizat ca fiind această forță care va învinge AfD-ul. Și la final am observat din exit-poll-uri și din datele sociologice că a reușit, într-adevăr, să ia voturi de la toate partidele, să zic așa, centriste: a luat de la CDU, a luat de la Liberali, a luat de la Verzi. Dar a pierdut mai mult decât tot ce a luat de la aceste partide, a pierdut chiar partidul ei către AfD.

Și ce este îngrijorător e că, și atunci când ai un prim-ministru în funcție popular și care face o campanie ce părea cel puțin eficientă, la urmă urmei tot ce a reușit să facă a fost... N-a ieșit pe locul unu, dar a reușit să scoată CDU-ul din Parlamentul Regional și era cât pe ce să-i scoată și pe Verzi. Asta, să zic așa, pentru Mecklenburg-Vorpommern.

Și care va fi soarta sa și a partidului ei? Riscă să piardă guvernarea și să o preia AfD?

La final va guverna în continuare tot ea, pentru că poate să-și facă o majoritate cu celelalte partide de stânga. Deci landul nu este în pericol să fie guvernat de AfD, ceea ce este bine, doar că AfD-ul rămâne singurul partid, practic, de opoziție. Și asta va avea ramificații, cel mai probabil, pentru viitorul acelui land.

Riscurile politice viitoare și consolidarea opoziției radicale

În ce sens? Care sunt riscurile pe viitor?

Riscul pe viitor pentru Mecklenburg-Vorpommern este că, din cauza faptului că CDU a ieșit complet din Parlamentul Regional, toată lumea care va fi nemulțumită de această guvernare, și tot timpul apar nemulțumiri... Adică știm și din țară, mai ales când partidul doamnei Schwesig este la guvernare și la nivel federal, iar măsurile pe care le va lua guvernul federal sau pe care ar trebui să le ia nu sunt cele mai ușoare, sunt chiar usturătoare pe alocuri.

Deci încrederea în ea și felul în care este ea văzută vor suferi în viitorul apropiat. Și e posibil ca după aceea, la următoarele alegeri, toată lumea care este nemulțumită de această guvernare (și o parte din ei care chiar au votat până la urmă cu Manuela Schwesig tocmai de frică să nu iasă AfD) să zică: „Da, acum efectiv nu mai am cu cine altcineva să votez, pentru că singurii care mă mai reprezintă în Parlament sau care îmi reprezintă supărarea și frustrarea au rămas cei de la AfD.” Ăsta este riscul acolo pentru Mecklenburg-Vorpommern.

Tot acest pericol, toate aceste riscuri se pot răsfrânge și la nivel central, la nivel național în întreaga Germanie?

La nivel central vor exista ramificații ale ambelor alegeri și la nivel național. Cred că unul dintre cele mai importante lucruri va fi că pachetele astea de reformă pe care guvernul Merz le propusese pentru reforma sănătății, pentru reforma pensiilor și ulterior ce voiau să facă pentru reforma sistemului de îngrijire vor fi redeschise. Se va rediscuta despre conținutul acestor reforme. Ceea ce, în teorie, nici nu e rău; ele sunt în circuit parlamentar, ăsta este scopul Parlamentului. Problema este că se riscă, practic, diluarea și mai tare a reformelor. Reformele nici acum nu sunt, teoretic, atât de extreme, nu sunt atât de puternice sau radicale cât ar trebui să fie pentru a restabiliza sistemul de pensii, casa de pensii și sistemul de asigurări de sănătate publică. Așa că, oricum, reformele nu ajungeau destul de departe. Iar acum, dacă se redeschide pachetul și se renegociază, înseamnă că toate părțile își vor putea spune ofurile și vor încerca să mai tragă sau să mai câștige ceva pentru propria clientelă electorală.

Tudor Dan Ancuța analizează situația din Germania Foto: Facebook

Impactul asupra reformelor naționale ale Guvernului Merz

Ce ar însemna un eșec al reformelor pentru Germania, într-un moment în care se confruntă cu atâte probleme, pe toate planurile?

La final s-ar putea fie să ajungem cu un pachet care efectiv nu e suficient pentru nevoile Germaniei, fie s-ar putea să pice cu totul. Acela ar fi semnalul fatal, să zic așa. Dacă reformele astea nu pot fi transpuse, practic toată guvernarea asta e pe final. Toată lumea o să simtă: „Dacă nici măcar aceste reforme pe care le-ați propus și despre care vorbiți de 2 ani de zile nu ați reușit să le transpuneți, care mai e rolul vostru acolo la Berlin, în guvern?”.

Și ar avea indirect efect și dincolo de granițele țării, la nivelul întregii Uniuni Europene, inclusiv în România?

Da, acesta este un risc destabilizator nu doar pentru Germania, ci și pentru restul Europei. Și vedem că nu trăim chiar în cele mai liniștite vremuri. Sunt atâtea și atâtea probleme, iar un eșec al coaliției din Germania ar echivala cu un succes major al AfD, ceea ce ar lăsa urme.

Unde încep să semene Germania și România

Spuneați de dificultatea cu care sunt implementate reformele din Germania, iar nouă, în România, ne sună cumva foarte cunoscut. Unde ar fi totuși diferențele, în măsura în care există?

Așa, în linii mari, da, seamănă situațiile destul de mult. M-aș uita totuși, dacă e să ne uităm chiar la reforme în sine și la ce s-a propus, vedem că ce au propus aceștia la nivel de Germania de multe ori era bazat pe comisii de specialitate, de experți. Așa a fost creată reforma sistemului de sănătate: s-a creat o comisie apolitică de experți. Au zis: „Avem nevoie să vină oameni care, evident, au păreri politice, dar nu gândesc în liniile partidelor și ale afilierii de partid, ci efectiv spun: astea sunt problemele, astea ar fi soluțiile. Asta propunem noi ca pachet de soluții și pe care guvernul să îl ia cu totul”.

La reforma pensiilor au făcut ceva similar, doar că au introdus în respectivele comisii de experți și politicienii cei mai radicali de la partidele de guvernare pe respectivul subiect. Adică de la CDU era în grupul acela de experți și Johannes Winkel, care este unul dintre cei mai mari promotori ai nevoii unei reforme a sistemului de pensii, ca să fie mai pregătit sistemul pentru viitor și să nu aibă atâta impact asupra viitoarelor generații, asupra tinerilor care acum plătesc în casa de pensii.

Iar de la Social-Democrații era, dacă nu mă înșel, Annika Klose, o doamnă deputată din partea cealaltă. Ea era din partea SPD-ului cea care voia să se asigure că aceste modificări sunt cât mai sociale posibil și nu afectează bătrânii într-un mod disproporționat, nu ajung să scadă pensiile sau alte lucruri de genul ăsta care ar fi negative din perspectiva SPD pentru propria clientelă.

Și atunci, pachetul care a ieșit la final nu doar că era conceput de experți de politică publică în zona pensiilor, dar a fost și agreat și semnat de către cele două aripi ale partidelor de guvernare care se băteau cap în cap și care, în principiu, nu credeau că vor ajunge la o concluzie. De asta pachetul ăsta este, din punct de vedere al compromisului, cam cea mai bună soluție pe care puteau să o găsească, pentru că dacă era ceva mai bun, ar fi făcut-o deja, o soluție care să fie și efectivă în a aborda problema.

Iar, cum ziceam, dacă se deschide această discuție și acest pachet, au o problemă. Și aici e comparația cu România, unde de multe ori s-au luat măsuri... era necesar per total să se ia măsuri, pentru că trebuia lucrat cumva și rezolvată problema deficitului, dar s-a început foarte stângaci. Adică, să ne aducem aminte, primele tăieri anunțate au fost bursele școlare ale elevilor de către ministrul Educației de atunci, după aceea s-au tăiat indemnizațiile pentru femeile gravide și așa mai departe. Simplu spus, din punct de vedere al semnalului transmis: „Tăiem de oriunde pentru că trebuie tăiat, dar nu avem un plan concret.”

Ăștia au venit cu un plan foarte bine pus la punct. Evident, din punct de vedere al efectului este foarte similar, pentru că oamenii au impresia că li se taie lucruri și, pe de altă parte, chiar li se taie anumite lucruri.

Pe acest fond, ambele țări sunt obligate să facă cheltuieli serioase de înarmare. Cum este perceput acest program SAFE în Germania?

Germania a ajuns într-un punct în care, din cauza lipsei de creștere economică pe care au avut-o în ultimii ani, nu-și mai poate finanța în același stil sistemul social și sistemul public pe care le-a avut până acum. Mai ales acum, când trebuie să cheltuiască sume exorbitante și pentru înarmare. Pentru înarmare s-a modificat expres Constituția pentru a permite ca înarmarea să se facă pe datorie. Ceea ce înseamnă că, chiar dacă nu ar fi existat aceste cheltuieli pe înarmare, nu ar fi schimbat absolut deloc situația bugetului general, deci asta nu afectează direct.

De multe ori avem discuția asta: „Se dau atâția bani pentru înarmare, nu mai avem bani pentru pensii.” Poate în România, e adevărat, nu sunt expert în situația fiscal-bugetară din România, dar în Germania nu este tocmai corectă această afirmație, nu e corectă.

Totuși, va fi nevoie de bani din buget pentru a plăti ulterior ratele pentru creditele SAFE. Sau din ce surse va plăti Germania?

Din buget se vor plăti dobânzile, exact! Dar sunt dobânzi luate pe 10-30 de ani și așa mai departe, deci nu este o problemă iminentă. Dar, evident, totul va ajunge din nou la creșterea economică. Și exact de acolo vine necesitatea acestor reforme: atât a sistemelor sociale, cât și a reformelor fiscalității statului. Pentru că, pur și simplu, nu-și mai permit. Statul trebuie să revină pe creștere economică și, când o să revină, o să poată din nou să împartă banii din taxele mai mari provenite din acea creștere.

Miza alegerilor din Berlin și declinul CDU

Am vorbit despre Mecklenburg-Vorpommern, dar care e situația la Berlin, ce se întâmplă acolo cu partidul lui Merz și cu AfD?

Așa este, la Berlin este o altă situație, dar era și de așteptat, adică nu e o surpriză. Dar ce e important de spus la Berlin, pentru că o să vedem știrile că CDU a pierdut catastrofal și la Berlin... Și la prima vedere așa este, pentru că noi comparăm tot timpul cu alegerile din 2023. Alegerile din 2023, cu care se face comparația pentru că au fost ultimele, au fost însă doar niște alegeri repetate. S-au repetat practic alegerile inițiale din 2021, pentru că în 2021 au existat diverse probleme la organizare.

Dacă vă aduceți aminte, a existat un scandal pentru că s-au organizat în paralel cu maratonul din Berlin. Din cauza maratonului, în secțiile de votare unde au existat probleme nu au putut fi aduse buletine de vot când s-a rămas fără ele, iar când au fost trimise buletine de vot greșite, nu s-a mai putut corecta problema. Toate aceste probleme au dus la decizia Curții Constituționale a Berlinului de a anula alegerile și de a cere să se refacă. Iar ele s-au refăcut în 2023. În 2023 aveam o altă situație la nivel federal, dar și la nivel local. Guvernul dinainte, care organizase alegerile prost... lumea, când i-a votat în 2021, nu știa că vor exista atâtea probleme. Dar votanții, în 2023, i-au pedepsit atât pentru politicile de la nivel local, cât și pentru politica coaliției „semafor” de la nivel federal.

Totuși, CDU era într-o cu totul altă situație...

Exact, CDU venea din opoziție, unde era de departe cel mai mare partid de opoziție, și le-a fost relativ ușor să intre în acest joc, să critice din opoziție și după aceea să câștige alegerile. Lucru pe care acum nu l-au mai putut face, pentru că atât la nivel federal, cât și la nivel local, ei guvernau. Și erau guvernări foarte nepopulare.

Friedrich Merz, la nivel federal, este la un nivel istoric minim de popularitate, all-time low. Iar în Berlin, primarul Kai Wegner era foarte nepopular de la pana de curent de la începutul anului. Vă aduceți aminte, au existat un fel de minciuni spuse de primar personal și echipa lui despre activitatea sa din ziua penei de curent. El a anunțat că a fost toată ziua în birou și a dat telefoane, iar după aceea s-a descoperit că, de fapt, nici n-a fost în birou, nici n-a dat telefoane atât de multe, ci s-a dus și a jucat tenis.

Și ce a urmat?

A fost o întreagă dezbatere peste care cei de la CDU n-au mai putut să treacă, pentru că s-a tot descoperit, lună de lună: „Uite, a mai mințit și cu asta, a mai mințit și cu asta”. Iar la final au decis să-l schimbe. Au schimbat candidatul: a venit ministrul de finanțe de la CDU din Berlin să-i ia locul.

Există și o nuanță, unii spun că se putea mai rău acum. Așa să stea lucrurile?

Rezultatul pe care l-au obținut este încă, între ghilimele, „bun” spre deosebire de ce ar fi fost probabil dacă rămânea vechiul primar. Adică cumva s-a făcut un damage control. Evident, rezultatul nu este bun, este prost, dar trebuie comparat cu 2021. Și atunci rezultatele sunt relativ similare. Pentru că, dacă comparăm cu 2023, se mint singuri: partidul n-a fost niciodată atât de puternic în Berlin în ultimii 10-15 ani pe cât părea după acele alegeri repetate.

Poziția cancelarului Friedrich Merz și scenariile de succesiune

Care e situația cancelarului Friedrich Merz, după acest eșec? Se clatină scaunul lui sau va supraviețui și de această dată cutremurului?

Toți prim-miniștrii din partea CDU și-au declarat sprijinul pentru el. Însă nu, nu este un sprijin bătut în cuie. Rezultatul, mai ales cel din Mecklenburg-Vorpommern, este rău pentru el. Faptul că CDU, pentru prima dată, zboară dintr-un parlament regional este ceva la care nu se așteptau. Se așteptau să zboare cei de la SPD (Social-Democrați), nu CDU.

Și, clar, scaunul lui se clatină. Întrebarea este mai degrabă dacă există un înlocuitor, dacă există un plan B.

Cine ar putea fi succesorii, dacă va cădea capul lui Merz?

Există anumite nume vehiculate: Hendrik Wüst (prim-ministrul din Nordrhein-Westfalen, cel mai important land), Markus Söder (prim-ministrul Bavariei) sau Boris Rhein (prim-ministrul landului Hessa, centrul financiar al Germaniei, cu Frankfurt). Dar, din nou, problema este că niciunul dintre aceștia nu vrea să-și asume în acest moment debarcarea lui Friedrich Merz. În primul rând, din punct de vedere constituțional este complicat să-l dai jos: trebuie să vrea el să plece. Iar dacă nu vrea să plece, trebuie să faci o moțiune de cenzură pe modelul Dragnea, când și-a dat jos propriii prim-miniștri, lucru foarte complicat de făcut aici. Deci Merz, pe de o parte, trebuie să vrea să plece. Dar și dacă l-ai convinge, trebuie să existe un înlocuitor care să vrea să-și asume poziția. Și, presupunând că găsești un înlocuitor, trebuie să vrea și social-democrații să intre în acest joc. S-ar putea ca multe dintre aceste condiții să nu se îndeplinească.

El ce spune, insistă să rămână și după această înfrângere?

Friedrich Merz a anunțat ieri că vrea să rămână în funcție. Iar social-democrații cel mai probabil n-ar juca nici ei în acest scenariu, pentru că n-au niciun interes. Până la urmă, pe ei îi avantajează dacă la următoarele alegeri federale cancelarul în funcție rămâne Friedrich Merz, pentru că e mult mai ușor să-l ataci pe el, fiind atât de nepopular.

Adică profită de erodarea lui Merz și a celor de la CDU în general?

Exact. Deși sunt încă aliați, eșecul CDU nu poate să nu le aducă avantaje, deși au și ei propriile probleme.

Rolul Angelei Merkel în politica actuală

Nu pot să nu aduc în discuție un nume greu, fostul cancelar Angela Merkel, și ea membră CDU. Cum a reacționat după acest eșec usturător?

Este un nume important, dar nu am văzut să se fi exprimat încă. Ceea ce este interesant, că în general știți că istoria lui Merkel cu Merz este foarte complicată. Sunt dușmani din punct de vedere politic, deși cred că nici la nivel personal nu se plac prea mult. În interiorul partidului au fost mereu rivali, iar Merkel a câștigat tot timpul această rivalitate, până la urmă, când a câștigat aripa Merz, Merkel era deja ieșită din politică.

Însă cred că, momentan, Merkel este totuși surprinsă de situație. Landul Mecklenburg-Vorpommern este landul unde candida ea și unde câștiga tot timpul mandatul direct pentru a intra în Bundestag, atâtea legislaturi la rând.

Și e considerată și ea vinovată pentru acest eșec?

Da, cred că încă face și ea un pic de soul searching, pentru că nici ea nu este complet nevinovată în toată situația asta. Pe lângă problemele clasice pe care le știm - ieșirea din energia nucleară, problemele economice, Nord Stream etc., faptul că filiala CDU din Mecklenburg-Vorpommern este atât de slabă este parțial și vina ei, pentru că nu a reușit să crească pe nimeni lângă ea.

Cine sunt liderii CDU din Mecklenburg-Vorpommern?

Mecklenburg-Vorpommern are foarte puține figuri puternice în partid. Unul dintre ei este Philipp Amthor, care este acum un fel de secretar de stat în Cancelarie și se ocupă de relația dintre guvernul federal și landuri, dar este tânăr (are 30 și un pic de ani) și nu este figura care ar putea prelua frâiele în acel land. Un personaj cu o senioritate mai mare, care să fie puternic în CDU acolo, nu există.

Salvat de clopoțel

Cum arată în continuare calendarul electoral pentru landurile germane?

Legat de alegeri, anul acesta nu mai sunt alegeri.

Altfel spus, Merz a fost „salvat de clopoțel”.

Da, un pic. Următoarele alegeri sunt în primăvara anului 2027, pentru Parlamentul Regional din Nordrhein-Westfalen. Acelea sunt alegeri foarte importante pentru CDU, dar mai ales pentru viitorul lui Merz. Și mai sunt alegeri în paralel (sau la o săptămână-două diferență) în Saarland, un land foarte mic care istoric a fost aproape tot timpul CDU. Iar la ultimele alegeri din 2022 a câștigat SPD-ul cu majoritate absolută, o victorie fulminantă atunci, dar venită pe fondul în care SPD tocmai câștigase alegerile federale și era pe un val pozitiv. Începuse războiul din Ucraina, SPD se poziționase destul de tare de partea Ucrainei, Scholz anunțase acel sprijin (Zeitenwende), și era foarte multă susținere pentru ei, care știm cât de repede s-a destrămat după aceea. Dar atunci le-au picat alegerile la fix.